Fotografie de Nicu Buculei via Flickr

E vară, ești la mare, zaci în soare, pe un prosop chinezesc cu o femeie goală pixelată imprimată pe el, și încerci să pierzi timpul pe mobil, până obții un bronz decent cu care să-ţi faci un selfie pentru Facebook și Tinder. Ai ajuns acolo după un an în care șefii ți-au mâncat rinichii la muncă și abia aștepți să te detașezi de tot.

Dar nu poți, pentru că n-ai avut bani de un all-inclusive pe Insula Skiathos, ci doar de un weekend extins pe litoralul ghebos din România, unde trebuie să suporți aceiași compatrioți nesimțiți din oraș de care ai vrut să scapi. Și trebuie să-i suporți pe toți, pentru că gradul de ocupare este de sută la sută în fiecare weekend.

Mă rog, mai e și faptul că toți insistăm să mergem în aceleași două stațiuni, Mamaia și Vama Veche, plus surorile lor avortone, Năvodari și 2 Mai. Ca să avem cu toții un concediu decent, în care să nu ajungem să ne înjunghiem reciproc cu sticle sparte, am realizat un ghid despre cum să nu devii stereotipul ghiolbanului român de litoral.

M-a binecuvântat portofelul de-a lungul vieții să fac niște concedii la mare, în Străinezia, și, ghici ce, oricât de săracă sau bogată era stațiunea străineziană, nu era ca pe litoralul românesc, unde ai un muc de țigară la fiecare trei grăunțe de nisip. Unul dintre hobbyurile mele preferate este să întreb protestatarii ecologiști sau prietenii care se plâng de cât de nesimțiți sunt alți români, de ce-și aruncă mucurile de țigară pe jos. E genial să vezi frustrarea de pe fața lor și cât se chinuie să scoată o explicație din care să nu iasă ipocriți, gen „credeam că filtrele sunt biodegradabile".

Nu, boss, nu sunt, sunt făcute dintr-o formă de plastic, de la care mor pescărușii, peștii, pisicile și orice altă dihanie pretinzi că aperi pe Facebook. Dar na, aruncatul țigărilor pe jos intră în regulile alea strămoșești de românism peste care nu reușim să trecem niciunii, precum flegmatul pe stradă sau traversatul pe roșu de-a-n pulea.

Totuși, poți să-ți iei o pungă de gunoi pentru mucuri sau poți să-ți umpli buzunarele cu filtre și resturi de tutun cum fac eu și mă trezesc cu scame-n mașina de spălat. Ideea e că dacă o ținem ca până acum, plozii noștri o să facă metereze din chiștoace pe castelele de nisip.

E trecut de ora 12 și sunt un miliard de grade pe litoral, că oricum nimeni nu respectă orele sigure de plajă. Ai putea să frigi o ceafă de porc pe pieptul tău ars de soare, dar preferi să-ți îneci insolația într-o bere rece.

Ți-ai luat un pet de 2,5 litri, l-ai îndesat adânc în nisipul umed și abia aștepți să-l dai gata. Îngurgitezi un litru din pet, înainte să ți se pară că s-a borșit și acum nici nu-ți mai arde să te bagi în apă. Ți-e chiar un pic rău, dar ți-e rușine să recunoști asta în fața celorlalți, că acum zece ani puteai să dai gata un bidon de bere, fără să clipești. Asta pentru că acum ai 25-30 de ani și se presupune că nu mai ești oligofrenul ăla de 16 ani căruia îi plăcea să fie beat pe plajă, în Vamă, la ora 14 și să placheze reporterițe gravide pe plajă, ca la rugby, de distracție.

Și chiar dacă ai rămas la nivelul ăla de retrograd, corpul tău s-a schimbat, în sensul că nu mai face față, așa că las-o mai moale. În general, două beri apoase la draft sunt limita unei șederi pe plajă, în urma căreia nici să nu dai la boboci și nici să nu devii libidinos cu minorele din Medgidia.

Voleiul pe plajă e un mod bun să arzi caloriile de la berea aia, într-un mod cu ceva mai puțin risc de vomă ca înotul, dar asta doar dacă e cât de cât pustie plaja. Dacă e plină (și de prin iulie până-n septembrie este), jocul tău de volei este o plagă asupra tuturor ghinioniștilor care n-au găsit un loc mai bun în care să-și pună prosopul.

Mingea o să-ți scape de nenumărate ori și o să lovească, fix în fățău, diverși oameni care zac letargici la soare. O să le strice orice brumă de relaxare și, eventual, chiar și o pereche de ochelari ieftini de soare. În plus, fiecare minge de volei care-ți strică chill-ul de pe plajă, te programează subliminal ca să devii genul ăla de pensionar răpciugos care înfige cuțite de vânătoare în mingiile copiilor de la bloc și votează cu Iliescu.

Mă rog, sau nu. Ideea e că, dacă nu lovești mingea aia mai bine decât o făcea Mila Superstar pe TVR 2, când eram mici, mai bine nu risca.

Aștepți să vină prietenul, prietena sau un tovarăș ca să-ți aducă o bere la draft, că ultima a fiert deja. Decizi totuși să iei o gură din berea veche, când doi idioți care se alergau pe plajă trec pe lângă tine și-ți trântesc un guguloi maro de nisip umed fix în mijlocul berii. Te uiți atent cum se răspândește fiecare granulă de nisip în pahar, timp de vreo două secunde, apoi te scoli și urli diverse chestii despre mamele ălora, cu o venă umflată pe tâmplă.

Ca să nu provoci situații de genul ăsta altora, trebuie să respecți două reguli simple: nu alerga ca un cretin între masele de oameni înghesuiți unii în alții pe prosoape și nu-ți scutura prosopul la mai puțin de cinci-zece metri de alți oameni. Știu că pare un sfat elementar, dar trăim în țara unde 42% din populație crede că Soarele se învârte în jurul Pământului.

Urinatul în mare e scuzabil, în măsura în care faci 30 de minute până la cea mai apropiată budă sau în care ești în Vama Veche, unde poți să rămâi cu sindromul posttraumatic de la mirosul din WC-urile alea publice, care par conectate la fosa septică a Satanei.

Urinatul nu este scuzabil dacă ai cinci copii, pe verișoara ta din Buzău și un Border Collie în jurul tău, în mare, că tu chiar riști să-i infectezi cu ceva, așa că, dacă insiști să fii barbar, fă-o în larg.

Căcatul în mare, cunoscut în mediul academic ca „Torpila Maro", „Batonul de Snickers" sau „Capul de Țestoasă de la Campingul de lângă Cherhana", este probabil cel mai stupid lucru pe care poți să-l faci. Pe de o parte, în nouă din zece cazuri se întoarce la malul de unde l-ai lansat și riști să calci în el data viitoare când ieși din cort sau din rulotă. Sau, cel puțin, să faci puțină aromaterapie.

Pe de altă parte, se presupune că, dacă ai mers undeva unde nu ai deloc budă, ești într-un loc destul de izolat încât să ai un boschet prin zonă. Evident, există și aici o extremă, anume plaja de la Corbu, unde mirosul de grătare constănțene se îmbină cu miasma norocului lăsat de sute de oameni peste aceleași tufe amărâte.

Când nu atragi ultraviolete, atragi muște.

De când cu moda aia cu produse naturiste, alternative, homeopate și alte cretinătăți, observ din ce în ce mai multe genii pe plajă care se feresc de loțiunea de plajă, pentru că are „chimicale". Mulți dintre ei merg direct pe principiul că e mai bine fără și se lăfăie în bucuria melanomului care li se întinde agale pe piele, sub mângâierea exploziilor solare.

Dar există unii, cu adevărat speciali, care-și găsesc propriile soluții alternative de loțiune de soare: untdelemn, oțet, Cola, săpun de casă, cremă de mâini. În general, cu cât pare mai stupidă și mai absurdă ideea, cu atât e mai probabil ca un conațional de-al tău, cu un IQ mare cât șansele de câștig la păcănele, s-o fi făcut-o pe plajă.

Faptul că te sinucizi cu substanțe dubioase nu te face atât ghiolban, cât prost. Faptul că substanțele alea put e altă discuție. Acum doi ani am nimerit lângă o mamă care-și dăduse copilul cu oțet, dintr-un motiv care mă depășea și, sub razele soarelui, puștiul miroasea ca o ridichie scofâlcită într-o salată care a rămas nemâncată.

După loțiunile de soare improvizate, nimic nu-ți provoacă disfuncții erectile și greață mai bine ca niște septagenare care se ung din cap până-n picioare cu un pet plin de nămol, pe care nu înțelegi de ce l-au târât până în Mamaia. Nămolul, considerat leac universal de oameni care probabil ar crede și-n valoarea terapeutică a lipitorilor, dacă s-ar găsi la noi, este în principiu noroi care conține foarte multe resturi de plante, alge și plancton.

Unii zic c-ar fi chiar undeva la 60% conținut organic, de acolo culoarea și mirosul ăla oribil de hoit în descompunere. Este neplăcut de mirosit pe plajă, e neplăcut să vezi cum vine spre tine valul de negreală când se clătesc în mare și-n general e un obicei care ar trebui restrâns la zona Techirghiol.

Data viitoare când vezi pe cineva că se dă cu huma aia puturoasă, urlă-i că, de fapt, se freacă cu o carcasă lichefiată de velociraptor. Nămolul chiar miroase destul de nasol încât să pară credibilă explicația.

Una dintre regulile triste ale lumii este că oamenii cu cea mai mare lipsă de educație sunt ăia care toarnă plozi pe bandă rulantă. Și asta nu se vede nicăieri mai bine ca la mare. Acum două săptămâni, am dat de o tipă care ar fi câștigat lejer premiul de Mama Anului în Coreea de Nord.

Ea-și punea zilnic fetița de zece ani singură pe microbuz, că îi era lene s-o ducă la cazare. Evident, aia mică bocea tot drumul și se pierdea de fiecare dată, dar na, mami nu putea să piardă ultravioletele că nu-i mai ieșea bronzul brazilian. Și mama asta pițipoancă era încă ok pe lângă unele dintre mamele hipioate din Vamă.

O dată, la Cherhana, mă deranjau copiii unora, care urlau lângă masa mea, după ce-i alungaseră părinții de la a lor. M-am uitat mai atent la ei și am observat că o fetiță ținea ceva în mână și un băiețel încerca să-l apuce. Acel ceva era un cuțit pescăresc ruginit pe care-l găsiseră pe jos. M-am enervat, le-am luat cuțitul din mână copiilor și l-am trântit pe masa părinților, care-și rulau un cui, și le-am explicat situația.

Evident, au turbat, că nu am dreptul să le spun eu cum să-și crească copiii. Cum ai nevoie de un permis ca să conduci o mașină sau să mânuiești o armă, chiar mi se pare c-ar trebui să se instituie un permis de făcut copii. Măcar așa ar ieși pe lume mai puțin oameni distruși de părinți.

Dintre toate modele cretine din ultimii ani, niciuna nu mi se pare mai abjectă ca aia a lampioanelor și mă distrează că știu mulți oameni care o ard hippie și eco, dar nu bagă nicio ieșire la mare fără o cușcă de-asta a morții în flăcări.

Lampioanele poluează mediul înconjurător, omoară animale care-și prind gâtul în cercul metalic și, cel mai grav, provoacă incendii. Acum câțiva ani, băgam o bere într-un camping din Vamă când am văzut cum un lampion a aterizat frumos pe acoperișul uneia dintre căsuțe. Din fericire, l-au stins rapid ăia de la cazare, dar dacă pica peste mine cât dormeam în cort, cred că făceam o baie scurtă în plastic încins.

Dar na, e mai important să te pozezi cum lansezi căcatul ăla cu hashtagul #oamenifrumosi, decât siguranța mediului înconjurător și a celor din jur. Și, dacă nu-ți ajung dovezile astea că lampioanele litorale sunt cancer, ele au apărut și-n filmul Selfie. Da, ăla cu Alex Velea. Metastază, frate.

Da, sunt foarte iritante toate chestiile de mai sus și-s specifice meltenilor din Românistan. Adică n-ai cum să te bucuri de un concediu în care să eviți mai puțin de opt dintre ele, dar asta nu înseamnă că trebuie s-o iei razna.

Cea mai proastă chestie pe care o văd la români în concediu la mare e fix reacția asta de furie cu spume, la o situație cu care s-ar fi resemnat imediat înapoi la București. La o supă fadă primită într-un local bucureștean, n-ai zice nimic și, în cel mai rău caz, ai lăsa mai puțin bacșiș. La o supă fadă la mare, ai face scandal, ai cere o supă nouă și ai urla la superiorii chelnerului care oricum n-a avut nicio treabă cu zeama ta.

Asta pentru că te mințeai singur că poți ieși din universul ăsta de român în acel weekend de concediu și ghiolbanii de la mare ți-au reamintit că n-ai cum, prin sictirul lor specific. Atunci, ai de ales: ori îți menții calmul și te bucuri cât poți de mult în condițiile date, ori turbezi atât de tare, că dai pas la plajă, și te pui pe strâns bani pentru un all inclusive în Skiathos.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citeşte mai multe ghiduri de vară:
Cum să nu fii o vită vara asta, ghid pentru fete
Ghidul VICE care te ajută să nu fii dobitoc vara asta
Cum să fii singură şi fericită