Ți-am povestit cu ceva vreme în urmă că, de când cu scandalurile de plagiat, în România există numai două cazuri de condamnări penale pentru infracțiunea asta. Unul e scriitorul Gheorghe Stanca, care și-a însușit o traducere din Tolstoi, celălalt este Răducan Oprea, fostul decan al facultății de drept din Galați, care a furat o lucrare științifică scrisă de un profesor din București și s-a semnat pe ea împreuna cu fiică-sa, după care a vândut-o studenților drept creație proprie.

Bun, și acum ține-te bine: în timp ce scriitorul a fost dat afară de la editura unde lucra, profesorul universitar e bine mersi la aceeași universitate și continuă să le predea studenților.

Știu, probabil chiar acum îți spui: „Băi, dar ce…". Și eu mi-am spus la fel când am aflat.

Am mers pe firul poveștii ca să văd cum e posibilă această aberație și dacă ce-am să-ți povestesc acum nu te va face să fugi din această țară îngrozitoare, atunci ești un naiv irecuperabil.

Ca și mine, de altfel.

O iau cu începutul. Prin 2008, Răducan Oprea era decan al Facultății de Științe Juridice, Sociale și Politice din cadrul Universității Dunărea de Jos din Galați. Mai era și director al Oficiului registrului comerțului din același oraș (la fel ca și acum), deci persoană importantă, dacă mă înțelegi. Cum în România succesul în viață este ereditar, după cum ai aflat deja, nici fiica decanului, Ramona Oprea, nu putea sta departe de mediul academic, așa că fata avea un post de preparator universitar la aceeași facultate.

Ei bine, în același an apare la editura universității o lucrare intitulată Inițiere în metodologia cercetării științifice, semnată de tată și fiică. Toate bune și frumoase, lucrarea a fost pusă în vânzare, studenții au cumpărat-o, până când impostura iese la iveală. De fapt, cartea cu pricina fusese copiată în proporție de 90% dintr-o altă lucrare numită Metodologia cercetării științifice. Elaborarea lucrărilor de licență, masterat, doctorat, care apăruse în urmă cu doi ani și aparținea unui profesor din București pe nume Mihaela Rădulescu.

După ce adevăratul autor a făcut scandal, au început investigațiile și au ieșit la iveală și detaliile scârboase ale afacerii. Cei doi furaseră inclusiv cuvântul introductiv al lucrării, iar când a fost întrebată de ce s-a semnat pe o carte copiată de la alții, Ramona Oprea a explicat că nu a știut că fusese semnată pe carte și că tatăl său a vrut de fapt să-i facă un cadou, introducând-o astfel în lumea academică.

Știu că, probabil, în momentul ăsta ai nevoie de o lămâie ca să nu vomiți, dar stai să-ți spun povestea până la capăt. Te rog să reții un amănunt important, anume acela că lucrarea plagiată avea rolul de a-i învăța pe studenți cum anume se scriu lucrările de licență, masterat și doctorat, astfel încât acestea să aibă „valoare științifică". Adică să nu copieze pur și simplu din alte cărți.

Bun, a ieșit mare scandal când s-a descoperit plagiatul, iar victima a mers pe două căi pentru a-și face dreptate: una penală și una academică. Le iau pe rând.

Din punct de vedere penal, Parchetul a deschis un dosar pe numele celor doi pentru plagiat, dosar bazat pe articolul 141 din legea dreptului de autor, despre care îți spuneam, cu o altă ocazie, că spune așa:

Dosarul nu a fost prea complicat, iar în martie 2014, Curtea de Apel București i-a condamnat pe cei doi plagiatori la câte o amendă penală de zece mii de lei, plus cheltuieli de judecată, plus daune morale de cinci mii de euro pentru adevăratul autor, plus obligația de a retrage de pe piață toate exemplarele din minunata carte.

Decizia Curții de Apel a fost contestată la Înalta Curte, atât de victimă cât și de inculpați, iar aici, ce să vezi, părțile s-au împăcat.

Cred că intuiești ce s-a întâmplat și sper că ai reținut că Răducan Oprea era om important în Galați și cu anumite posibilități materiale, dacă mă înțelegi. Treaba e că, din punct de vedere legal, împăcarea autorului furtului cu victima înlătură răspunderea penală, adică omul nu mai face pușcărie (sau plătește amenda penală în cazul ăsta), dar asta nu înseamnă că plagiatul dispare pur și simplu.

El rămâne și de aici încolo ar trebui ca mediul universitar să reacționeze. Asta e de fapt problema.

După cum spuneam, Mihaela Rădulescu a acționat și pe cale academică pentru a-i sancționa pe cei doi Oprea, anume a făcut o sesizare la Comisia de Etică a Universității din Galați. Iar sancțiunea primită de cei doi a fost „zdrobitoare": marele decan a fost suspendat timp de trei ani pentru a mai ocupa o funcție de conducere sau de mai face parte dintr-o comisie de doctorat, master sau licență și i s-a diminuat salariul de bază cu 15 %, timp de două luni.

Fiica decanului a fost „pedepsită" și mai drastic: i s-a suspendat dreptul, timp de doi ani, de a se înscrie la un concurs pentru ocuparea unei funcții de conducere sau de a face parte din comisii de doctorat, master sau licență.

Jale, nu alta.

Hai să-ți mai dau o veste proastă. După ce victima a făcut contestație la București, Consiliul Național de Etică de pe lângă Ministerul Educației (adică organismul acela mirific care i-a spălat de plagiat și pe Ponta și Oprea) a considerat că sancțiunile date de universitate sunt suficient de dure. Și cu asta basta.

Așa se face că și în ziua de azi, Răducan Oprea este profesor titular la Facultatea de Drept din Galați. Despre fiică nu se mai știe mare lucru, dar cred că nu ai delira prea mult, dacă ai bănui că și-a revenit după drasticele sancțiuni primite în urma plagiatului. Povestea nu se termină însă aici, doar ți-am spus că ai nevoie de lămâie ca să citești până la sfârșit.

I-am întrebat pe cei de la Universitatea „Dunărea de Jos" dacă nu este totuși cam rușinos pentru o instituție de învățământ superior să țină un profesor condamnat pentru plagiat. Mi-a răspuns chiar rectorul, Gabriel Iulian Bîrsan, și am să citez acum exact punctul de vedere al acestuia:

Știu că nu ai înțeles nimic, așa că am să încerc să-ți traduc răspunsul rectorului: „Ne doare-n cur de decizia judecătorilor, pentru că universitatea nu a fost parte în proces, iar în ceea ce privește sancțiunile date celor doi, acestea sunt foarte bune, dovadă că au fost confirmate de Consiliul Național de Etică de la București".

Deci hai, pa-pa.

L-am sunat și pe profesorul Răducan Oprea, să-l întreb dacă nu cumva are de gând să se retragă singur din cariera universitară, din motive de „morală". Am avut un dialog extrem de scurt, dar intens:

Și mi-a închis telefonul.

Dar pe cea mai proastă veste am păstrat-o la sfârșit. M-am interesat dacă se mai poate face ceva, pentru ca profesorul Oprea să fie împiedicat cumva să mai predea studenților din Galați. Ei bine, nu prea se mai poate face nimic. Din câte mi s-a explicat, atâta vreme cât există o decizie a Consiliului Național de Etică, nu mai pot fi date sancțiuni.

Știu, ai să mă contrazici, că așa au fost și cazurile Gabriel Oprea și Viorel Ponta, și totuși li s-au retras, până la urmă, titlurile de doctori. Atenție însă, aici nu e vorba despre un doctorat, care, într-adevăr, poate fi analizat de instituția numită CNATDCU, ci despre o lucrare științifică predată la universitate.

Și acum să-ți explic de ce te-am rugat la început să ții mine despre ce era vorba în lucrarea „scrisă" de Oprea și fiica sa. Deci profesorul care a avut tupeul să plagieze o lucrare care trebuia să te învețe cum să-ți iei licența sau doctoratul pe bune, este în continuare în spatele catedrei și le predă studenților.

Nici nu-s sigur că mai merge placa aia cu „Incredibil, frate!".

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre corupția din România:
Studenți români mi-au povestit cum au făcut rost de locuri în cămin prin șpagă sau relații
Romii ăștia din Ferentari se bat cu rasismul și corupția din fotbalul românesc cu mingea la picior
Relația armonioasă a românului cu corupția