Celelalte războaie ale Rusiei până la cel din Ucraina, despre care Putin nu vrea să știi

Când a invadat Ucraina pe 24 februarie, după o perioadă de adunare a circa 190 de mii de soldați la graniță, Rusia a zis că nu-i invazie și nu e război. E doar „operațiune specială” și chiar acțiune de menținere a păcii. Pentru cei mai mulți a părut firesc ca rușii să mintă. Doar că la ei acasă minciuna e întărită prin cenzură. Mai nou, cei acuzați că propagă informații care discreditează armata sunt pasibili de până la 15 ani de închisoare.

După 24 februarie, Roskomnadzor, organismul de stat care reglementează piața media rusească, a ordonat presei să elimine orice referire la civilii uciși de armata rusă în Ucraina, dar și termenii „invazie”, „ofensivă” sau „declarație de război”. Au rămas doar denumiri ca „operațiune militară specială” destinată „menținerii păcii”. Bine, asta a început și cu recunoașterea independenței regiunilor Donețk și Lugansk. 

Rusia pare că urăște cuvântul „război”, dar apreciază demersul care duce la el și chiar implicarea în el. Doar că-i găsește alte cuvinte de fiecare dată. În funcție de cum iei istoria acestei țări, în ultimele sute de ani a avut războaie, iar în secolul 20 a cultivat chestiunea redenumirii a conflictelor în care s-a băgat sau pe care le-a pornit. Poate cel mai interesant de studiat e Al Doilea Război Mondial pe care sovieticii l-au denumit „Marele Război Patriotic” și au construit o întreagă ideologie pe baza lui – a fost și precedentul din 1812, când Franța a invadat Rusia și acela a devenit un război de apărare, denumit „Războiul Patriotic”, așa că au construit pe istoria respectivă.

Sunt deja zece ani de când Vladimir Putin dă dovezi tot mai serioase că rescrie istoria, pe cont propriu și prin cei din subordinea lui.

A intrat în atenția lumii în 2012, cu o serie de articole. Doar că începuse câțiva ani mai devreme, când era evident ce urmărește: o istorie care să-i placă. Cele două războaie mondiale sunt folosite ca evenimente importante, în special implicarea URSS de partea Germaniei naziste la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. A mers până într-acolo încât să dea vina pe Polonia pentru invazia naziștilor. În 2022, e mai clar de ce: așa își poate justifica invazia Ucrainei, de unde și critica la adresa extinderii NATO și că se teme pentru Rusia.

Nu în ultimul rând, Putin a publicat în 2021 și un eseu în care a mai rescris un pic istoria despre ce-i aduce la un loc pe ruși și ucraineni. În contextul ăsta, după cum le-a evidențiat Radio Europa Liberă, merită o trecere în revistă a momentelor, de până la Ucraina, când Rusia a zis că nu face război. Spoiler: a făcut fix război. Următoarele definiții „oficiale” nu sunt propagate doar de Putin, ci și de diferitele autorități, de la generali și diplomați până la miniștri și parlamentari sau presa controlată de stat. E, în esență, o narațiune deplină.

Invadarea Poloniei, septembrie 1939 — Al Doilea Război Mondial a început oficial odată cu invadarea Poloniei de către Germania nazistă. Adolf Hitler avea un pact cu URSS de non-agresiune care ținea zece ani. A picat în 1941, dar până atunci URSS a contribuit la invazia și cucerirea Poloniei. În Rusia modernă, momentul e cunoscut mai degrabă drept o campanie de eliberare derulată în regiunile vestice ale Ucrainei și Belarusului.

Războiul Ruso-Finlandez (Războiul de Iarnă), noiembrie 1939 — Uniunea Sovietică a atacat Finlanda pe 30 noiembrie, la trei luni după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. A înregistrat pierderi imense, a sperat să câștige până la finalul anului, dar războiul a ținut până în martie 1940, timp în care finlandezii au folosit cu succes cocktailul Molotov și teritoriul pe care îl știau bine. Rușii află de el ca fiind o campanie de eliberare din Finlanda, o bătălie cu finlandezii „albi” față de cei care erau „roșii”, comuniști.

Al Doilea Război Mondial, 1939–1945 — În Rusia se vorbește de el ca fiind „Marele Război Patriotic”.

Invadarea Ungariei, 1956 — La mijlocul anilor ‘50, ungurii s-au săturat de sovietici și de stalinism, așa că s-au revoltat. URSS, sub comanda lui Nikita Hrușciov, a intervenit cu trupe și tancuri și-a ucis câteva mii de oameni și a rănit peste 13 mii de persoane. Despre acest capitol, Rusia vorbește ca fiind o îndatorire internațională de-a proteja avansul socialist.

Războaiele arabo-israeliene, în perioada 1967–1973 — Rusia denumește implicarea drept asistență internațională acordată Egiptului și Siriei. 

Invadarea Cehoslovaciei, 1968 — Ca în cazul Ungariei, și aici spune c-a fost îndatorire internațională de-a proteja avansul socialist. Operațiunea a fost denumită „Dunărea”. Pentru România are și altă însemnătate. A fost momentul în care Nicolae Ceaușescu, pe atunci ajuns președintele României comuniste, se gândea să facă rezistență Uniunii Sovietice și a început asta prin refuzul de-a participa la invazie. N-a dus-o mai departe, dar și-a construit propria ideologie: naționalism combinat cu lecții socialiste în ceea ce lumea a ajuns să știe drept „ceaușism” caracterizat de o sărăcie cruntă spre finalul anilor ‘80. 

Războiul Ogaden între Somalia și Etiopia, 1977-1978 — După cum îi zice numele, cele două țări și-au disputat regiunea Ogaden. Somalia a invadat Etiopia, iar URSS i-a retras sprijinul și s-a orientat către susținerea Etiopiei, de unde și denumirea momentului drept asistență internațională acordată Etiopiei.

Războiul din Afghanistan, 1979-1989 — Deja previzibil, asistență internațională pentru Afghanistan.

Primul război cecen, 1994-1996 — Operațiune de reinstaurare a ordinii constituționale în Cecenia.

Al doilea război cecen, 1999-2009 — Operațiune contrateroristă în Caucazul de Nord. Cele două războaie din Cecenia sunt și cele care i-au fost rampă de lansare lui Vladimir Putin. Eșecul primului război, despre care Boris Elțîn, pe atunci președintele Rusiei, a fost convins că va fi câștigat rapid, i-a permis lui Putin să revină în regiune și să încerce să câștige. A făcut-o, după o serie de acte teroriste de care sunt acuzați el și oamenii lui, dar și după bombardate masive asupra tuturor, fără să țină cont că-s civili.

Războiul din Georgia, 2008 — Operațiune de menținere a păcii. Ca Ucraina, și Georgia voia în UE și, în special, în NATO. Rușii n-au fost însă de acord, de unde și invadarea. Au rezultat republicile separatiste Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute doar de ruși. În 2022, Georgia a reușit să semneze cererea de aderare la UE.

Din 2014, Rusia s-a axat pe Ucraina. A fost întâi ocuparea și anexarea Crimeii făcută, ce-i drept, fără război, dar printr-un referendum și trupe speciale trimise în regiune. În același an a apărut însă și conflictul din Donbas, regiune distrusă în ultimii opt ani de război civil. Rusia a negat că s-ar fi implicat în vreun fel, direct sau prin susținerea separatiștilor. S-a implicat acum, în 2022, prin recunoașterea independenței. Pe lângă evenimentele din Ucraina, a mai fost implicarea în Siria, din 2011 până în prezent. Rusia a intrat formal în conflict în 2015 și și-a denumit operațiunea derulată până în 2017 drept una împotriva organizațiilor teroriste înarmate. În mare parte, a fost ajutor pentru ca regimul lui Bashar al-Assad să nu pice. O parte din lecțiile învățate de ruși acolo au fost sau e posibil să fie folosite în Ucraina.