Prostituatele australiene din underground care refuză să se înregistreze

Rhani are 28 de ani și a încercat să lucreze la bordel, dar proprietarii îi cereau să lucreze zece ore la rând, fără pauză. În plus, presau fetele să facă sex neprotejat și le plăteau prost.

Dacă te plângi că nu vrei să faci sex neprotejat, nu primești de lucru, așa te pedepsesc, a explicat lucrătoarea sexuală din Melbourne, Australia.

Rhani a evitat mai mereu bordelurile. A lucrat în unul doar în timpul studenției. Preferă să lucreze pe stradă, în hoteluri sau de acasă. Asta înseamnă că practică meseria în afara legii.

„În bordeluri n-ai libertate", a zis Rhani, cu gândul la perioada studenției. „Trebuie să porți lenjerie sexi și tocuri cui. Sunt cam șase fete, fiecare cu prezentarea ei. Sunt perverși care vin doar să te pipăie și pleacă."

În prezent, Rhani lucrează în privat, în special prin hoteluri. A zis că are mai mult control asupra propriei siguranțe. „Ei vin la mine. Știu cine e în hotel, știu unde e orice. Îi selectez înainte să îi chem. Îi refuz dacă îmi par beți sau prea insistenți la telefon."

E și mai profitabil. „În bordeluri, nu faci prea mulți bani. Îți iau jumătate din profit. Iei doar cincizeci de dolari pentru un client. Nu mi se pare ok."

Dar legea îi interzice să opereze în hoteluri sau acasă. Lucrătoarele sexuale pot lucra doar ca escorte (la clienți acasă) sau în bordeluri cu licență. Totuși, multe lucrătoare sexuale se tem să opereze ca escorte. Și e foarte scump să-ți deschizi propriul bordel.

Din acest motiv s-a creat un sector underground în care lucrătoarele sexuale operează în afara legii, pe ascuns. Fac asta în sute de saloane de masaj, baruri karaoke și saloane de coafură din tot districtul – iar misiunea poliției e să le prindă.

Districtul Victoria a fost primul care a legalizat prostituția în 1980. Asta le-a adus lucrătoarelor sexuale niște beneficii, cum ar fi dreptul de a refuza clienții dubioși sau accesul garantat la prezervative, dar le-a și înstrăinat. În plus, a fost introdusă și testarea obligatorie pentru boli venerice.

După cum zice asociația pentru lucrătoarele sexuale Scarlet Alliance, „practicarea meseriei cu licență a divizat industria sexului și a redus opțiunile lucrătoarelor sexuale. Le-a redus controlul asupra mediului de lucru și a siguranței."

Evie e o lucrătoare sexuală în vârstă de 41 de ani care suferă de o boală cronică. Faptul că lucrează în hoteluri îi conferă flexibilitatea de care are nevoie pentru a se recupera. E preocupată de consecințele pe care le-ar avea înregistrarea ca lucrătoare sexuală cu licență și testarea obligatorie pentru boli venerice odată la trei luni.

„Ar trebui să le dau numele complet și o fotografie", a zis ea. „Apoi aș fi obligată să-mi fac analize odată la trei luni, ca și cum n-aș fi destul de responsabilă cu sănătatea mea sexuală. Așa se tratează un câine, iar eu nu sunt câine."

Jane Green, lucrătoare sexuală și purtătoare de cuvânt a grupului Vixen Collective, a zis că protejarea anonimității lucrătoarelor sexuale e foarte importantă. Dar dacă acestea sunt obligate să facă teste la fiecare trei luni, asta înseamnă că trebuie să-și dea pe față meseria ca să primească certificatul medical.

„Iar discriminarea e foarte frecventă în mediul medical", a zis Green. „Unii doctori refuză să le trateze sau le pun întrebări inconfortabile."

Deși lucrătoarele sexuale ilegale precum Rhani și Evie se simt mai în siguranță când lucrează în afara sistemului, poliția din Victoria e preocupată de riscurile cu care se confruntă aceste femei. „Au loc atacuri fizice și sexuale pe care femeile nu le pot raporta ca să nu fie prinse de poliție", a zis sergentul Richard Farrelly. Printre riscuri se numără traficul de carne vie, controlul financiar, bolile venerice și condițiile de lucru insalubre.

Jane Green a zis că nu există dovezi că femeile ar fi exploatate dacă operează în afara sistemului legal. „Poliția tinde să ne infantilizeze când vorbește despre exploatarea persoanelor vulnerabile, a zis ea. Lucrătoarele sexuale au grijă de sănătatea lor, pentru că e în interesul lor să facă asta."

A menționat că mai multe cercetări au arătat că bolile venerice sunt mai puțin răspândite printre lucrătoarele sexuale decât printre restul cetățenilor. „Riscul exploatării e prezent în orice industrie, dar, ca să eliminăm această exploatare, trebuie să le oferim lucrătoarelor sexuale mai multe drepturi, nu mai puține", a zis Green. „Sistemul actual le îndepărtează și mai mult de poliție și de serviciile de care au nevoie."

Sistemul de operare cu licență încurajează discriminarea împotriva lucrătoarelor sexuale și le împiedică să-și exercite drepturile și să aibă acces la servicii de bază. "Ca victimă a unei agresiuni sexuale, n-o pot raporta la poliție din cauza atitudinii lor, mai ales dacă nu lucrez cu licență."

De cealaltă parte a dezbaterii e Project Respect, o organizație care le oferă susținere lucrătoarelor sexuale, dar nu e condusă de lucrătoare sexuale.

Project Respect promovează modelul suedez, care pedepsește legal mai mult clienții decât prostituatele. Purtătoarea de cuvânt Rachel Reilly a zis că aceste legi suedeze au redus cererea de servicii sexuale și traficul de carne vie și protejează lucrătoarele sexuale. Dacă le permitem în continuare bărbaților să cumpere corpurile femeilor, n-o să fim niciodată o societate în care femeile sunt tratate cu respect, a explicat ea și a adăugat că multe dintre femei au fost obligate să intre în industrie din cauza unor agresiuni sexuale sau a violenței din familie.

Jane Green nu e deloc de acord: „Cum să-i găsească poliția pe clienți? Ar face asta prin supravegherea continuă a lucrătoarelor sexuale, ceea ce ar avea un impact enorm asupra vieților noastre." A zis că lucrătoarele sexuale suedeze nu au voie să-și promoveze serviciile și riscă să nu aibă locuință, pentru că orice persoană care locuiește cu o lucrătoare sexuală poate fi acuzată de exploatare de persoane.

E condescendent să presupui că lucrătoarele sexuale sunt victime ale opresiunii, pentru că nu le recunoști abilitatea de a face o decizie informată, a adăugat  Green. „E un argument anti-feminist. E frustrant când oamenii din afara comunității își dau cu părerea despre noi."

În schimb, organizațiile conduse de lucrătoare sexuale cer decriminalizarea tuturor formelor de muncă sexuală, un model care există deja în New South Wales și Noua Zeelandă. „Trebuie eliminate toate legile care se aplică industriei sexului și să putem opera ca orice altă afacere", a zis Green.

A adus în discuție un studiu guvernamental întocmit în Noua Zeelandă după legalizarea prostituției în care lucrătoarele au raportat că au mai multă siguranță, mai multe drepturi, iar atitudinea poliției față de ele s-a schimbat și acum se simt încurajate să raporteze incidentele poliției.

„Dacă sistemul actual ar dispărea peste noapte, aș lucra tot timpul", a zis Rhani. „Acum sunt obligată s-o fac pe ascuns. Dar mă simt puternică, pentru că fac ce vreau, doar atunci când am chef. Și, din păcate, nu pot face asta în cadrul sistemului legal. E frustrant."

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia