Cum a ajuns un medicament de inimă cel mai căutat drog pentru sex

Îmi amintesc foarte clar cum mi-a povestit o prietenă că poppers-ul îți relaxează anusul. Nu am crezut-o -  din câte știam eu, poppers-ul e folosit ca să-ți dea o euforie scurtă instant și nimic mai mult. Mă înșelam. Poppers-ul relaxează mușchii și dilată vasele de sânge, ceea ce înseamnă că facilitează sexul vaginal și anal. Din acest motiv, a fost asociat mereu cu petrecerile gay.

În ultimul deceniu, statutul de legalitate al poppers-ului a variat mult în jurul lumii. De curând, Australia a vrut să-l interzică, dar a primit critici aspre din partea comunității LGBTQ, care a considerat decizia discriminatorie.

„Poppers e considerată o substanță gay”, mi-a zis Adam Zmith, autor al cărții Deep Sniff: A History of Poppers and Queer Futures. „Substanța originală, nitritul de amil, a fost produsă și vândută din motive medicale, dar la un moment dat prin secolul 20, bărbații care făceau sex cu alți bărbați au început să tragă pe nas poppers la scară largă.”

Dar cum a evoluat consumul substanței în tot acest timp? Să analizăm puțin istoria poppers-ului și pe doctorul care ne-a făcut pe toți să-l tragem pe nas!

Thomas Lauder Brunton a fost doctorul britanic care a jucat un rol important în transformarea farmacologiei în știință serioasă în secolul 19. Deși nu el a inventat nitritul de amil – ceea ce numim azi poppers –, a fost primul care l-a folosit pentru tratarea durerilor în piept (angine pectorale).

După descoperirea lui Brunton, nitritul de amil a început să fie vândut ca medicament. „Avea multe alte utilități în manualele timpurii ale farmaciștilor. Era folosit inclusiv împotriva senzației de greață”, a explicat Zmith.

Nu se știe exact când a realizat toată lumea că nitritul de amil poate provoca plăcere. Zmith a zis că probabil între 1930 și 1950, când persoanele care dețineau substanța din motive medicale au descoperit că le provoca și plăcere.

„Imaginează-ți cum cineva inspiră substanța, simte euforia, se excită și realizează că i s-a relaxat și anusul pentru sex. Așa a fost inventat poppers-ul, în acest dormitor necunoscut și atemporal”, a zis el.

Nitroglicerina a înlocuit nitritul de amil ca tratament pentru angină și cererea pentru poppers ca produs medical a scăzut. Între timp, poppers a devenit unul dintre numeroasele droguri folosite de soldați în timpul războiului din Vietnam; era ușor să faci rost de el, sticlele erau ușoare.

La fel ca majoritatea drogurilor folosite în război, poppers-ul a fost luat în continuare de soldați și după ce aceștia s-au întors acasă.

După ce toată lumea a început să consume poppers recreațional și să se distreze și să facă sex, Food and Drug Administration din SUA a hotărât ca nitritul de amil să poată fi luat doar cu rețetă. Pentru că de ce să ne simțim bine și să ne distrăm, nu?

Pe la jumătatea anilor 1970, poppers-ul s-a întors. W. Jay Freezer a fondat Pacific Western Distributing Corporation, care producea și distribuia mai multe branduri de poppers, inclusiv Rush, cel mai cunoscut dintre ele. Formula de nitrit de amil a fost schimbată suficient cât să devină legală – nitrit de izobutil – și poppers-ul a început să fie comercializat ca odorizant de cameră în magazinele de viniluri, buticuri și librării erotice.

În perioada asta, cluburile de noapte din New York dădeau cu nitrit de amil în săli ca să creeze o euforie colectivă. Cultura clubului de noapte queer a continuat și în dormitor. Băile publice cu tematică gay le utilizau pentru relaxarea clientelei.

Dacă te uiți prin arhivele LGBTQ din anii '70 și '80, o să-ți dai seama că poppers-ul a făcut parte din cultura queer a agățatului cu mult înainte de era digitală, a scris Alex Schwartz pentru Popsci.

În mijlocul crizei de SIDA, s-a lansat un studiu care asocia consumul de poppers cu contractarea virusului HIV. Deși teoria a fost desființată, stigmatul a rămas. Zmith consideră că acest snobism cu privire la substanțele care se inhalează în scop sexual nu ține doar de pandemia de SIDA, ci și de atititudinile vizavi de cultura queer în general.

„În anii 1980, proprietarii de baruri care vindeau poppers au fost acuzați de comercializarea de substanțe nocive”, a zis el. „În schimb, țigările și alcoolul, deși mult mai nocive, erau permise. Acesta e un exemplu despre cum homofobia și ignoranța pot determina controlul unor substanțe și pot afecta un anumit tip de indivizi.”

Scena de petreceri gay a adus poppers-ul înapoi în cultura de club, iar popularitatea lui i-a făcut și pe heterosexuali să înceapă să îl folosească recreațional.

Creșterea popularității pornografiei online a făcut poppers-ul și mai cunoscut – s-au dezvoltat inclusiv fetișuri pentru el. Cam în perioada asta, persoanele care aveau fetișul să se masturbeze în timp ce consumau poppers au început să facă videoclipuri și să le posteze online. „Așa s-a născut o subcultură sexuală care combină poppers-ul cu pornografia”, a zis Zmith.

Brandurile americane de poppers au reușit să evite mereu criminalizarea prin mici modificări aduse compoziției chimice, pe când Canada a interzis poppers de tot.

Marea Britanie a încercat să interzică poppers-ul în 2016, prin Psychoactive Substances Act, care interzicea orice substanță pentru consumul uman care are un efect psihoactiv. Propunerea a fost controversată și considerată „draconică și discriminatorie”, atât de comunitatea queer, cât și de fostul ministru conservator Crispin Blunt, care a recunoscut că a consumat poppers în trecut.

Charli XCX ține o sticlă de poppers și strigă „drepturile persoanelor gay”.

La patru ani după propunerea de a interzice poppers în Marea Britanie, secretara de stat Priti Patel a scos poppers din Psychoactive Substances Act și a încercat să-l legalizeze.

Înainte de Covid – sau înainte să-l luăm în serios – în ianuarie 2021, internetul s-a enervat pe Poppr, un serviciu care distribuie poppers de lux prin abonament. Cutiile pe care le livrează site-ul sunt de trei feluri: The Basic Box, care conține o sticluță și te costă 15 dolari pe lună; The Bulge Box, care dublează dozajul la două sticle pe lună și costă 25 de dolari și The Bottom Box, care include patru sticluțe și te costă 45 de dolari. Conceptul a fost criticat ca „cel mai stupid lucru din lume”, pe motiv că nimeni n-ar trebui să consume patru sticle pe lună.

Deocamdată, pandemia îți interzice să pasezi mai departe sticluțe de Liquid Gold pe ringul de dans. Dar când ne vom întoarce în cluburi și o să facem din nou sex cu necunoscuți, nu uita să bei un pahar în cinstea substanței care a luptat atât de mult ca să rămână în inimile și nasurile noastre.