Identitate

Lucrurile pe care le descoperi când intri într-o relație după ani de zile în care ai fost singur

Trebuie să o iei complet de la zero și să te adaptezi.
20.7.20
relatie de lunga durata, singuratate, viata de burlac, compromisuri
Fotografie de John Howard/Getty Images.  

Sunt într-o relație stabilă și fericită de aproape un an. Știu că nu înseamnă nimic pentru tine, dar sunt plătit să scriu acest articol ca un reprezentant al unei categorii de oameni, care, după 30 de ani, are niște dovezi psihice și sociale să-ți arate că: după ani de stat singur, sunt un haos al legăturilor emoționale.

Când intri iar într-o relație după ce ai fost singur pentru o perioadă lungă de timp - în care ai mai ieșit cu niște persoane, dar nu mai mult de două luni - e ca și cum te-ai întoarce în societate după un deceniu de stat închis într-o cabană din munți. Există niște probleme afective și practice (pozitive și negative) cu care nu mai ești obișnuit și câteva obiceiuri interne (pozitive și negative) pe care trebuie să le remodelezi.

Pentru că experiența mea nu înseamnă mare lucru, am mai vorbit cu încă trei fete și băieți care au mers pe același tipar, ca să creăm împreună o imagine de ansamblu a acestei categorii de oameni singuratici.

Primul lucru la care se gândește toată lumea e acea „renunțare la sine” pe care o cere noua relație monogamă. De fapt, când nu mai ești singur, renunți la mai multe lucruri. Primul exemplu care-mi vine în minte e libertatea sexuală, care-i și cea mai supraestimată. Să-ți iei la revedere de la flirt sau sexul ocazional nu pare să fie o problemă pentru grupul meu de respondenți: „Sunt singură de ani de zile”, mi-a spus Giulia, de 31 de ani, „și am făcut mereu ce mi-am dorit pe plan sexual. Însă e adevărat că toată povestea cu flirtul, mesajele pe Instagram, primele întâlniri devine în cele din urmă plictisitoare.”

Publicitate

Când partenerul află că n-ai mai fost într-o relație de ceva timp, apare și șocul. Odată ce treci de 30 de ani, parcă nu-ți mai arde de decizii greșite și să-ți pierzi timpul cu probleme sentimentale. Letiția, de 32 de ani, mi-a zis că „pentru o perioadă lungă de timp a trebuit să mă lupt cu nesiguranța partenerului meu față de faptul că am stat atât de mult singură. Îi era teamă că mă voi plictisi de el, că nu eram pregătită pentru o relație, că eram prea detașată. Și era foarte aiurea totul din cauza nesiguranței sale amestecate cu perioada mea de adaptare. Dacă-i ceream să fiu singură un weekend, pentru că aveam nevoie, făcea urât. Iar asta-mi creștea și mai mult anxietatea.”

Am trecut prin aceeași poveste ca Letizia, dar când s-a terminat am realizat că eram mult mai pregătit pentru o relație decât credeam. Altă problemă care apare sunt dificultățile emoționale ale celor care au ales să stea singuri o perioadă lungă de timp. Mi-a luat câteva săptămâni să trec de la un existențialist solipsist nevrotic la un iubit afectuos care-și amintește ce tip de paste îi plac partenerei.

Ești conștient de cât de mult se plânge o persoană singură de viața într-o căsnicie? Sau de trivialitatea legăturilor forțate? Mi-am retras atât de multe din teoriile alea despre relații în ultimele luni. „Majoritatea avem tendința când suntem singuri pentru o perioadă lungă de timp să amplificăm laturile negative ale unei relații”, mi-a zis Giulia. „Dar când ești din nou în una, vezi cât de natural îți vine să apreciezi lucrurile frumoase din relație. Mai ales pentru că o ceartă cu altă persoană îți arată cât de multă retorică foloseai pentru prioritățile tale.”

Mai există ceva în comun. Dacă ar fi să aleg un lucru pe care l-am sesizat în anul ăsta de relație, e cât de multă introspecție am făcut în viața mea. „Când stai atât de mult fără un partener - doar dacă nu e o alegere definitivă - tinzi să-ți imaginezi că vei intra într-o relație doar dacă cealaltă persoană e perfectă”, mi-a zis Letizia. „Și nu mă refer doar la calitățile sale, ci și la felul în care se adaptează la probleme. E clar că ți-e teamă să fii cu cineva după atâta timp, iar dacă nu-ți place așa de mult de el, ce faci? De ce rămâi?”

Sunt complet de acord cu perspectiva asta. Nu vreau să demonizez viața de burlac și nici ce au zis persoanele intervievate. Dar aș vrea să spun că în momentul de față mă bucur că am înlocuit sâmbetele în care citeam sau urmăream persoane random pe Instagram cu o relație.

Articolul a apărut inițial pe VICE IT.