Ce poți face dacă prietenei tale îi place mereu să fie în centrul atenției

În filmul ăsta numit viață toată lumea ar vrea să fie considerată personajul principal, centrul atenției, persoana care are parte de acțiune și susținută de personaje minore. În online (și în viața reală) asta se manifestă ca main character energy, genul de poziționare socială care îl plasează pe protagonist într-un punct narativ, fie că e vorba despre o călătorie în orașul său natal fie o plimbare cu transportul public.

Deși nu este o tulburare în sine, sindromul personajului principal se referă la cineva care se comportă ca și cum ar fi personajul principal în filmul vieții lui/ei, dar la modul extrem. De exemplu, prietenul/a tău/ta nu doar că iese la date-uri, dar se comportă de parcă ar fi în Burlacul și tratează fiecare persoană cu care se întâlnește ca viitoarea iubire a vieții lui/ei în loc de o persoană normală cu propriile nevoi. Sau prietenul/a care folosește fiecare ieșire cu amicii ca pe o oportunitate să se comporte ca și cum ar fi un personaj din Real Housewives și ajunge mereu la certuri. Genul ăsta de persoană este constant centrul dramei, iar toată lumea, de la șeful său la vecini, se transformă în răufăcători unidimensionali. Deși termenul a devenit popular pe social media, sindromul personajului principal nu se referă la cineva care postează constant pe rețelele sociale. În schimb, când un/o prieten/ă tratează alți oameni ca pe niște accesorii, delirează despre propria realitate și are nevoie să fie mereu centrul atenției… ăsta e sindromul personajului principal.

Experții spun că genul ăsta de comportament poate fi folosit ca un mecanism de adaptare pentru cineva care trece prin perioade grele - să joace într-o fantezie poate fi mai ușor decât să țină piept realității. Cu toate astea, energia personajului principal poate ajunge destul de aproape de narcisism dacă este lăsată necontrolată. Cei prea prinși în propriile narațiuni se pot simți ca și cum totul li se cuvine și că ar fi mai importanți decât alți oameni. Pot să-și vadă prietenii ca personaje secundare al căror scop este să le susțină narațiunea și își pot chiar exagera propriile realizări și faima. Social media a ajutat la normalizarea acestor comportamente, a spus pentru VICE psihoterapeuta cliniciană Carla Marie Manly, fiindcă a oferit persoanelor obișnuite o platformă și abilitatea de a-și cultiva un public. „Înainte ai fi fost numit egoist, chiar narcisist. Este noua normalitate să fii starul propriului spectacol.”

Toată romantizarea asta poate afecta relațiile de prietenie. Dacă comportamentul de personaj principal al unui prieten persistă, se poate să te simți neauzit/ă sau ca și cum ești în mod constant legat/ă de aventurile lui/ei. „Dacă faci tot ce vor alții asta poate duce la răni”, a spus pentru VICE consiliera Jessica Jackson. „Fiindcă dacă nu ești fericit/ă, vei ține ranchiună față de alte persoane ale căror vieți le susții constant.”

În loc să stai deoparte și să fii nemulțumit/ă, ca un actor prost plătit în viața prietenului/ei tău/tale, există modalități prin care să adresezi sindromul de personaj principal fără să diminuezi popularitatea nimănui. 

Înainte să confrunți un/o prieten/ă despre comportamentul său egocentric, asigură-te că despre asta e vorba. Poate, în ultimul an, prietenul/a a făcut niște schimbări pozitive în viața lui/ei - cum ar fi să părăsească un partener toxic sau să meargă la terapie - și se simte încrezător/e și fericit/ă. Dacă simți gelozie și nesiguranță când vezi că prietenul/a tău/ta înflorește, atunci problema e la tine, nu la el/ea. 

Este important să fii destul de conștient/ă de sine ca să identifici propriile îndoieli și invidii. Terapeuta Marline Francois-Madden sugerează să te întrebi De ce mă simt inconfortabil dacă prietenul/a meu/mea este personajul principal? Poate că să vezi un prieten care e sufletul petrecerii în baruri te face să te îndoiești de propria valoare. Un terapeut sau alt prieten te poate ajuta să lucrezi la aceste nesiguranțe ca să-ți clădești propria energie de personaj principal (mai multe despre asta mai târziu) ca să nu te mai simți atât de minimalizat/ă de a altcuiva.

Dacă resentimentul continuă să crească, s-ar putea să ai nevoie să faci un pas înpoi în relația de prietenie ca să-ți întărești stima de sine sau să lași ranchiuna să se atenueze. Francois-Madden a spus că nu e neapărat nevoie să spui prietenului/ei despre propriile nesiguranțe. „Trebuie să te întrebi: Va fi prietenul/a empatică? Mă va critica?”, a spus Francois-Madden pentru VICE. Este în regulă să-ți gestionezi propriile probleme fără să spui prietenului/ei că e cauza lor.

Câteodată, iluziile și grandomania pot fi rezultatul traumei, a spus Francois-Madden, iar visatul cu ochii deschiși poate ajuta oamenii să evadeze din viața dificilă de acasă sau să le permită să-și seteze scopuri. În cazul ăsta ar trebui să-ți întrebi prietenul/a cum se simte cu adevărat dincolo de masca personajului principal și să fii empatic/ă. Ce nevoie este la baza lucrului pe care îl romantizează și cum îl/o poți ajuta să și-o împlinească?

„Poate că s-a simțit ca un personaj principal acum cinci ani”, a spus Jackson, dar acum se simte nesigur/ă sau că nu ține pasul cu restul oamenilor. Poți să-ți ajuți prietenul/a să-și canalizeze sinele încrezător dacă îl/o întrebi ce anume din perioada aia era minunat. De ce se simțea atât de încrezător/e? Și poate să-și recapete o parte din acel sentiment acum?

Deci, atâta timp cât nu-ți epuizezi toată energia emoțională, este bine să fii majoreta prietenul/ei tău/tale din când în când - fie că asta înseamnă să-l/o ajuți să-și creeze un plan ca să iasă din scenariul dificil de acasă sau să-l/o încurajezi să aplice pentru acel internship.

Dacă noua schimbare de personalitate a prietenului/ei tău/tale te face să te simți nesusținut/ă, nevăzut/ă și neauzit/ă, merită să zici ceva. Într-o prietenie sunteți doi/două și e nedrept ca un/o prieten/o să se aștepte să fii mereu acolo pentru el/ea sau, mai rău, dacă mereu mută accentul pe viața lui/ei în momente nepotrivite (cum ar fi la onomastica unui alt prieten sau când aveți o discuție intimă). „A fi acea/acel nesuferit/ă nu înseamnă că trebuie să fii o/un nesuferit/ă”, a spus pentru VICE practicanta de wellness, Melanie Santos. 

Chiar dacă și alți amici au observat un tipar similar la prietenul/a personaj principal, păstrează discuția doar între patru ochi. Orice mai mult de atât va face discuția să se simtă ca o corvoadă, lucru care este nedrept, indiferent de cum s-a comportat acea persoană. 

Apoi fii cât mai direct/ă posibil, a spus Manly. Încearcă să zici ceva de genul: „Iubesc și prețuiesc prietenia noastră, dar în ultima vreme mă simt de parcă sunt lăsat/ă în urmă. Vreau să mă simt ca egalul tău în loc de cineva care orbitează în jurul tău.”

Este posibil ca un/o prieten/ă personaj principal să nu fie de acord - lucru care este prerogativa lui/ei - sau s-ar putea să întrebe ce a făcut de te simți ca un personaj secundar. Din nou, fii sincer/ă și direct/ă și dă argumente: „Când petrecem timpul împreună mă simt ca un/o figurant/ă în viața ta când văd că ești atât de axat/ă pe crearea unei narative sau scene în loc să povestim” sau „Câteodată simt că nu ești autentic/ă când suntem într-un grup” sau „Mă simt mic/ă cînd te referi la mine ca la personajul tău secundar” sau „Trec printr-o perioadă grea în ultima vreme și aș avea nevoie de susținerea ta în loc să vorbim mereu despre viața ta”.

„Dacă descoperi că acea persoană alege să se comporte în așa fel încât să te facă să te simți marginalizat/ă, spune-i ce ai pe inimă, așteaptă schimbarea și, dacă asta nu se întâmplă, alege să investești în relații care se simt mai egale”, a spus Manly.

Deși poate că nu ești personajul principal în povestea prietenului/ei tău/tale, poți face un efort să te centrezi în propria poveste, în timp ce continui să-i susții pe alții. „Este o linie foarte fină între a fi doar personajul principal și între a realiza că ești, dar și să susții pe toți ceilalți în rolurile lor”, a spus Santos. Câteodată personajele principale nu pot fi sau nu sunt pregătite să fie scoase din cutia lor, iar în cazul ăsta singura modalitate prin care să adresezi problema este să-ți gestionezi propriul comportament și să creezi limite sănătoase.

Asta înseamnă că ar trebui să-ți prioritizezi propriile sentimente și dorințe și să devii mai confortabil/ă să refuzi adunările sau invitațiile la evenimente de care nu ești interesat/ă sau despre care știi că sunt doar în beneficiul ego-ului unui/ei prieten/e. Când ieși conștient din rolul secundar din viețile altor oameni și te înconjori de persoane care sunt acolo pentru tine așa cum ești tu pentru ele, relațiile tale vor fi mai profunde și mai echilibrate.

Dacă-ți folosești energia de personaj principal nu înseamnă că le furi altora lumina reflectoarelor. Un personaj principal bun știe cum să încurajeze realizările altora fără să se simtă lăsat deoparte. De exemplu, nu ești mai puțin un personaj principal când te duci la expoziția prietenului/ei tău/tale și-l/o complimentezi. „Adevărul este că, toți suntem personaje pe scena vieții și vrem să putem să jonglăm cu asta”, a spus Manly. „Este clar o artă să poți să faci un pas în față când e nevoie, dar și unul în spate ca să lași pe alții să strălucească și să aibă parte de energia personajului principal în timp ce-ți permiți să iei o pauză de la spectacol.”

Dacă prietenul/a tău/ta devine agitat/ă imediat cum nu mai este centrul atenției, ar trebui să te întrebi ce obții din acea relație. „Care sunt valorile mele de bază când vine vorba despre relațiile de prietenie?”, a spus Francois-Madden. „Poate persoana asta să se încadreze în ele?” Să te simți epuizat/ă, anxios/ă și devalorizat/ă în prezența unui/unei prieten/e cu sindromul personajului principal sunt semnale de alarmă că poate e timpul să închei relația. După atâta timp cu vocea lui/ei ca narator principal, este timpul să ți-o centrezi pe a ta. 

„Asta e atât de important, să te asculți pe sine”, a spus Jackson. „Unii dintre noi am fost atât de mult timp tăcuți încât oamenii nu-și ascultă intuiția - tot ce aud este vocea altora despre ei. Vocea noastră interioară nu ar trebui să sune ca cea a părinților sau a prietenilor noștri.”