Încurajat de legăturile strânse pe care le are cu Rusia și de victoria surprinzătoare a lui Donald Trump, prim-ministrul maghiar Viktor Orbán a crescut nivelul abordării antagoniste a Uniunii Europene în ultimele săptămâni. Asta s-a văzut foarte clar în cadrul ultimului său discurs din Budapesta, din 10 februarie, care a sunat ca un manifest populist de extremă dreaptă.
Bani, media, guvernare globală și o societate globală deschisă – în 2016, oamenii din multe locuri ale lumii s-au săturat de toate acestea, a zis Orbán. „Brexit, alegerile prezidențiale americane, respingerea guvernului italian, referendumul maghiar asupra imigranților – și probabil vor urma multe altele.”
Videos by VICE
Timp de ani de zile, Orbán s-a mulțumit să-și transforme țara într-o democrație non-liberală și nu a arătat vreun interes de a provoca status quo-ul european. Dar toate astea s-au schimbat în 2015, odată cu atacul terorist asupra revistei franceze de satiră Charlie Hebdo din Paris și cu criza refugiaților care a copleșit Europa. De atunci, Orbán a devenit cea mai puternică voce populistă radicală de dreapta a Europei și a început să ceară „Ungaria a maghiarilor și Europa a europenilor.”
Citește și: Fiul meu a fost ucis de extremiștii de dreapta
Pentru Orbán, 2016 a fost anul în care s-a dovedit că avea dreptate, anul care a făcut lumea să calce pe urmele lui ideologice și politice. Sau, în limbajul său colorat:
„Da, lideri ai opoziției și ai guvernului – cetățeni ai lumii care până acum se declarau urbani, nuanțați și culți – vorbesc astăzi despre supraviețuirea țărilor lor, despre ororile globalizării, despre valurile de imigranți fundamentaliști care le atacă identitățile naționale și de un tract digestiv nesfârșit al capitalului financiar care s-a inflamat la proporții globale.”
Discursul lui pentru națiune de luna aceasta a fost unul populist, în care Orbán s-a autodenumit „vocea celor care nu sunt întrebați și nu sunt auziți”. Dar discursul a fost și profund nativist, prezentând un ideal în care Europa Centrală conduce restul Occidentului în lupta împotriva amenințărilor străine, de la „birocrații de la Bruxelles” până la „adepții globalizării”, de la „milioanele de imigranți” la „amenințarea terorismului”.
În aplauzele mulțimii, Orbán și-a felicitat țara pentru atitudinea dură împotriva imigranților și a refugiaților:
„Guvernul Statelor Unite, Bruxelles și chiar și Berlinul au declarat că imigranții nu trebuie și nu pot fi opriți. Am rezistat, am tras o linie, am construit un gard, am recrutat paznici de graniță și i-am oprit. Am apărat Ungaria și, prin asta, Europa.”
Citește și: Am vorbit cu extremistul din Noua Dreaptă, cu nume de străin, care era să fie parlamentar în România
Luna aceasta, Orbán a anunțat că Ungaria va reține aplicanții pentru azil în centre pe durata procesului de aplicare – o mișcare despre care a recunoscut că e în conflict cu legile Uniunii Europene.
În discurs, Orbán a vorbit și despre un refugiat metaforic, tot în scopul de a-și întări perspectiva populistă: „Evident, vom primi oricând în țară adevărații refugiați: germanii, olandezii și italienii, politicienii și jurnaliștii care își fac griji pentru siguranța lor, creștinii care au fost obligați să-și abandoneze casele și care vor să găsească, aici în Ungaria, Europa pe care au pierdut-o în țara lor natală.”
În această lume întoarsă pe dos, s-a plâns Orbán, oare vor mai continua oamenii stilul de viață moștenit de la părinți sau acesta va fi schimbat pentru totdeauna fără să li se ceară consimțământul – ba chiar împotriva voinței lor? Cine e vinovatul pentru acest viitor distopic? „Noul sistem politic cunoscut sub numele de „societate deschisă”. Democrația bazată pe argumente a fost înlocuită de democrația bazată pe corectitudine.”
Dar Orbán n-a fost întotdeauna un extremist de dreapta. În tinerețe, a devenit cunoscut în 1988 ca lider al partidului Fidesz. Pe vremea aceea, Fidesz era liberal, pro-Occident, tineresc – nu avea membri cu vârste peste 35 de ani, iar Orbán era preferatul Occidentului. Dar, după ce primii ani ai politicii sale post-comuniste nu i-au adus succesul electoral așteptat, Orbán și-a mutat partidul spre dreapta și a combinat conservatorismul și naționalismul care e popular acum în Ungaria și toată Europa.
Citește și: Cum au ajuns prietenii lui Putin și fondatorul Noua Dreaptă să formeze Coaliția pentru Familie
Uniunea Europeană și alte puteri vestice au fost ușurate când Orbán a ajuns din nou la putere în 2010 și a înlocuit un guvern social democrat scandalos. Dar asta s-a schimbat rapid, după ce noul guvern Fidesz și-a folosit majoritatea constituțională ca să promoveze o nouă constituție și mai multe amendamente constituționale. Pe măsură ce presiunile din partea UE și a Statelor Unite au crescut, Orbán a apărat schimbările și le-a numit necesare pentru decomunizarea țării și a folosit presiunea internațională pentru a-și întări discursul naționalist și populist în propria țară.
Nu e nicio coincidență că Orbán luptă împotriva ideii de societate deschisă, pentru că acesta e termenul-cheie al filantropului ungaro-americano-evreu George Soroș, care a fost pe vremuri binefăcătorul lui Orbán. Astăzi, Orbán îl numește pe Soroș „unul dintre cei mai răi lorzi ai politicii de globalizare” și îl acuză că ar încerca să influențeze alegerile electorale din Ungaria. Atitudinea anti-sorosiștă e foarte răspândită printre liderii populiști de dreapta din Occident.
Citește și: Extremistul de dreapta care nu lasă bacșiș chelnerilor care i se par homosexuali
Conspirațiile febrile de dreapta radicală ale lui Orbán nu au ca țintă doar globaliștii ca Soroș, ci și „roiul de lăcuste media și proprietarii lor” și „coaliția traficanților de oameni, a activiștilor pentru drepturile omului și a politicienilor europeni care vor să aducă milioane de imigranți în Europa.”
Cu discursul său în fața națiunii, Orbán s-a poziționat din nou, fără greș, drept adversar al valorilor fundamentale europene – integrarea europeană, democrația liberală și societățile multiculturale.
Cu toate acestea, sistemul european încă îl tratează ca pe unul de-al nostru – Fidesz e membru al Partidului European al Poporului, de centru dreapta, cel mai influent grup politic din UE.
Chiar dacă susținătorii dreptei radicale populiste nu îi sunt oficial prieteni politici, cu siguranță îi sunt aliați ideologici. Iar după alegerile care urmează curând în Europa de Vest, Orbán va putea măsura în curând cât de populară e perspectiva lui asupra lumii.
Traducere: Oana Maria Zaharia
