Poveștile ciudate ale DJ-ilor de nuntă: Mireasa cardiacă, socrul peste subwoofer și inundație în sală

Textul ăsta e pentru toți ăia care cred că nunta lor a fost cea mai haioasă.

|
oct. 6 2015, 7:24am

Fotografie de Lotzman Katzman, via Flickr

E greu să fii DJ de nuntă. Spre deosebire de un DJ normal, care bagă muzică la un club, pentru oameni care sunt prea ocupați să se spargă, așa cum o fac tot timpul, ăsta de la nuntă are o presiune uriașă pe umerii lui. E ziua specială a tipei, aia unică, dacă ne luăm după regulile bisericești. Realitatea contrazice asta, în multe cazuri, dar cine se gândește la divorț în ziua nunții?

Acum e doar despre iubire, familie, alcool, mâncare și muzică. La ultimul punct ai de unde să alegi. Poți să chemi, în funcție de preferințe, o trupă care cântă cover-uri după piese oldies, să-ți amintească faptul că vei îmbătrâni cu alesul tău. Sau niște lăutari, care o să-ți cânte despre chef, pentru că nu e deja evident că ești la unul. Sau un DJ, care le face pe toate, și probabil e și mai ieftin.

Citește și: Cinci motive pentru care nunțile sunt inutile și stupide

Am vorbit cu foarte mulți DJ la viața mea, dar niciodată cu unul care pune la nuntă. În mare parte pentru că niciodată nu am înțeles de ce ar vrea cineva să pună muzică la comandă, la astfel de evenimente, într-o sală din afara orașului, când clubul e fix în centru și bagi ce vrea inimioara ta. Înțeleg că faci mai mulți bani, dar tot mi se pare o pierdere de timp.

Am vrut să aflu cu ce se mănâncă profesia lor, așa că am rugat pe mai mulți DJ să-mi povestească niște întâmplări haioase sau ciudate de la locul lor de muncă, să văd și eu dacă e mai tare ca-n club. Mulți mi-au zis că toate nunțile sunt la fel, alții că nu vor să povestească, că le strică imaginea, sau că sunt prea ocupați.

Dar am dat și de oameni care m-au făcut să cred că e una dintre cele mai distractive joburi ever.

Sorin Schiop – Toast pentru părinții decedați

Fotografie de petrr, via Flickr

Eram la o nuntă unde pe la jumătate a venit un cântăreț de muzică populară. Toată lumea era agitată, dansată, băută și pusă pe distracție. Erau toți aprinși. Vine domnul cântăreț și își face o introducere scurtă, le urează mirilor de toate, cum se face de obice, și apoi începe să spună că următoarele piese sunt dedicate părinților mirilor, că sigur au făcut mari eforturi ca ei să abă acea zi specială. A mai adăugat și că sigur au fost foarte emoționați, și au avut bătăi de cap cu organizarea. Tot tacâmul. Ce nu știa cântărețul era că mirii și-au suportat singuri tot costul cu nunta. Ceea ce n-ar fi așa o mare problemă, se mai întâmplă. Dar ce a rupt filmul a fost faptul că mireasa avea amândoi părinții decedați și mirele avea tatăl decedat. Nu știu cum să descriu în cuvinte atmosfera de acolo. Dintr-o dată era totul transformat. Instant, mireasa a început să plângă. Mirele a fugit după ea să o împace, să rezolve cumva situația. Invitații care știau situația s-au legat de cântăreț. I-au zis: «Bă, ești prost? Cum să începi să vorbești așa dacă nu cunoști situația?». Apoi lucrurile au mers la fel de prost. Nimeni nu a dansat pe ce a cântat nenea.

Citește și: Mirese comandate prin poștă

A mai fost o întâmplare haioasă la o nuntă tematică. Mirele era pescar și mireasa a vrut să îi facă o surpriză ceva mai interesantă. În loc de aranjamente florale pe masă, a ales să pună acvarii cu pești. Pentru că asta înseamnă să fii romatic. Nu arăta atât de rău, era ok, dar când s-a servit gustarea caldă, adică ceva pește, au început invitații să facă mișto de mire. Au glumit că: «De unde ai luat peștii ăștia așa mari? De la Metro? Că ăia pe care îi prinzi tu sigur i-ai pus în acvariu»".

Cornel Petcu – Două nunți la pachet de una

Fotografie de Janice Waltzer, via Flickr

„Într-o sâmbătă, merg eu bine mersi cu echipamentul să îl instalez la un restaurant. Ajung acolo, îmi pun boxele, pupitrul, platanele. Înainte cu o ora să înceapă nunta, mă trezesc că vine în aceeași sală o formatie. Și ei cu scule și tot tacâmul. Eu tot o țineam pe a mea. Eram sigur că am o nuntă în locul ăla. Formația mi-a arătat un mesaj de la miri, în care scria că ei au nuntă la restaurantul ăla, la ora respectivă. Problema era că numele mirilor era diferit. Aveam dreptate, dar la fel și ei.

Situația s-a lămurit când cei de la restaurant au realizat că aveau două nunți diferite, în aceeași zi, în aceeași sală. Au închiriat locația de două ori. A fost o gafă uriașă. Și, uite așa, a venit prima nunta, s-au așezat toți invitații, totul ok. Apoi a venit și cealaltă pereche de miri, cu alți invitați, și s-au pus în capătul opus al sălii. Eu am făcut echipă cu formația. Am făcut și dansul mirilor împreună. Eu nu aveam treabă, dar totul a fost bizar, pentru că invitații dansau separat în două grupuri. Zici că eram la o petrecere de câini cu pisici. Fiecare cu treaba lui, și toți erau ofticați pe ceilalți. Atmosferă tensionată."

Alex Ardelean – Petrecere cu mireasa pe scaun

Fotografie de Délirante bestiole, via Flickr

Am avut o întâmplare ciudată relativ recent, dar mai mult spre interesant decât haios. Am pus muzică la o nuntă, totul mergea ok, până când miresei i s-a făcut rău. A avut palpitații, mă rog, probleme mai vechi de sănătate. A venit salvarea, a stat două ore cu ea până să-și revină, i-au dat ceva medicamente, dar nu au mers la spital. Între timp, invitații se rupeau pe ringul de dans. Au făcut o mare petrecere. Nu aveau treabă. Oricum, majoritatea știau ce s-a întâmplat.

Ce-a fost interesant e că nu au făcut dansul mirilor. De 14 ani de când fac meseria asta nu am văzut niciodată așa ceva. Când a venit salvarea, am luat microfonul și am zis că primul dans va fi al invitaților. L-am încurajat pe mire că o să fie ok, și am continuat. Oamenii au fost foarte ok cu asta. După ce mireasa și-a revenit, doctorii i-au zis că nu are voie să facă efort sau să fie supusă la stres. Atunci au așezat-o pe un scaun plasat în mijlocul ringului de dans, și așa a continuat petrecerea până dimineața. Ea s-a simțit bine, dar tot nu a reușit să danseze cu mirele."

DJ Michael – Atenție, cad copaci!

„Prima poveste s-a întâmplat în alt oraș, eu fiind din Constanța. Am ajuns la restaurant, am cerut o masă pentru noi, să ne putem pune sculele și să instalăm totul. Din păcate, nu am primit ceea ce am cerut. Ei s-au supărat că mirii nu au luat formația de la restaurant, și au decis să ne pedepsească pe noi. Nu ne-au dat nici o masă. Ne-am instalat boxele pe stativ, mixerul pe un scaun, laptopul pe jos, microfoanele pe jos. M-am enervat, normal.

Ei tot o țineau pe a lor și nu ne dădeau masă, cu toate că am insistat. Le-am zis că vine nunta și ne găsesc oamenii cu sculele pe jos. Ceea ce s-a și întâmplat. Au venit mirele și mireasa și când au intrat în sală au găsit echipamentele noastre pe jos și pe un singur scaun. Am stat așa încă vreo 30 de minute, în timp ce lumea se uita la noi ca la felul trei. Nu știau ce se întâmplă. Au fost șocați să ne găsească echipamentele pe jos. În spatele scaunelor zici că eram baricadați de război. Noroc că socrul mic era bine pus, și rezolvat el. Că altfel nu ne dădeau masa.

Cea mai tare fază pe care am pățit-o a fost la Constanța. Era furtună mare afară. Înăuntru lumea dansa, se distra. Eram în formă maximă. Nimeni nu știa ce se întâmplă afară. Dar au aflat în curând, pentru că, dintr-o dată, peretele din dreapta noastră s-a prăbușit. Căzuse un copac peste el. S-a auzit un BUM! puternic și toată lumea a început să strige disperată. Noroc că nu era nici o masă acolo. Dintr-o dată, vine și un mini-râu de apă în restaurant. Toată lumea fugea pe unde apuca. Noroc că aveam doar stativele jos cu boxe, dar am oprit repede tot, să nu facă un scurt ciurcuit. Noroc că nuntașii nu dansau în dreapta, ci pe mijloc, altfel îi lua apa pe toți. Au fugit toți speriați în partea stângă.

A urmat o pauză de 30 de minute, să ne reinstalăm echipamentul, ospătarii s-au pus să dea cu mopul. Unul avea și cizme de cauciuc în picioare. Apoi am continuat cheful. Era ud pe jos, dar invitații tot au dansat. A fost foarte tare. Cum stăteam pe scenă, vedeam luna de pe cer, și peretele înclinat. Din păcate, baia era tot în dreapta, și îți era frică să mergi la toaletă, că poate pica peretele pe tine‟.

Cristian Niculici – „Tata nu e beat, e doar fericit‟

Fotografie de Cal Sr, via Flickr

„Cea mai nasoală fază s-a întâmplat când am fost la Popești-Leordeni, la o adunătură de melteni. Mi-am pierdut încrederea în specia umană după seara aia. La un moment dat a venit un grup de oameni gata rupți în gură. Am văzut unul cum zboară în aer spre mine și aterizează pe subwoofer. Îl chem pe mire.

Mirele: Ce s-a întâmplat?

Eu: A căzut un invitat peste subwoofer, a lovit stativul de lumini în cădere și masa cu pupitrul. Bine că am ținut de el că dărâma tot și îmi cădeau luminile în cap.

Mirele: Păi cum? De ce?

Eu: De beat ce e! Nu te uiți la el că de abia se ține pe picioare și el joacă în sârbă? Te rog să-l conduci la masa lui, să stea acolo liniștit, și să-și revină din beție.

Mireasa: Băi! Cum îndrăznești să-l faci pe tata bețiv?!? Cum îți permiți?!? Este fericit, atâta tot! Nu e beat, m-ai înteles?

Eu: Bine, fie! Duceți-l vă rog pe bețivul ăsta fericit de aici!

Citește și: Cum să fii răstignit de beat în România

Din momentul ăla mireasa nu a mai vorbit cu mine. Ea nu era beată, era doar proastă. Oricum, eu cu ginerică tot vorbeam pe acolo. Om fain, care ura cu patimă toată familia miresei.

Tot la evenimentul ăla, un unchi de-al ei, din grupul ăla de bețivi, mi-a cerut să strig în microfon darul lui. În nouă ani de activitate nu am mai făcut așa ceva. Dar am zis să treacă de la mine. Am strigat: „De la familia X – 600 lei! Să trăiască!", apoi ginerele, care stătea lângă mine, a zis „Mai bine tăcea în morții lui, cu darul lui cu tot!". La final a ieșit în gaură cu vreo 1 500 lei. În drum spre ieșire, și-o băga de zor în neamurile nevestei".

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citește și alte chestii despre DJ:
Nu e deloc mișto să fii iubita unui DJ
Cum să fii DJ în România în 20 de pași
DJ-ii din prezent știu marketing, dar habar n-au de muzică

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE