Vine un moment în viața oricărui adolescent când își dă seama că după 12 ani de școală nu așteaptă nici libertatea de la facultate, nici futaiurile dintr-un oraș mare, nici realizarea profesională, ci banchetul. Mie, cu două săptămâni înainte de marele eveniment, nu îmi venea să mai fac nimic, din simplul motiv că trebuia să mă pregătesc psihic pentru banchet. Taică-miu îmi spunea: „Pune bă mâna și citește și tu ceva pentru bac!” Eu: „Ești nebun? Peste două săptămâni am banchetul!”. Se anunța un weekend nebun în Sibiu, cu nopți albe și zile de plimbări recreative pe mahmureală și cearcăne.
Apoi a venit celălalt moment, din noaptea de dinainte, când nu puteam dormi gândindu-mă la cum o să mă rup, câte pizde o să sparg și cum o să mă dau cu curul de pământ de atâta distracție.
Videos by VICE
Dimineața, toată lumea arăta așa:
Se poate vedea nesomnul de pe fețele tuturor, în afară de mine. Eu încă aveam energia aia nebună pe care o ai după doar două ore de somn și făceam atmosferă cu niște boxe de iPhone. M-am oprit până la urmă, nu din cauză că nu mă băga nimeni în seamă, dar 50 de kilometri cu un autocar de mineri primit ca sponsorizare pot fi destul de obositori.
Ele au fost fetele din spatele autocarului. Au vrut să vadă băieți frumoși în mașini luxoase și să le facă cu mâna, dar n-au văzut decât niște tiriști și camionagii nesimțiți care le arătau pula din mers; și nici măcar nu erau tiruri sau camioane luxoase… Nu știu exact dacă chiar aia au văzut ele acolo, dar țipătul pe care l-au scos a fost unul specific vederii unei pule neașteptate.
După ce am ajuns în Sibiu, am ieșit să vedem și noi orașul, piețele, pub-urile. La un moment dat i-am zis unei colege că este foarte frumoasă. Nici acum nu știe că eram pe Podul Minciunilor.
Clovnii de pe centru sunt cam sictiriți, își urăsc slujba și te urăsc și pe tine. După ce că îți vând baloane în formă de pulă infectată, nici măcar nu se uită la aparat când faci poză. Și ce-i cu pompa aia din mână? Toată lumea știe că clovnii deontologi umflă baloanele cu gura.
Nici ceilalți „street-performeri” (adică oameni care n-au treabă acasă) nu m-au impresionat. Era un tip care cânta la un fierăstrău. O chestie aparent ciudată, dar cânta o singură notă, pe o coloană sonoră adusă de acasă pe CD.
Cum ne plimbam prin oraș, am dat peste un marș al romilor, de ziua lor internațională. N-am înțeles rostul acestei manifestări, dar a fost un prilej pentru toată lumea să facă mișto de mine, insinuând o posibilă apartenență la această etnie. Măcar de ar fi adevărat, aș intra și eu mai ușor la facultate.
Sincer să fiu, și mie mi-a fost cam frică să mă apropii prea mult, nu cumva să-mi dea și mie un steag în mână, văzându-mă creț și închis la ten.
Seara am fost într-un pub unde speram să prind și eu ceva de futut. Nu aveam cum să dau greș cu tricoul White Horse Rock’n’roll, cu glonțul de la gât și cu faptul că beam bere neagră. Dar am fost atât de descurajat când am văzut un cârd de pizde în jurul unui tip cu barbă mai mare ca a mea, încât m-am concentrat pe băut restul nopții. Nu pe bere neagră, că-i de căcat, mi-am cumpărat una normală.
Nu ne-am luat la noi nimic de fumat. La noi în oraș e iarbă de mâna a patra. Dacă la a doua sau a treia îți mai pune mușețel sau sunătoare, la mâna a patra sunt frunze uscate, nu merg băgate nici în ceai. Am constatat cu stupoare că în Sibiu se găsesc doar legale, dar decât să tragem aspirină pe nas, ne-am concentrat toți pe alcool. Dar nu pe bere, că-i slabă. Am băgat votcă.
A doua seară m-am îmbrăcat frumos și mi-am găsit o parteneră pe criteriul asortării cu cămașa. A fost foarte fericită să mă aibă ca partener, nu pentru că aș fi fost eu cine știe ce, dar suntem doar patru băieți în clasă și oricum n-avea de unde alege.
Am avut o noapte incendiară de banchet cu Dan Salam și trupa lui de manele underground alternative. Atât de incendiară încât mi-am ars sacoul cu țigara. Și nici măcar nu era țigara mea. Nu-i suport pe ăia care dansează cu ele în mână.
Pe Dănuț l-am adus de la noi din oraș, ca să dea dedicații de prost-gust la profesorii care nu ne bagă în bac. Unora le place mai mult de el decât de celălalt Salam, și anume Florin. Cântă și populară, cântă și la chitară și a văzut mai multe scandaluri decât un bodyguard ieșit la pensie.
Aș vrea să vă povestesc mai multe din noaptea banchetului, dar nu mai știu. Îmi amintesc totuși când am făcut poza asta, la after-party-ul de la cinci dimineața, de pe holurile hotelului, după ce au plecat lăutarii.
Au comentat câțiva profesori că facem gălăgie, dar le-am zis politicos unde se pot duce.