Identitate

Cum să-mi scot din minte o persoană care nu mă vrea?

Și cum să-mi dau seama dacă profită de situație? Dacă mă înșel? Am vorbit cu doi experți în iubire neîmpărtășită.
Vincenzo Ligresti
Milan, IT
IG
translated by Irina Gache
sunt obsedata de un prieten, dar el nu ma vrea. ce fac
Ilustrație de Jorm S via AdobeStock

În Ask VICE îți răspundem la întrebările despre viață cu ajutorul psihologilor și experților. Fie că sunt despre iubiri neîmpărtășite, colegi de apartament enervanți sau sentimentul de nesiguranță paralizantă care te copleșește după o noapte de beție. Astăzi vorbim despre cum să-ți asculți sentimentele, dar mai ales pe cele ale persoanei căreia tocmai i-ai dat papucii.

Salut, VICE,

Sunt obsedată de cineva care nu mă vrea de peste trei ani. Rațional știu că ar trebui să mă opresc, dar de fiecare dată mă întorc în același punct. Fiecare mic gest de atenție, mesaj sau vorbă drăguță de la A. mă bagă înapoi într-o spirală pe care n-o pot explica.

Publicitate

A. este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, vorbim ore în șir la telefon, ieșim des în grup și e persoana aia care e mereu în centrul atenției și cu care e dificil să ai o relație care să dureze mai mult de șase luni.

Știe ce simt pentru el și la un moment dat i-am și mărturisit asta. Pe atunci mi-a spus că dacă ar fi știut dinainte, lucrurile poate că ar fi stat altfel, dar că acum e cu altă persoană. Asta se întâmpla în urmă cu trei relații de-ale lui. 

De câteva ori, după ce am băut mai mult decât de obicei, s-a întâmplat și să ne sărutăm și aproape că am ajuns în pat - dar după a evitat contactul și a fost ambiguu.

Mulți prieteni comuni au trecut de la a-mi zice „e clar o înțelegere între voi” la „nu te mai ține după el”. În ceea ce mă privește, m-am gândit că la un moment dat o să apară o altă persoană care să mă facă să uit de A. în sensul ăla, dar nu a fost cazul.

Mă simt obosită și frustrată. Uneori cred că totul e doar o obsesie personală, alteori că A. profită de asta. Cum pot ieși pe bune din situația asta? Am 25 de ani și cred că ar trebui să fiu îndeajuns de matură ca să înțeleg că dacă o persoană nu te vrea, asta e. 


Salut, M.,

Motivele care duc la „dragoste unilaterală” pot fi diferite, în funcția de experiența personală și apar în același timp, așa cum spun Federica Micale și Giulia Amicone, psihoterapeute experte în relații și cofondatoare ale Apsychologist.

Publicitate

Din punctul lor de vedere, o explicație comună este cea „fiziologică”: „când dorim o relație cu o persoană care nu ne vrea, se activează adesea în creierul nostru un mecanism involuntar numit efectul Zeigarnik, similar cu principiul Gestalt conform căruia memoria acordă mai multă importanță unei imagini incomplete decât uneia complete”.

Cu alte cuvinte, avem tendința să ne axăm mai mult „pe activitățile sau relațiile suspendate”. Până sunt finalizate, „e ca și cum primim constant mesaje tensionate care ne invită să terminăm ce am început. Deci de aia rămânem acolo, în acea nonrelație care nu ne satisface”.

Dintr-un punct de vedere relațional, clarifică expertele, efectul Zeigarnik poate fi declanșat de diverse situații suspendate. În studiul The Prevalence and Nature of Unrequited Love, explică: „Baumeister, Wotman și Stillwell ne spun că ele pot varia de la clasica îndrăgosteală la a încerca să intri într-o relația romantică și să comunici asta și pasiv și activ, să vrei un/o fost/ă care nu te vrea. Pot fi motive precum că n-ai fost satisfăcut/ă de modul în care s-a încheiat o relație. Mecanismul ăsta poate fi definit și ca atracție pentru frustrare”.

Spui că ești conștientă de situație și că te simți frustrată și obosită. Este de înțeles. Ai fost „obsedată” de ceva vreme: „faptul că recunoști înseamnă că scoți la iveală ce simți și asta se întâmplă de obicei în momentele cu cea mai mare disperare”, explică expertele. Mai înseamnă și că „recunoști că te-ai obișnuit într-o situație despre care știi că nu e ideală, dar care îți oferă în continuare speranță, ceva la care să tânjești: un scenariu pe atât de urât, pe atât de iubit”.

Publicitate

Deci trebuie să înțelegi cum să contracarezi acel val de adrenalină, acel chin de emoții pe care chiar și un pic de atenție din partea lui A. îl poate declanșa. „Ceea ce e mai dificil și care te poate încetini din a înainta sunt semnalele care sunt percepute ca fiind contradictorii: timpul petrecut împreună, anumite atenții, faptul că în trecut au existat abordări fizice.”

Te întrebi dacă A. - intenționat sau nu - profită de situație. O persoană în poziția asta ar putea de fapt „beneficia de pe urma susținerii pe care i-o oferi, dar nu oferă același lucru când se ivește oportunitatea. Cere favoruri, dar nu oferă la schimb cu aceeași ușurință ca tine. Nu-și pune problema să îți ceară să fii disponibilă, fiindcă știe că cei care tânjesc vor fi face orice”.

În alte cazuri se poate ca „nevoia de atenție să depășească respectul pentru cealaltă persoană și nevoia de (re)afirmare să te facă să nu vezi clar semnele evidente de dezinteres din partea cealaltă”. De exemplu, fraza pe care ai primit-o ca răspuns „Dacă aș fi știut asta dinainte, poate că lucrurile ar fi stat altfel”, poate fi un indiciu. 

Totuși, potrivit expertelor, dacă ești în mijlocul situației, nu este ușor să vezi semnalele clar. Cei care nu sunt recompensați pentru efortul lor, pot fi „constant disponibili pentru cealaltă persoană. Nu-și fac griji că-și dau peste cap planurile sau se mulțumesc cu firimituri ca să se agațe de ideea de a construi o relație care să corespundă cu ce-și doresc, dar nu este cazul”. Cum ar fi să te convingi că un răspuns la un story de pe Instagram postat ca să-l vadă are un sens mai profund. Sau că te-ai îndoit că cealaltă persoană nu te-a vrut când după câteva pahare ați ajuns în pat împreună.

Publicitate

În cazul acestor tipuri de scenarii, primul sfat este să „te privești din exterior și să evaluezi datele concrete care te pot face să înțelegi că ești de fapt într-o situație de interdependență dezechilibrată, în dezavantajul tău”.

După ce conștientizezi asta, al doilea pas este „să-ți oferi niște timp” ca să începi să modifici ce făceai automat, cum ar fi „să nu-ți schimbi planurile dacă acea persoană cere să te vadă”, continuă expertele. „Schimbarea acestor comportamente, sau chiar doar anumite gânduri, te ajută să ieși din situație încet, pas cu pas.”

Cât despre cele mai recente flirturi, este foarte posibil să nu fi cunoscut încă pe cineva care chiar să te ia în serios. Dar pe viitor îți poți pune niște întrebări: „Este posibil ca a priori să nu fi oferit de fapt niciodată posibilitatea ca lucrul ăsta să se poată întâmpla?”

Când ești blocat/ă în așteptarea unei alte persoane mult timp, se poate să dezvolți sau să întărești o „stimă de sine scăzută în zona sentimentală”, iar „în fața celor care te apreciază să te forțezi să te îndoiești de tine și de aceea să ți se pară mai ușor să rămâi în zona de confort”.

Ca să eviți neînțelegerile: ideea este mai degrabă să nu te blochezi într-o „iubire idealizată” în defavoarea a ceva care s-ar putea întâmpla dacă ai lăsa pe bune puțin spațiu pentru altceva.

Publicitate

Într-un astfel de cadru, „s-ar putea să fie util să te axezi pe lucrurile care te pasionează și să le împărtășești cu cei apropiați, cum ar fi cu prieteni”.

Ca să eviți posibilele „recăderi”, ar fi util să apelezi la experți care să te ajute să înțelegi cât de mult „stima de sine scăzută poate fi un obstacol și să o reclădești treptat”. Într-un stadiu mai avansat, s-ar putea să fie util și să clarifici lucrurile cu cealaltă persoană: „ar putea fi foarte eliberator și să te ajute să completezi procesul ăsta de distanțare progresivă”.

„Îi sugerăm lui M. să lucreze la stima ei de sine: așa va începe să se valorifice mai mult. Și să nu te mai învinovățești că la 25 de ani ar trebui să… În dragoste și în viață nu există scenarii și protocoale pe care să le urmezi”, continuă ele. 

„Dragostea n-are vârstă, în niciun fel. Nu vârsta contează, ci mai degrabă maturitatea emoțională pe care o ai (a nu se confunda cu numărul de relații avute) și momentul din viață prin care treci. Fiecare dintre noi își face propriile experiențe și devine conștient/ă atunci când este momentul să o facă.”

Personajul lui Kate Winslet din The Holiday trece printr-o situație similară - iar în final te face să exclami „mamă, sunt atât de departe de analiza ei perfectă, dezarmantă și lucidă”. Dacă ăsta e cazul, expertele concluzionează că „a venit timpul să faci un pas într-o altă direcție decât ai făcut până acum”.

Publicitate

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.

Urmărește VICE România pe Google News