Metodele prin care să nu-ți iei țeapă cu fake-uri la branduri de lux în România

Poate c-ai văzut filmul House of Gucci. Și dacă nu l-ai văzut, să-ți spun pe scurt de ce-l amintesc. E un moment acolo când soția lui Maurizio Gucci (moștenitorul brandului) se plânge că-s prea multe fake-uri de Gucci în stradă și nu e în regulă ca până și cei mai săraci dintre americani să aibă impresia că au pus mâna pe un chilipir de lux. Aldo Gucci, unchiul lui Maurizio, spune că nu contează: cei care n-au bani vor lua fake, cei care au știu deja unde-i piesa aia originală.

Acum ideea nu e dacă ai sau n-ai bani, ci dacă prinzi un fake sau nu. Până la urmă, ce-au în comun alde Gucci, Chanel, Dior, Louis Vuitton, Versace, Balenciaga sau Tom Ford? Sigur, prețurile ridicol de mari și că ajung să fie copiate exagerat de bine foarte repede și foarte ușor de băieții cu tarabe care vor să-ți vândă fake-uri. E un fenomen global, nu e doar o chestie locală. Se știa asta încă din anii ‘80, cum ziceam cu momentul lui Aldo Gucci.

Aici nu e vorba însă de sfaturi pentru case de modă, ci de sfaturi pentru tine ca să nu ajungi și cu banii luați, și c-un fake pe post de brand.

Uite și un documentar VICE pe tema hainelor contrafăcute

M-am dus țintit către hainele astea de la branduri de top pentru că, în mare parte, ele sunt cele mai copiate. Asta dacă nu ai dat până acum de o Puna, un Adibas sau de un Mike cinstit și știi că astea sunt deja copiate masiv. Iar fenomenul ăsta se extinde acum și către articole de lux de streetwear, gen Anti Social Social Club, Vetements, Off-White sau Supreme. Asta pentru că unii vor să aibă brandurile astea pe ei, dar nu-și permit prețurile alea mari. Așa că iau genul ăsta de „knock-offs”. 

Fake-urile cu branduri de top înseamnă o industrie separată care generează undeva la 26 de miliarde de euro pe an, arată un studiu. Suma asta e probabil cât un PIB de țară mică de care nici nu ai auzit. Dar e enormă și arată scara globală la care fake-urile au ajuns să concureze cu the real deal.

Ca să nu-ți iei țeapă când îți cumperi o haină de boss, m-am gândit să îți fac un mic ghid prin care să te învăț tot felul de hack-uri care să te ajute să depistezi fake-urile astea. Cum pentru mine fucsia e roz și roz e fucsia, am zis să apelez la câteva ajutoare de încredere care văd lucrurile astea cu ochi mai buni. Fii atent schemă! Mi-am luat iubita mare fashionistă la întrebări. La rândul ei și-a luat la întrebări marea armată de fete fashioniste ca să-mi spună la ce să fiu atent să nu-mi iau țeapă cu haine fake de brand.

Nu se copiază orice model din orice colecție. De regulă, se copiază produsele clasice. Alea care au deja un renume și aduc bani de la sine. Gențile, de exemplu, sunt cele mai fake-uite produse. Recent, la americani, s-au găsit peste 13 mii de genți fake, aproape pregătite să intre pe piață. Dacă erau originale, gențile aveau o valoare totală de peste 30 de milioane de dolari.

Când vine vorba de produse de genul, detaliile de finețe sunt cele care diferențiază originalul de fake. De exemplu, am aflat de la fetele mele, un portofel Louis Vuitton are mereu logo-ul pe a doua căsuță în diagonală, din colțul dreapta jos, spre stânga. Altfel e fake. Rămân tot pe Louis Vuitton. Dacă vrei să depistezi un fals, trebuie să fii atent și la aspectul ăsta: dacă pattern-urile de pe produs nu se aliniază de-a lungul cusăturilor, atunci, ghici ce? Exact! Ai de-a face cu o țeapă!

Logo-ul e și el un indicator important. Dacă e printat sau brodat corect pe haină, atunci nu ai de ce să-ți faci griji. Poți să te uiți atent și la elementele mai puțin sesizabile. La nasturi, la logo-ul din interiorul hainei, la fermoare și chiar la calitatea materialelor folosite. Chiar și BBC a făcut un experiment și a ținut să îți explice detaliile astea. Găsești oricum o tonă de exemple pe marele internet unde specialiști pe haine de lux te învață care haină e fake și care nu. 

Nu-ți trebuie un al șaselea simț să înțelegi că dacă lipsește logo-ul de pe toate acestea, iar calitatea e una de Europa anii ‘90, atunci sigur te-ai ales cu un fake. Când vine vorba de sneakerși treaba e și mai clară. Uite, ia exemplul lui Kanye West. Omul doar a pus mâna pe o pereche de Yeezy și a știut că-s fake. 

Fii cu băgare de seamă și de unde e „made” haina sau produsul pe care îl vrei. Multe produse se fac în China, de la iPhone la mașini electrice. Dar când vine vorba de haine, China produce cele mai multe fake-uri. Potrivit Europol, cam 86 la sută din toate hainele fake din lumea astea provin din China. E un mare semn de întrebare dacă vezi pe o haină scumpă, să zicem, un mare logo cu „Made in China”. La ei, toată fake-uila asta e o cultură în sine. Băieții deștepți de acolo chiar au deschis un magazin fake Supreme cu haine, evident, fake. Fake de la un capăt la altul. Și, sigur, dacă știi de la început ce cumperi, fie și doar o imitație de-un anumit brand, poate că e în regulă. Cea mai mare problemă e când crezi c-ai luat the real deal.

Că tot ziceam de producția masivă din China, și alte câteva țări din Asia, poți să mă contrazici și să spui: păi, dacă-s făcute toate acolo, de ce n-ar fi și alea fake de calitate? Dintr-un motiv simplu: ca să faci calitate, chiar și pe fake, trebuie să cheltui bani pe ea, de la materiale la studiat cum e logo-ul, cum e cusătura, cum vin îmbinările. Și sunt și fake-uri „de calitate”, dar cele mai multe care inundă piața-s jalnice. Că altfel n-ar mai fi marja de profit mare. Pump and dump pe haine și alte piese, de-aia cele mai multe fake-uri se strică la contactul cu apa, după câteva purtări se descos și tot așa. 

Prețul unui produs poate, de asemenea, să te lămurească dacă iei un fake sau nu. Dar asta cred că deja știi. Un Gucci cinstit costă măcar un două mii de coco. Dar un Cucci e posibil să fie doar două sute. Pe de altă parte, felul în care este ambalat și un posibil certificat al garanției și calității îți pot arăta că, da, totul e pe bune. La fel, mă gândesc că și aici știi. Un produs original nu ți-l dă nimeni dintr-un portbagaj, înfășurat în plastic sau ziar, cum nici nu te momește cu el la ieșirea de la metrou. 

Apropo de asta, dacă chiar ajungi să iei produse de la vreun combinator din portbagaj uite cum poți să verifici dacă îți dă un fake. Fetele fashionistele despre care ți-am zis m-au învățat că fiecare astfel de item are un cod unic. Te poți folosi de diverse tool-uri online care să-ți depisteze fake-ul. Iar dacă cumperi un Moncler și vrei să știi că e ce trebuie, atunci poți să verifici codul produsului pe site.

Să știi că review-urile au și ele rolul lor. Nu toate sunt pe bune, dar alea pe bune au și poze și pot să te lămurească dacă o haină e originală sau nu. Regula se aplică și la încălțăminte.

Tot review-urile sunt bune și pentru site-urile de unde comanzi haine. Uite un exemplu cât se poate de bun. UGG-urile au fost destul de populare într-o perioadă. Asta până când purtătorii lor au fost persecutați de activiștii pentru drepturile animalelor. Total altă poveste. Dar ca să știi dacă ai ghete originale de la UGG, compania oferă o listă cu toți retailerii autorizați, precum și informații despre cum se falsifică produsele. Tot pe site-ul companiei găsești pașii prin care poți să verifici dacă ai de-a face cu un fake sau nu.

În final depinde și de tine să-ți pese câtuși de puțin ce cumperi și de unde o faci. Research-ul e mama învățăturii. Dacă te documentezi despre ce vrei să cumperi, e mai puțin probabil să ai probleme. N-aș vrea să închei însă cu o mențiune importantă. E posibil ca, uneori, să prinzi super preț pe un produs real. Vândut tot din portbagaj, dar fix ce trebuie. Ăla nu e cazul c-a căzut produsul dintr-un container pe vapor, ci cel mai probabil e furat. Ce faci cu informația asta depinde de tine, dar ține cont că dacă se ajunge și la tine e posibil să nu rămâi cu el. 

Ideea e cam așa: dacă într-o vacanță în Italia dai peste niște băieți care vor să-ți vândă cu 50 de euro o geantă Gucci care-n mod normal ar fi peste cinci mii de coco, nu cred că ai nevoie de un ghid care să-ți spună că n-ai dat peste chilipirul vieții tale. Dacă însă găsești aceeași geantă cu o mie pe un grup de Facebook sau un site care pare legit, dar n-a mai auzit nimeni de el, mai bine verifică URL-ul site-ului cu un website checker înainte să scoți cardul, vezi care sunt condițiile pentru retururi și ce zic oamenii în review-uri. Din păcate, dacă un preț pare prea bun pentru a fi adevărat, cel mai probabil nu e.

Articol realizat în cadrul proiectului „Adevărul gol-goluț!” coordonat de Laboratorul de Analiză a Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS România).