În iunie anul trecut, am auzit pentru prima dată de programul Prima Chirie. O prietenă, Cristiana, avea planuri mari: să vină la București să aplice pentru un proiect de la stat care i-ar fi asigurat o parte din banii de chirie, în Cluj, unde locuia de doi ani jumate. N-aveam idee despre ce proiect vorbea, cert e, însă, că la nicio săptămână de la planurile astea mărețe, Cristiana a renunțat. Am zis să aflu de ce.
Proiectul pentru care voia să aplice se numește neoficial „Prima Chirie” și a apărut, așa cum se întâmplă în România cu toate lucrurile care contează, printr-o Ordonanță de Urgență. În ianuarie 2017, Guvernul Grindeanu a dat OUG 6/2017, prin care a pornit programul, unul dintre punctele esențiale ale capitolului Politici publice în domeniul muncii și justiției sociale din celebrul Program de guvernare.
Videos by VICE
Teoretic, dacă te mutai cu munca și domiciliul la o distanță mai mare de 50 de kilometri de adresa din buletin, puteai să aplici pentru o primă de relocare care să îți acopere 75% din cheltuielile casnice, în limita a 900 de lei, timp de trei ani. Practic, dacă voiai să te înscrii, habar n-aveai ce trebuie să faci, pentru că normele de aplicare au fost aprobate abia în mai 2017, iar agențiile pentru ocuparea forței de muncă au început să primească cereri abia din iunie (și retroactiv, ce-i drept).
„Adică, să-i încurajăm și pe cei din Ploiești să vină la București și statul să plătească chiria? Marfă, deja sunt câteva zeci de mii navetiști care cu această ocazie vor face jumi juma cu proprietarii. Deci, sunt împotrivă, mai bine să mărească cu câte 100 de lei pensia la cei peste 55 de ani”, scria cineva pe un forum, prin februarie 2017. Ce nu știa acea persoană e că trebuie să treci prin atâta birocrație pentru a obține banii, încât îți vine să nu te bagi.
TOATĂ HÂRȚOGĂRAIA CARE ÎȚI TAIE ORICE VIS
Ca să aplici, trebuie să ai un venit lunar de maximum 5 000 de lei, să faci un dosar cu zece acte, din care patru declarații pe proprie răspundere ale viitorului tău angajator, proprietarul locuinței în care te muți trebuie să facă contract înscris la ANAF și să te ia în spațiu, ca să îți faci viză de flotant, pe care trebuie să o refaci o dată la un an. Asta dacă te muți singur. Dacă ai familie, trebuie să mai completezi câteva declarații cu venitul fiecărui membru, copie după fiecare extras de cont și certificat de naștere.
„N-am apucat să depun nimic întrucât proprietara la care stăteam în chirie nu m-a luat în spațiu, să pot obține viza de flotant”, îmi povestește Cristiana.
Trebuie să faceți dovada, tu și viitorul angajator, că n-ai mai lucrat pentru el în ultimii doi ani, la nicio firmă pe care respectivul ar deține-o.
Dar distracția începe abia după ce ți-a fost aprobată cererea: lună de lună trebuie să mergi la Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă (A.M.O.F.M) din județ și să depui alt dosar cu dovada că plătești chiria, toate facturile casei, o declarație cu veniturile din ultima lună ale celorlalți membrii din familie și o declarație în care angajatorul se jură că mai lucrezi la el. Iar, dacă ai terminat medicina de orice fel sau farmacia și ai prins un loc la rezidențiat, ia-ți gândul, că nu ești eligibil.
Cristiana a venit în București pentru o săptămână, să afle ce trebuie să facă pentru înscriere, dar a renunțat după câteva zile, când și-a dat seama că n-are șanse să se încadreze. Înainte să vină, a căutat metodologia pe net, dar „pe net găsești tot tam-tamul cu aprobarea programului și 2-3 articole în care totul e roz și frumos. În media sunt precizate două condiții mandatorii: să fii declarat șomer neindemnizat și să îți găsești un loc de muncă + chirie la o distanță de cel puțin 50 km de adresa de domiciliu”. Și atât. Pe site-ul Ministerului Muncii, al A.M.O.F.M sau al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, găsești doar comunicatul de presă care anunță programul.
DOAR 426 DE PERSOANE AU BENEFICIAT DE PROGRAM
Oricum ai da-o, nu scapi fără cel puțin două drumuri până la șomaj.
Am sunat la Sectorul 6, să aflu detalii despre proiect și documentele care mi-ar trebui pentru a mă înscrie, dar doamna n-a putut să-mi spună decât că trebuie să vin acolo personal și să mă declar șomeră. Mai departe, mă ajută colegele ei, când o să apar eu la ghișeu, că ea nu știe.
Asta e una dintre măsurile menite să „corecteze dezechilibrele regionale în ceea ce privește ocuparea (forței de muncă) și să accelereze investițiile”, după cum scrie chiar în ordonanță. În 2017, bugetul proiectului a fost de 18 milioane de lei, care ar fi asigurat ajutor pentru aproape 3 300 de șomeri pe an. Din iunie anul trecut până la sfârșitul lui martie 2018 au beneficiat de program doar 426 de persoane. Ceea e cam dubios având în vedere că migrația internă e în floare.
În 2016, 389 000 de oameni s-au mutat dintr-o localitate în alta a României, conform datelor Institutului Național de Statistică. Ar fi cea mai mare migrațiune internă din ’91 încoace și asta luând în considerare doar oamenii care și-au schimbat adresa în mod oficial, pe buletin. Printre orașele pe plus sunt Brașov, Cluj, Constanța, Iași sau Sibiu, adică alea unde găsești facultăți și job-uri. Bucureștiul apare pe minus, dar aici mulți nu își fac viză de flotant.
NU E AȘA UȘOR SĂ FII ELIGIBIL PENTRU PROGRAMUL ĂSTA
La trei luni după demararea proiectului, a apărut prin presă că e un eșec și s-au găsit vinovații, asistații social preferă să stea acasă pe o sumă mai mică decât să primească bani ca să muncească. Doar că lucrurile nu stau chiar așa: Prima Chirie sună bine în teorie, dar are o metodologie atât de proastă încât nu e accesibil.
Cristiana a renunțat, deși locuiește deja de doi ani jumate în Cluj și luase interviul pentru un nou job, pentru că nu voia să stea să caute un proprietar care să vrea să facă și contract, s-o ia și în spațiu, după ce ultimul i-a zis că el poate să înregistreze contract, dar îi crește chiria. Ca să plătească taxele din banii ei. Dar dacă vrei să te muți și nu te descurci cu internetul, să îți găsești rapid chirie și posibil job, lucrurile se complică.
Ca să fii eligibil, trebuie să te duci în orașul în care vrei să te muți, să găsești un viitor angajator care să îți semneze toate declarațiile pe proprie răspundere de care ai nevoie, un proprietar care să te ia în spațiu, să-ți faci viza de flotant, să îți plătești singur prima chirie și apoi să te întorci în localitatea ta și să aștepți 30 de zile de când depui dosarul, ca să vezi dacă te acceptă comisia. Dacă nu, ai pus-o.
Sau te duci la A.M.O.F.M, te uiți la listele cu job-uri lipite pe pereți, pentru care nu există nicio bază digitală și îți dai seama că mai bine rămâi acasă.