Prima dată am mers „cu ocazia", când aveam vreo șapte ani. Mergeam cu frate-miu la țară și asta era cea mai rapidă modalitate de a parcurge cei 30 de km. Apoi, am început să folosesc autostopul ca mijloc principal de deplasare prin lume, în 2009, când am început facultatea.

De atunci, am avut parte de multe povești. O mașină a făcut pană, la cinci kilometri după ce am urcat. Altădată, a rămas fără benzină, la dracu' în praznic, iar cu șoferul nu mă înțelegeam în nicio limbă. Unii mi-au făcut avansuri sau confesiuni morbide. Un tip care m-a luat credea că poate prevedea viitorul, iar altul mi-a vorbit tot drumul despre „legea nescrisă a șoselei".

De cele mai multe ori, autostopul nu doar că m-a dus la destinație pe gratis, ci mi-a adus și câte o poveste. Am vrut să văd ce povești au strâns și alți oameni care au mers la drum doar cu o pancartă. Aici sunt cele mai tari pe care le-am auzit:

Odată făceam singur autostopul din Berlin în Copenhaga. După Hamburg, mă ia un șofer polonez care conducea o autoutilitară. Imediat a trebuit să luăm feribotul, deci, la început, nu vorbim aproape deloc. La vreo zece minute, după ce am trecut cu feribotul din Lubeck, tipul dă drumul la laptopul de pe bord. Nu spune nimic în continuare.

Pe monitor apare un tip care trage de fiare. După câteva secunde, apare și o tipă și tipul începe să i-o tragă ei. La început, am crezut că e un video de genul „gym fail", așa că nu am zis nimic. Dar apoi, șoferul schimbă filmul și pune „Scooby Doo". Varianta XXX, în două părţi.

Le-a pus pe ambele! Am mers vreo două ore așa. La un moment dat, mi-a spus în poloneză „bine". Nu am înțeles dacă era o întrebare sau constatare, așa că am spus și eu: „bine". Mă mai uitam din când în când pe geam, dar deja se întunecase și nu mai vedeam nimic. Așa că m-am uitat la film.

Și mai mișto, laptopul era conectat la boxele din mașină și se mai auzea câte un „ahhhhh" din portieră. Asta a fost prima dată când m-am uitat la filme porno fără să vreau. Omu' era foarte lejer. Conducea şi se mai uita, iar din când în când, mai făcea comentarii la poziții sau la ce făceau ăia. Atât.

Oricum, nu prea ne înțelegeam. M-a mai întrebat dacă am prietenă și i-am zis „Yes, girlfriend", dar ca să fiu sigur că înțelege i-am arătat un inel pe care îl aveam pe deget. Bine, era pe mâna dreaptă. Oricum, nu mi-a făcut avansuri sau sugestii, probabil era o pasiune de-a lui asta cu văzutul de filme porno în mașină. A fost tare. Cumva.

Bogdan, 25 de ani

În vara lui 2013, eram cu o prietenă undeva pe la ieșirea din Paris și ne chinuiam să ieșim la autostrada care ducea la Bruxelles. Nu mai înțelegeam nimic din hărțile și foile cu indicații și deja mergeam la nimereală. În loc de autostradă, ne apăreau în față numai câini.

Dintr-o dată, am văzut o mașină oprită lângă trotuarul pe care înaintam fără speranță. Șoferul ne-a întrebat unde mergem. Ne-am uitat una la alta, ni s-a părut un pic dubios că ne urcăm într-o mașină pe care n-am oprit-o noi, dar ne era oricum frică să mergem pe jos în locul ăla, așa că am acceptat. Am zis că tot autostop e.

Erau vreo cinci kilometri până la autostradă și, pe drum, omul ne tot întreba: că de ce suntem singure, că de ce n-avem bani, că ce am făcut în Paris, că nu vrem să mai rămânem. Stăteam ca pe ace și încercam să-i zic de festivalul de la care veneam, de studenție.

La un moment dat, omul a ajuns la o intersecție și ne-a zis: „În față e autostrada". Doar că, în secunda aia, a virat la dreapta, pe un drum șerpuit, mărginit de pădure. Am albit instantaneu, prietena mea a apucat instinctiv mânerul să deschidă portiera și am încercat din toate puterile să-l întreb calm de ce am luat-o pe acolo.

N-o să-i uit niciodată privirea în oglindă. „Se poate și pe aici", a răspuns cu un rânjet malefic. După câteva minute, în care am simțit că eram într-un roller coaster defect, am intrat pe autostradă și nu mai știam cum să ne bucurăm că am scăpat.

Doar că, după ce am coborât, ne-a luat paranoia. Credeam că mașina următoare care va opri va fi trimisă de el, că omul vrea să ne facă rău, nu doar să ne sperie. Am mers vreo oră pe jos, pe un câmp, până la prima benzinărie, unde ne-am tras sufletul, ne-am luat curajul înapoi și am fluturat un carton frumos, cu „Bruxelles" pe el. În final, am ajuns la destinație. Cu tot cu happy end.

Alina, 24 de ani

Merg des cu autostopul și am primit bani de la șoferi, de câteva ori. Dar asta doar prin Europa. Prin România, mi se cereau. Să-ți povestesc. Odată, eram cu un tip care mă luase la stop și a oprit într-o benzinărie. Mi-a luat și mie o cafea. Nimic ciudat, că de obicei lumea care te ia îți mai cumpără cafea, îți mai dă de mâncare, chestii din astea.

Am vorbit mult tot drumul. Tipul era super interesat fiindcă el nu făcuse niciodată autostopul. Eu i-am povestit că sunt voluntar și că așa călătoresc. Bine, mai bine zis așa trăiesc: merg dintr-un loc în altul și muncesc pentru câteva zile pentru casă și mâncare.

El nu prea a vorbit, mai mult a ascultat. La final, am dat noroc și mi-a pus în mână o hârtie de 10 euro. Mi-a spus să-i păstrez, de pâine și țigări. I-am luat, ce să mai zic?

Ultima oară când am primit bani a fost acum vreo săptămână, în Olanda. Nu am mers foarte mult cu omul ăla și m-a lăsat într-o benzinărie. A zis că, de acolo, sigur găsesc repede o mașină pentru a merge mai departe. Înainte de a coborî din mașină, a strâns tot mărunțișul de lângă schimbătorul de viteze și mi-a spus: „Știi că aici se plătește la WC? E 50 de cenți. Ia!".

M-am blocat. Ce să zic? I-am luat și am mulțumit. Când i-am numărat am văzut că erau patru euro 80. Mi-au ajuns și de cafea, nu doar de WC.

Bogdan, 25 de ani

Acum vreo doi ani, făceam autosopul cu încă patru prieteni, din Amman, capitala Iordaniei, până la Wadi Dana, o rezervație naturală din sudul țării. Eram cu toții voluntari pentru o vară, așa că făceam autostopul destul de des. Uneori trebuia să mergem mult până să oprească o mașină, dar era și asta o aventură.

Odată, mergeam deja de kilometri buni în mijlocul pustiului, fără să vedem nicio urmă de mașină. Dintr-o dată, am auzit un zgomot de motor. În secunda aia, am fluturat toți cinci mâinile în aer. Nu aveam cum să ratăm mașina albastră care se apropia. Era ca atunci când vezi apă în deșert.

Mașina a oprit. Poate că și omul s-a bucurat la fel de mult să aibă companie pe drum sau s-a speriat. Cert e că portiera s-a deschis și a coborât un beduin, care a început să ne spună chestii pe limba lui (cred că de bine, că zâmbea) și ne-a deschis să urcăm în spate.

Nu am stat deloc pe gânduri și am pornit la drum cu el. La un moment dat, a oprit doar să ne arate un peisaj frumos. Ca să sărbătorim momentul, am scos cearceaful cu Roșia Montană, pe care îl fluturam, cumva să ne motivăm absențele de la protestele din România.

Când colo, a venit și beduinul să fluture cearceaful cu noi. Cum eram fiecare pe limba noastră, nu știm ce a înțeles, dar ne-am pozat reciproc și ne-am veselit. La sfârșitul călătoriei, ne-a arătat un cort mare în depărtare, unde am înțeles că ar fi locuința lui.

Delia, 24 de ani

Eram odată cu un tovarăș de călătorie în Thailanda, aproape de graniță. După ce am părăsit pe jos punctul de frontieră, am decis să facem autostopul spre Bangkok. La nici douăzeci de minute, a oprit lângă noi un jeep. Șoferul, un tip îmbrăcat în trening, lanț la gât, cu ten deschis, vorbitor de engleză. Părea destul de inofensiv, așa că am urcat în mașină.

Urma să ne ducă vreo patru sute de kilometri, până aproape de Capitală. Era perfect. Pe drum, am ajuns să ne cunoaștem mai bine și am aflat că șoferul nostru, prietenos și inofensiv de altfel, avea la activ trei crime. Pe lânga astea, mai erau și multe confruntări armate, desfășurate în țara lui natală, Africa de Sud. Se pare că fugise de la el din țară de frica legii sau a răzbunărilor.

La prima, era cu soția în casă. Au intrat trei peste ei. A auzit din dormitor că e cineva în casă. A pus mâna pe pistol și a zis că, dacă intră acolo, trage. A intrat unu' și bang! Ceilalți doi au luat-o la fugă, când au auzit împușcătura. El s-a dus după ei. L-a mai nimerit doar pe unul dintre ei. Din spate.

A doua oară când a omorât un om, ieșise în parcare fiindcă se pornise alarma de la mașină. Când se întâmpla asta, la el acasă, toată lumea ieșea cu armele. Nu se vedea nimic. A tras un foc în aer, dar nu în sus, ci în plan orizontal. Ceva mai târziu a fost găsit un cadavru în parcare.

Cert e că eram în mașină cu un personaj care putea avea o armă la el. La un moment dat, am oprit într-o benzinărie și ne-a cumpărat niște înghețate, „Magnum‟, ceea ce mi s-a părut și mai ironic, cumva. La fiecare două cuvinte, înjura pe cineva sau ceva, „fucking…". Într-un final am ajuns la destinație și ne-a ajutat să ne găsim cazare, că era deja noapte. Un om de treabă!

Andrei, 27 de ani

Sunt în România de un an și am mers cu trenul doar de câteva ori. Îmi place să fac autostopul aici, mai ales că niciodată nu aștepți mult și românii sunt ospitalieri, chiar și la drum.

Odată, am mers cu încă doi prieteni din Brașov spre Cluj. După vreo 40 de minute de stat în soare, oprește. Era singur în mașină. Am început să vorbim despre România, culturi, meserii și am ajuns la capitolul culinar.

Tipul ne cheamă să bem niște țuică la el acasă. Zice că e oarecum în drumul nostru, că ne abatem doar un pic. Nu am stat mult pe gânduri și am acceptat. Șoferul stătea undeva lângă Sibiu. Când am ajuns la el acasă, nevasta lui ne-a servit cu de toate: zacuscă, vinete, ciorbă, pâine de casă.

Am vorbit și am râs încontinuu. După ce am avut burțile pline, a scos țuică și vișinată. Am râs și mai mult după asta. Am băut vreo două ore, iar când ne-am dat seama că s-a întunecat, am decis că ar cam trebui să mergem. El a spus că putem rămâne să dormim la el, ca să nu întrerupem „activitatea", dar noi trebuia să ajungem în Cluj în seara aia.

Bine că era întuneric și nu se vedea pe fața noastră cât de morți de beți eram. În schimb, mirosul… Am avut noroc că un alt șofer ne-a luat, totuși, până la Cluj.

Rémi, 23 de ani

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește și alte texte despre călători și călătorii:
Mergeți în Cuba, până nu se americanizează
România, în anii '70, prin ochii turiștilor nemți
Când turismul se transformă în narcisism