Știri

Care sunt cele mai mari frici ale medicilor români în epidemie

Am vorbit cu doi voluntari care oferă suport psihologic doctorilor din prima linie.
Răzvan Filip
Bucharest, RO
5.5.20
medici din romania, temerile medicilor coronavirus, coronavirus, epidemie, psiholog
Fotografie de daniilvolkov, via Adobe Stock Photos
Totul despre COVID-19 care ne-a mâncat zilele și lunile în ultima vreme.

E deja un truism să spui că doctorii sunt în prima linie a luptei cu noul coronavirus. Dar poate trebuie repetat, mai ales pentru cei care uită că măsurile de distanțare socială n-au fost un moft al cuiva, ci au fost luate tocmai pentru a evita prăbușirea completă a sistemului medical. Iar când te uiți la ce s-a întâmplat la Suceava și-n alte locuri, pare că am fost deja (și poate încă suntem) pe buza prăpastiei.

Publicitate

Dar efectele pandemiei nu-s doar biologice, ci și psihice. Nu numai pentru omul izolat în casă, ci și pentru medicii care de două luni aud doar „COVID-19”. În New York, doi medici s-au sinucis, unul dintre ei dupa doar trei luni de muncă în prima linie. În Italia, o asistentă și-a luat viața, răpusă de povara numărului mare de morți. Și în UK medicii sunt copleșiți de numărul tragediilor.

În sprijinul lor, Asociația Magic a inițiat, din 12 aprilie, Telefonul Medicului, un serviciu gratuit unde 12 psihologi și 25 de juriști, toți voluntari, le oferă consiliere. Până acum, au sunat 48 de persoane, dintre care 80 la sută au fost sprijinite psihologic. Au sunat inclusiv oameni care au oferit transport medicilor, să le facă cumpărăturile, unii și-au pus chiar și casele la dispoziție.

La finalul lunii martie, un serviciu similar a apărut și-n Cluj, unde mai mulți psihologi și psihiatri din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” au creat programul de Suport Psihologic pentru Personalul Medical. Medicii pot lua legătura cu specialiștii prin e-mail sau, în caz de urgență, prin telefon, susține psihiatrul Sebastian Armean, unul dintre coordonatorii programului.

De ce caută medicii consiliere

Potrivit Corinei Țolea, psiholog și coordonatoarea Centrului de suport MagiCAMP, o primă problemă a celor care solicită ajutor e frustrarea cauzată de pacienții care ajung la ei și nu spun adevărul. Mulți „uită” să specifice c-au călătorit recent în zone roșii sau că au intrat în contact cu oameni bolnavi, vezi cazul fostului ofițer MAI care a infectat zeci de persoane la Spitalul Gerota. Situațiile de genul nu fac decât să amplifice stresul, care deja era la cote mai ridicate decât de obicei.

Multe cadre medicale se simt epuizate din cauza volumului de muncă din ultimele luni. Iar faptul că oamenii ies în număr tot mai mare p-afară nu-i liniștește deloc, pentru că asta poate duce la creșterea numărului de cazuri și prelungirea suprasolicitării.

Probleme similare - anxietate, insomnii, iritabilitate - au reclamat și persoanele care au vorbit cu Sebastian. De exemplu, un cadru medical i-a cerut în perioada asta rețetă pentru medicamente care să-i reducă nivelul de stres. Dar pentru că respectivul era nevoit să facă naveta între serviciu și casă, cu mașina personală, a trebuit să-l refuze:

Publicitate

„E contraindicat să iei când conduci, plus că, prin natura profesiei, avea nevoie și de concentrare, îi trebuia un control foarte fin al mâinilor. Atunci trebuie să-i învățăm tehnici de relaxare (exerciții de respirație, de exemplu), prin care-i ajutăm să preia controlul realității și să nu se gândească la scenarii catastrofale”.

Un alt factor care le alimentează anxietatea este izolarea de cei dragi. La un moment dat, la Telefonul Medicului a sunat o doctoriță care a stat izolată cu săptămânile după ce a fost infectată la muncă. „Era izolată într-un corp al casei, iar ceilalți membri ai familiei erau în altă parte, îi vedea doar pe geam, când mai ieșeau în curte”, povestește specialista MagiCAMP.

Alți medici sună și spun că dorm unde muncesc, după ce spitalele lor au fost închise și băgate-n carantină. Nu și-au văzut copiii cu săptămânile, nici măcar pe fereastră. „Ei nu știu cum evoluează boala, nu știu ce-o să se întâmple, iar după ce că trăiești zi de zi așa, apare și dorul de casă, de copil.”

De ce au medicii nevoie de normalitate

Chiar și atunci când pot merge acasă, suprasolicitarea de la muncă le afectează, inevitabil, viața de familie. Unele cadre medicale devin mai irascibile, mai anxioase, iar toate astea duc la conflicte între ele și partenerii de viață sau copii. Nu puține au fost dățile în care cei de la celălalt capăt al telefonului plângeau, spune Corina. Aveau nevoie să vorbească, să fie ascultați de cineva.

E cazul unei doamne care aflase că e pozitivă și era asaltată de telefoane din partea rudelor. Toți îi plângeau de milă, iar în felul ăsta puneau o presiune suplimentară pe ea. „Telefoanele o făceau să se gândească la ce-i mai rău. Am îndemnat-o să le spună că are nevoie de încurajare, să se simtă bine, să râdă.”

Publicitate

Sebastian și colegii lui le recomandă celor care sună să accepte că într-o situație de felul acesta, plină de neprevăzut, e natural să-ți fie frică, să ai emoții. „În terapie există un aforism care spune că, dacă tot timpul fugi de frică, iar ea e cu un pas în spatele tău, singura soluție este să te întorci, să iei frica-n brațe și să o strângi tare până dispare.”

Totodată, psihologii și psihiatrii îi îndeamnă pe medici să rămână ancorați în normalitate, să păstreze rutina pe care o aveau înainte și să respecte programul obișnuit de somn. De exemplu, dacă persoana care sună avea obiceiul de a merge aranjată la job, e încurajată să facă la fel și în timpul epidemiei. Iar dacă păstrarea rutinei nu e posibilă sută la sută, medicii sunt îndemnați să o adapteze realității pandemice și să-și facă niște planuri realiste de viitor:

„Asta e una dintre situațiile întâlnite în discuții: ce rost are să-mi fac planuri, unde îmi trimit copiii, că s-ar putea să mor? Eu încerc să le explic că poți muri și că faci un infarct sau dă o mașină peste tine. Tu-ți faci planurile și, în limita posibilităților, le adaptezi cât mai realist. Când ai obiective realiste, reușești cumva să ieși din zona asta a fricii”, explică Sebastian.

Cadrele medicale sunt îndemnate să țină mereu legătura cu cei dragi, chiar dacă pot s-o facă doar online. În caz contrar, ar risca să fie copleșite de incertitudinile pe care le au de înfruntat în lupta cu noul coronavirus.

Din fericire, după apelul inițial, mulți dintre cei care caută ajutor solicită continuarea procesului terapeutic. Oamenii revin și pentru că în perioada asta au nevoie de cineva pe care se pot baza oricând, care să îi asculte și să-i accepte cu toate temerile și slăbiciunile lor. Psihologii îi ajută să se descarce, să-și ventileze emoțiile, ca apoi să se poată ridica și să o ia de la capăt.

Publicitate

În comunitate sau în familie e posibil să nu întâlnească aceeași deschidere și acceptare. Au existat mai multe cazuri în care asistente medicale au fost umilite de vecinii înspăimântați că le aduce virusul la ușă. S-a întâmplat la Galați și la Sibiu și probabil în alte comunități care au considerat că tocmai „oamenii din linia întâi” reprezintă pentru ei o amenințare.

De exemplu, un cadru medical care a sunat la Telefonul Medicului s-a plâns de felul suspicios în care o privesc cunoscuții. Era dintr-o comunitate micuță, lumea știa că lucrează într-un spital, iar la magazin a fost privită ciudat din cauza asta. „Simțea că pentru ei nu e în regulă ca ea să fie acolo”, încheie psihologul.

Dacă ești cadru medical și ai nevoie de sprijin psihologic, juridic sau de altă natură, sună la 021 555 2286 sau trimite un mail la suportpsihologic@umfcluj.ro. Telefonul Medicului funcționează la tarif normal, între zece dimineața și șase seara.

Editor: Ioana Moldoveanu