Alina Andronache trăiește în Republica Moldova, este mama a trei copii, crede în Dumnezeu și luptă pentru drepturile femeilor. Și-a lansat un vlog pe Facebook pentru a le explica oamenilor cum le combină pe toate.
Alina susține că a fost dintotdeauna o luptătoare. Din liceu, de fapt, de când nu-i lăsa pe băieți să-i achite cafeaua.
Videos by VICE
„Țineam mult la independența mea financiară și nu voiam să fiu datoare nimănui”, spune Alina.
Când s-a căsătorit și a născut primul copil, s-a ciocnit de o serie de stereotipuri.
Cei din jur se așteptau că-și va lăsa jobul și va sta acasă. Alina credea altfel. De trei ani deja, este activistă în cadrul diferitor ONG-uri din Republica Moldova, unde promovează egalitatea de gen.
La începutul lunii februarie, a lansat „Vlogul unei mame feministe”, un vlog aflat la intersecția dintre maternitate, feminism și credință.
Am stat de vorbă cu Alina despre proiectele ei din Republica Moldova.
VICE: Primul video pe care l-ai publicat pe Facebook, cel în care descrii menirea vlog-ului, are deja 40 mii de vizualizări. Ce reacții au avut oamenii?
Alina Andronache: Nu m-am așteptat să acumulez atâtea vizualizări, nici nu am reușit să-mi invit prietenii să dea like. Acest video a așteptat vreo trei săptămâni până am decis să îl public. Soțul meu m-a încurajat foarte mult, spunându-mi: „Publică-l, tu ai ce spune!”
Aveam mari emoții. În ziua publicării, nu am primit niciun mesaj negativ, doar mesaje de susținere. Iar eu mă așteptam să fie, deoarece la noi feministele nu sunt văzute cu ochi buni.
Reacțiile negative au venit după primul interviu, unde am spus că feminismul se combină cu creștinismul.
Unele femei mi-au scris: „Cine ești tu să lupți pentru drepturile noastre? Noi, femeile, nu avem nevoie cineva să lupte pentru drepturile noastre” sau „eu sunt mândră și binecuvântată că pot sluji bărbatului și familiei mele”.
Un alt mesaj l-am primit chiar ieri, pe la 11 noaptea, unde scria că sunt fix ca Hitler. Nu știu de ce societatea noastră este atât de agresivă. Am dreptul să-mi exprim poziția și accept discuțiile în contradictoriu, bazate pe argumente, dar nu înțeleg dorința de a jigni.
Poate însemna asta că societatea din Republica Moldova nu este pregătită pentru feminism?
Da, cu siguranță. În Republica Moldova, există oameni care cred că feministele sunt isterice și vor să ia locul bărbaților. Nu e adevărat. Cineva mi-a scris: „Tu ești mamă, parcă ești o femeie normală, de ce ești feministă?”.
Replica mea în acest caz este – știți că multe din drepturile pe care le aveți astăzi se datorează unor mișcări feministe? Da, eu cred că societatea nu este pregătită pentru feminism și egalitate de gen.
În primul video, ai menționat câteva mituri despre feministe: că sunt isterice, necăsătorite și nu au copii. De unde crezi că vin aceste mituri?
Eu nu neg faptul există oameni care își exprimă părerea mult mai agresiv. Se întâmplă în orice curent, în orice domeniu. Dar când tu te asociezi unui curent, te asociezi ideilor, valorilor pe care le promovează acest curent și nu oamenilor care îl promovează.
Eu mă asociez cu feminismul, cu egalitatea de gen din punctul de vedere al valorilor. Feminismul are drept scop să fim egali în drepturi. Nu înseamnă că eu voi refuza să lupt pentru drepturile femeilor, fiindcă nu-mi place felul în care X sau Y își expune poziția.
Ce te-a făcut, totuși, să lupți pentru drepturile femeilor?
Mi s-au acutizat aceste gene de luptătoare când m-am căsătorit și am născut primul copil. Noi încercăm să ne educăm copiii altfel. Ei au jucării de toate culorile și de toate felurile. De exemplu, Dumitru este pasionat de ponei. Îi place desenul animat Micii mei ponei.
Nu știu de unde s-a luat că acești ponei sunt jucării de fete. Probabil fiindcă sunt roz. După ce am cumpărat poneii, Dumitru a mers la grădiniță să-i arate prietenilor. Ceilalți copii au râs și au spus că sunt jucării de fete.
Eu am studiat programul preșcolar de la grădinițe. La categoria jocurilor, rolurile de căpitan sau conducător sunt atribuite băiatului. Uite o altă practică: după ce copiii mănâncă, fetele sunt cele care ajută educatoarea să strângă farfuriile de pe mese, pe când băieții strâng jucăriile sau își văd de treabă.
Du-te în orice magazin de jucării și o să vezi că produsele sunt împărțite în jucării pentru fete sau băieți. Ultima dată când am mers la cumpărături, m-am îngrozit. Era un raft plin jucării destinate fetelor și toate erau legate de creșterea copilului sau prepararea mâncării. Iar micul geniul, micul biolog era la secțiunea pentru băieți. Nu înțeleg, fetele nu pot fi biologi, avocați sau medici?
Noi creștem aceste comportamente. În Suedia, de exemplu, nu este nicio problemă dacă un băiețel este îmbrăcat în roz. Copiii nu râd între ei. Ce înțelege un copil de trei-patru ani când părinții îi spun că această culoare sau haină nu e pentru el, chiar dacă și-o dorește? El crește inhibat, el înțelege ce înseamnă bullying. Mai grav mi se pare că acei copii de câțiva ani știu deja să discrimineze.
Educația copiilor este un factor important care m-a motivat să fac acest vlog. Ea afectează pe termen lung societatea, dar și fericirea într-o familie. Într-un cuplu, fiecare partener are dreptul să decidă ce rol să își asume. Și nu: gata, te-ai căsătorit! De mâine, femeia merge la plită, iar bărbatul – cu ciocanul!
Dacă o femeie alege să stea acasă să crească copii, poate fi ea feministă?
Da, deoarece este decizia ei. Există diferență între a fi impusă de societate să stai acasă, să crești copii și decizia ta personală de face asta. Funcționează și în sens invers, când bărbatul vrea să stea acasă.
De exemplu, cu Ioana, în concediul de îngrijire a copilului stă soțul meu. Cei de la Asigurări Sociale m-au sunat de patru ori să verifice dacă tata ia concediul. Am primit și o replică: „Ce bărbați în ziua de azi…”.
Eu respect femeile care stau acasă și-și cresc copiii, este incredibil de greu, dar nici cele care nu vor să stea acasă cu copiii, nu trebuie condamnate. Este decizia lor. Cel mai important e ca fiecare să aibă libertatea de a decide ce rol vrea să-și asume în cadrul familiei și nu ce-i impune societatea sau rudele.
Să înțeleg că discriminarea femeilor este mai pronunțată în familie decât în spațiul public?
Probleme există și în spațiul public. Femeile continuă să lucreze în domenii mai prost plătite și sunt mai puțin promovate. Statul le pune în fața unei alegeri: fă carieră sau copii. Conform legii, până la doi ani ai copilului, nu ai voie să lucrezi mai mult de patru ore pe zi. Noi nu avem suficiente locuri la grădiniță, nu avem suficiente creșe.
Femeile au salarii mai mici. În 2016, diferența anuală dintre salariul unui bărbat și al unei femei era de 557 EUR.
Cu 52 de zile lucrătoare mai mult trebuia să lucreze o femeie ca să aibă echivalentul sumei câștigate de un bărbat.
În descrierea vlog-ului, ai spus că vei povesti cum combini viața profesională și cea de familie. În același timp, femeile din toată lumea sunt supuse acestei presiuni de a le reuși pe toate. Ce mesaj vrei să transmiți până la urmă?
Eu nu spun că le reușesc pe toate, chiar nu le reușesc. Dacă aveam alt model de relație, la sigur nu reușeam. În familia noastră, noi le facem pe toate împreună. Voi vorbi despre acest tip de presiune în vlog-ul meu. E printre cele 20 de subiecte deja programate pentru viitoarele episoade. Nu e este normal ca femeia să le facă pe toate. Din cauza presiunii din partea societății, noi vrem să fim niște superwomen și uităm de noi.
În Vest, se discută și despre alte forme ale inegalității. Francezii vorbesc despre „charge mentale” – o munca mintală de gestionare a gospodăriei, lăsată în seama femeii. Crezi că femeile din Republica Moldova conștientizează această povară?
Noi avem aceste nesfârșite liste de sarcini în cap, deoarece așa am fost educate. Ce li se spune fetelor când sunt mici?
Că femeile sunt responsabile pentru bunăstarea din casă. Pentru a păstra armonia, femeia trebuie să facă orice. O altă problemă este că în acest orice, se regăsește și toleranța față de violență uneori.
Când auzim un caz public de violență domestică, descoperim cel puțin câteva persoane știau că victima suferea de violență. Dar i-au spus să rabde, să fie mai blândă, să facă o mâncare mai bună, să mai tacă…
Ai afirmat că ești credincioasă și feministă. Cum se împacă aceste două calități?
În ultimul interviu, am spus că Biserica este ostilă și a discriminat foarte mulți ani femeile și au sărit femeile să mă atace, nu bărbații. În Biserica noastră sunt foarte multe practici care nu au treabă cu credința. Faptul că eu intru în Biserică cu capul dezgolit sau în timpul menstruației, nu-mi afectează credința. Credința o am eu în suflet.
În al doilea rând, ce înseamnă a fi creștin? E acea legătură a mea cu Dumnezeu, când merg în fiecare duminică la biserică sau mă împărtășesc cu copiii mei și nu acele practici care îndepărtează lumea de biserică, cum ar fi că nu ai voie să intri în biserică 40 de zile după ce ai născut.
Să nu uităm că biserica nu este lăcașul, clădirea, ci sunt oamenii, iar această discriminare în Biserică a femeilor vine de la oameni, din societate. Îmi pare rău că femeile nu înțeleg lucrurile astea.
De ce nu poți fi feministă, să lupți pentru drepturile femeilor și să fii creștină? E o temă sensibilă. Știu două cazuri de violență. Într-un caz, preotul era cel care aplica violența asupra soției. În al doilea caz, soția suferea de violență și a mers la preot să se consulte, la mărturisire. Preotul i-a spus să rabde.
Soția a răbdat până a ajuns în comă în spital. E important să înțelegem – credința nu discriminează femeia, deoarece noi suntem egali în fața lui Dumnezeu. Aceste practici sunt cele discriminatorii.
