Într-o accepțiune generală, poliamorul presupune relații consensuale intime cu mai mulți parteneri, în același timp. Poliamorul îmbină două cuvinte cu proveniență diferită: „poly", care vine din greacă și înseamnă „mai mulți/multe" și „amor", din latinescul „iubire". Cei care se definesc ca fiind polimoroși resping, de obicei, ideea de exclusivitate sexuală și relațională și insistă pe faptul că miza este construirea unor relații puternice și de lungă durată, unde sexul este doar o chestie, ca multe altele.

Cuvântul poliamor a apărut pentru prima dată în articolul Un buchet de iubiți, publicat în 1990 de către preoteasa Morning G'Zel, lidera unei comunității neopăgâne. G'zel este susținătoarea relațiilor deschise încă din 1969: a trăit toată viața explorând tipurile de polimor, de la relația de tip triadă vreme de zece ani, până la mariaj în grupuri largi de cinci sau șase persoane.

A fost o scriitoare și o artistă de talie medie, însă asta n-a împiedicat The Oxford English Dictionary să introducă cuvântul „poliamor", în 1992.

Deși se poate confunda cu swingereala, poliamor nu înseamnă același lucru. Swingerii nu se iubesc decât cu partenerul cu care au o relație unică închisă. Restul partenerilor sunt carne de tun, ca să zic așa.

În teorie, poliamoroșii se îndrăgostesc de partenerii lor și au relații de lungă durată cu aceștia. Există și la poliamoroși forme de relație monogamă închisă bazată pe fidelitate. „Sub-relațiile", de exemplu, sunt acele relații de tip deschis care au o relație principală și altele secundare. Acest tip de relație pare cel mai apropiat de tipul swingerilor.

„Mono-poli" este un alt tip de relație, în care doar unul dintre parteneri este monogam, dar consimte ca celălalt să aibă relații cu alții. Mai există o formă de relație interesantă la poliamoroși care se numește relație de „polifidelitate". Adică libertatea se desfășoară într-un grup definit și închis. Dacă vrei să afli mai multe despre păsăreasca asta, o poți face de aici:

Însă ideea care-i diferențiază cu adevărat pe poliamoroși este cea a relației geometrice, de tipul „triadelor", care sună ca un fel de haiku: toți sunt direct atașați unii de ceilalți, în grade comparabile, uneori cel care realizează relația este numit „pivotul", iar cei care aderă sunt numiți „ramuri". Partenerii „ramură" sunt mult mai atașați de „pivot" decât unul de celălalt.

Și că tot am vorbit mai devreme despre ei, swingerii au format la noi comunități și au cluburile lor unde se întâlnesc și socializează. Poliamoroșii, nu. Se pare că nu există nici măcar o platformă pentru acești oameni în România. De aceea, pot fi greu de găsit. Dar nu imposibil.

Mai întâi, despre mine. Curiozitatea privind poliamoria mi-a stârnit-o Alex, tipul pe care l-am întâlnit absolut întâmplător pe un site de dating. Am chatuit o perioadă, apoi ne-am văzut pe webcam și am decis să ne întâlnim. Nu știam că e poliamoros și nici că are o gagică de zece ani, atunci când am început să vorbim, dar am aflat între timp. Din câte mi-a povestit Alex, sunt genul acela de cuplu deschis către orice fel de experiență: între cupluri, în trei, dar și separat.

Ca să înțeleg ce ar presupune totuși o relație poligamă la noi, în România, am căutat persoane care să vorbească despre asta. Nu am găsit mulți practicanți, dar tot am reușit să trasez o schiță a acestui tip de relație.

Georgi, de exemplu, e studentă în Barcelona la Conservator, are 25 de ani și mi-a povestit un pic despre intrarea ei în lumea poliamoroșilor. Se întâmpla pe vremea când trăia în București:

Acum, Georgi e în ceea ce poliamoroșii numesc o „sub-relație": „Adică sunt confortabilă cu ideea de a face sex cu alte persoane, atâta timp cât suntem împreună atunci când se întâmplă. Suntem amândoi deschiși la posibilitatea de noi parteneri și experiențe, regula e să vorbim despre tot ce se întâmplă. Multe cupluri gândesc și vorbesc chestii de genul ăsta, însă pare să existe în continuare presiunile relației monogame normale, știi tu, «'Till death do us part»".

Andrei este antreprenor și are 39 de ani. Îi place foarte mult să fie fraierul relației, adică să fie „cuckold". E genul acela de bărbat care se excită teribil atunci când femeia îl înșală:

Andrei îmi spune că nu crede în rețele de socializare atunci când vrea să întâlnească poliamoroși. Dar unde-i găsește atunci?

Oana are 32 de ani și se ocupă de muzică, face traduceri, este performer, iar uneori pozează ca model pentru pasionații de wild sensuality. Este un personaj destul de controversat pe Facebook, luând în calcul „ieșirile" ei nud în fața publicului virtual. Spre deosebire de ceilalți doi intervievați, Oana chiar trăiește într-o relație poliamoroasă, de câțiva ani buni:

Deși poliamoroșii nu prea suportă ideea de reguli în amor, totuși au câteva valori după care se ghidează, cum ar fi fidelitatea și loialitatea. De exemplu, o relație sexuală cunoscută de ceilalți nu este o problemă, însă o aventură sexuală secretă încalcă principiul loialității și pune în pericol relația. Pe de altă parte, fidelitatea nu se referă la principiul monogamiei, ci la promisiunile făcute. Comunicarea și negocierea sunt cele care stabilesc limitele relației, dar și numărul partenerilor.

În relațiile poliamoroase, atât bărbații, cât și femeile pot avea relații. Prin urmare, unul din parteneri își poate da acordul ca celălalt să aibă numai relații cu persoane de același sex, respectând un alt principiu important, egalitatea de gen. De asemenea, se pot negocia aparițiile în public, uneori fiind vorba despre reputația în mediul profesional. Se pot stabili reguli și din mersului, normal, dar important e să ai o bază. Experiența în relații o dobândești în timp, când te confrunți cu situații diferite pe care trebuie să le rezolvi.

Dar sunt și persoane cum e Georgi, care se bucură să învețe totul pe propria piele:

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre sex:
Ghidul VICE de dat limbi
Cel mai prost sex de care am avut parte
Ce ți se poate întâmpla rău de la prea mult sex