Imagini cu niște pliante anti-vaccinare s-au răspândit ieri în mediul online mai repede decât pesta porcină africană într-un sat uitat de lume din România. Viralitatea s-a datorat siglelor oficiale ale Ministerului Sănătății, OMS și UNICEF de pe prima pagină, care sugerau ori că s-a întors lumea pe dos peste noapte, ori că anti-vacciniștii au atins un nou nivel de dezinformare.
Pliantele trimit la un site care aparține Asociației Pro Decizii Informate, o sursă tipică de propagandă anti-vaccin, care este și membră a Coaliției pentru Familie. Alianța dintre mișcarea anti-vaccin și mișcarea anti-LGBT, apărătorii familiei tradiționale, este una cât se poate de naturală, dar, înainte să vedem de ce, să aflăm mai multe despre aceste pliante.
Videos by VICE
De unde vin pliantele?
Persoana care a postat imaginile, Ioana Mănoiu, managing partner la GMP PR, spune că a găsit pliantele în căsuța poștală, în București, zona Lacul Tei. În momentul de față nu se știe câte astfel de pliante au fost distribuite. Întrebată ce părere are despre vaccinarea obligatorie, doamna Mănoiu mi-a răspuns:
„Eu mi-am vaccinat copiii, nici nu mi-am pus vreo secundă problema să nu îi vaccinez. În mod normal eu cred în libertatea de alegere, dar în momentul în care există astfel de campanii care au potențial să influențeze mamele să ia decizii greșite pentru viețile copiilor lor, poate că vaccinarea obligatorie este o soluție.”
Toți cei trei actori oficiali implicați, Ministerul, OMS și UNICEF, au dat comunicate oficiale la câteva ore după apariția știrii, în care au declarat că nu au fost implicați în distribuirea pliantelor și nu li s-a cerut acordul pentru folosirea siglelor, repetând totodată beneficiile vaccinurilor și de ce este nevoie de vaccinare.
În particular, ministrul Sănătății, Sorina Pintea, a declarat și că vor fi făcute demersuri legale pentru pedepsirea celor responsabili. Daniela Ștefănescu, medicul care apare într-una din imagini, a publicat versiunea originală, cu mesajul pro-vaccinare, susținând și ea că nu și-a dat acordul pentru acele pliante și că va sesiza organele abilitate.
La prima vedere, cei responsabili par să fie Asociația Pro Decizii Informate (APDI), al cărei consiliu director este format din Depner Ditta, Stoian George Daniel şi Iordache Dan. Asociația a dezmințit și ea implicarea în distribuția pliantelor cu siglele oficiale, într-un comunicat în care își asumă, însă, că infograficele respective se găsesc pe site-ul lor. Infograficul în care se vorbește despre câți bani primesc medicii pentru fiecare vaccinare nu pare să fie pe site, dar există unul care folosește siglele unor universități străine pentru citarea unor studii.
Citarea selectivă din studii și rapoarte oficiale, inclusiv ale WHO, este o tactică uzuală de propagandă anti-vaccin, menită să dea un aer de autoritate științifică și legitimitate. Așadar, nu este deloc greu de imaginat că APDI chiar a folosit siglele oficiale, în mod ilegal.
Problema este că e dificil, dacă nu imposibil, de demonstrat asta. Toate cele trei coli conțin mesaje anti-vaccin și folosesc grafică similară, dar sigla și adresa APDI nu apare, de fapt, pe aceeași coală cu siglele oficiale, iar colile sunt separate. Astfel, legătura ar mai putea fi probată eventual doar prin filmările camerelor de securitate din holurile de bloc în care au fost distribuite pliantele, dacă acestea există.
Pe de altă parte, ne putem întreba și ce beneficiu ar aduce un proces împotriva unui anti-vaccinist. Pliantele au fost răspândite în casele unor oameni, dintre care unii poate au început să nu mai aibă încredere în vaccinuri, deci răul e deja făcut. O condamnare în instanță ar putea fi apoi folosită pentru martirizare și câștig de notorietate. Cu puțină retorică, situația ar putea fi răstălmăcită astfel încât să devină o problemă despre libertatea de exprimare, ceea ce ar atrage susținători chiar și din partea pro-vaccinare. Cel mai dăunător, însă, ar fi faptul că aceleași imagini, texte și mituri ar continua să fie rostogolite în spațiul public, posibil către audiențe din ce în ce mai mari. O operație reușită de propagandă.
Familia tradițională nu își vaccinează copiii
Coaliția pentru Familie nu a comentat oficial cazul, deși implică direct una dintre asociațiile membre. De altfel, APDI nu este singura reprezentantă a mișcării anti-vaccin din Coaliție, ci doar singura care abordează strict tema asta. Majoritatea asociațiilor și organizațiilor creștin-conservatoare au preluat și narativa anti-vaccin, pe diferite filiere.
Un exemplu este Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro Vita din România, ai cărei membri se suprapun parțial cu CpF, și care a transmis o scrisoare deschisă ministrului Florian Bodog în 2017, în care se opuneau legii vaccinării obligatorie. Fiind în principal militanți anti-avort, motivația lor anti-vaccin pare să fie utilizarea celulelor stem umane în unele vaccinuri, care provin uneori din linii celulare pornite de la fetuși avortați. Aceiași oameni consideră și că viața omului pornește de când intră spermatozoidul în ovul, motiv pentru care fertilizarea în vitro este păcătoasă, pentru că nu toate ovulele inseminate sunt folosite, deci practic sunt omorâți oameni.
Altă filieră este „medicina creștină”, concept inventat de doctorul Pavel Chirilă, unul dintre fondatorii CpF, cunoscut homeopat și naturopat cu o lungă istorie de promovat concepte pseudoștiințifice și medicină alternativă asezonate cu ortodoxia locală, dar și abonat ocazional la fonduri de stat. Anti-vaccinismul este absolut logic pentru o persoană care sugerează că te poți vindeca de cancer prin rugăciune și că statul încearcă să ne otrăvească prin fortificarea pâinii cu fier și a sării cu iod.
Elementul comun cel mai evident este religia, în cazul ăsta creștină, preponderent ortodoxă. Deși Biserica Ortodoxă Română s-a delimitat la nivel oficial de mișcarea anti-vaccin, site-uri, grupuri și organizații laice pentru creștini ortodocși sunt surse constante de propagandă împotriva vaccinării. Un element comun mult mai aproape de bază este, însă, apelul la limitarea influenței statului, care în cel mai bun caz este văzut ca un prost administrator, în cel mai rău caz ca un inamic direct împotriva individului și al familiei sale. Aluminiul din vaccinuri care îți face copilul autist și educația de gen care îți face copilul gay sunt amândouă mituri menite să provoace frică și neîncredere în societate, și să te facă să cauți disperat soluții, care sunt apoi oferite rapid chiar de către cei care te-au speriat – poartă crucea asta și semnează aici.
Copiii sunt viitorul
Intenționat sau nu, majoritatea mesajelor CpF și anti-vaccin au ca element central copilul tocmai pentru că trezește niște instincte puternice, primitive, care pot încețoșa rațiunea. Nu e o coincidență că Ditta Depner, din consiliul director APDI, se ocupă în principal cu promovarea nașterii naturale și ține cursuri pentru viitoare mămici.
Familia tradițională promovată de CpF nu vrea ca statul să îi vaccineze copilul, să poată să vină să i-l ia, sau să îl oblige să fie educat și altfel decât creștinește. De aceea, mulți dintre susținătorii ei se opun vaccinării și educației sexuale în școli, sau organizează cursuri pentru părinți și copii, dacă nu au chiar legături cu școli private confesionale, unde promovează mai subtil aceleași idei.
Apariția unor astfel de mișcări este de așteptat într-o țară ca România, în care spitalele ajung focare de infecție și în școli cad tavanele. Nu e nevoie de mult ca să convingi pe oricine să nu aibă încredere în statul român și serviciile oferite de acesta. Problema este că, în timp ce alții se străduie să repare statul folosind aceleași principii seculare pe care a fost fondat și care merg de minune în alte țări, anti-vacciniștii și CpF erodează fix fundațiile acelea. Dat fiind că n-ar fi prima oară când propaganda anti-vaccin este folosită intenționat de către agenți externi, ne putem întreba în continuare cât din evoluția acestor mișcări este ceva natural și cât este artificial. Pliantele cu sigle oficiale marchează o escaladare a conflictului, care a forțat statul să ia o poziție dură, la care nu știm încă cum vor răspunde anti-vacciniștii. Să sperăm că n-o să auzim niciun răspuns, de fapt.