La început făceam fotografii oamenilor de pe stradă în încercarea de a surprinde momente mișto, apoi m-am întrebat cât de adânc pot intra în viața lor. Mi-am dat seama că dacă ești invizibil, efectul asupra imaginii este mai puternic sau cel puțin diferit ca atunci când ești văzut. Cu cât sunt mai nevăzut, cu atât fotografia este mai ciudată, sinistră și voaieristică.Am început să urmăresc stream-uri de camere de securitate neprotejate folosite de piste de ski, parcări sau autostrăzi. Unori mai apărea câte una din casa cuiva. Sau un pat de spital. Și destul de des, inconfortabil de altfel, camere de copii. M-am simțit ciudat, dar într-un mod curios puternic, și trebuia să transmit feeling-ul ăsta și altor oameni.
Publicitate
Cred că tuturor ne place să privim fotografii cu oameni care fac diverse chestii, fie că sunt bețivi sau celebrități dezbrăcate. Când vedem un om normal care manâncă micul dejun sau o femeie care-și scoate câinele la plimbare, ne gândim ‘Poate nu ar trebui să văd chestia asta’. Și asta face pozele astea interesante. Eu văd genul ăsta de fotografie ca pe fratele mai mic, puțin imoral, al fotografiei urbane.Vezi mai multe fotografii de Zachary aici.
