Publicitate
18+

Perverșii ăștia îmbină mâncarea cu BDSM

Oamenii care practică BDSM sunt complecși și nu au suferit traume în copilărie.

de Redacția Munchies
07 Mai 2015, 8:37am

Mâncarea și sexul au fost dintotdeauna legate – nu doar la nivel de senzualitate, ci și la propriu. Există scena din 9 ½ Weeks cu Jell-O, conversația orgasmică din When Harry Met Sally și bikini din frișcă din Varsity Blues, care e clar că a inspirat mii de adolescente să încerce propriile versiuni de seducție cremoasă. Mai puțin explorată – la nivel public – e combinația dintre gătit și perversiuni, dar blogul See Mistress Cook urmărește să schimbe treaba asta.

Creat de autointitulata „fotografă, scriitoare, dominatrix și hedonistă" de 25 de ani Mistress Blunt, See Mistress Cook reușește să îmbine subtil experiența gătitului în casă și erotismul neconvențional. Depinde ce înțelegi prin convențional, dar există sute de mii de bloguri de mâncare pe internet și doar câteva dintre ele au foie gras, cidru de mere și supă de rață cu ceapă lângă o femeie dezbrăcată care cere budincă de ciocolată și tipi în piele, care fac grătar.

Cu descrierea „Lasă-mă să bat ceva pentru tine", blogul are și simțul umorului. Mistress Blunt a crescut într-o regiune bogată în agricultură din zona rurală a New York-ului și s-a pregătit cinci ani ca dominatrix la castelul BDSM numit La Domaine Esemar, așa că poți spune că fata a absolvit cu brio atât la chestii sexy, cât și în gastronomia fină. (La Domaine specifică pe site-ul lor că: „S-ar putea să abuzăm de corpul tău, dar mâncarea noastră nu o va face niciodată", și menționează mai multe feluri de mâncare servite în casă, ca fazan cu bureți și friptură de bivol, în sânge, cu ciuperci lamelare cu aromă de alune.)

Mistress Blunt a fost drăguță să ne răspundă la câteva din întrebările noastre despre originea blogului, ce sărbătorește și cu ce speră că va ajuta comunitatea perversă.

MUNCHIES: Bună, Mistress. Spune-mi mai multe despre trecutul tău în termeni de gastronomie și perversități?
Mistress Blunt: Cred că am avut mereu o relație intimă cu mâncarea. A fost mereu pentru mine un lucru plăcut și relaxant. Am fost foarte norocoasă – când eram mică, găseam întotdeauna acasă, seara, cina pregătită. Iar când am început să fiu interesată de perversității, care erau doar la nivel personal inițial, am găsit La Domaine, iar ei au pus mult accent pe ideea că trebuie să fii conștient de ceea ce bagi în corpul tău, mai ales că fără el nu poți funcționa. Acolo am învățat să lucrez mai mult după intuiție, decât pe baza unor rețete.

Cum îți găsești colaboratorii pentru blog și cum îi selectezi?
Am mers la un colegiu din partea rurală a New York-ului, iar câțiva dintre prietenii mei erau fermieri și aveau o relație mai specială cu mâncarea, pe care n-am găsit-o în oraș. Așa că atunci când m-am mutat prima dată, duceam dorul alimentelor crescute și făcute-n casă și să am relația asta personală cu ce bag în corpul meu. Am făcut o comandă pentru o cutie CSA, iar ea a venit cu toate ingredintele astea cu care habar nu aveam ce să fac. Era o abundență suculentă și-n același timp exploram perversitatea orașului. Mereu am avut o atracție pentru zona asta, așa că explorarea perversității la nivel public a devenit o cale prin care să întâlnesc oameni noi. Nu sunt genul petrecăreț - merg foarte rar la petreceri – dar sunt mult mai interesată să am discuții cu adevărat intime cu oamenii. Blogul a devenit o cale prin care să explorez latura perversă într-un mod diferit.

Când ai făcut blogul?
Cred că acum doi ani. Și vreau să-l fac și mai mare. Mă distrez de minune când lucrez la el și întâlnesc din ce în ce mai mulți oameni incredibili de la care învăț o groază de lucruri.

Care ți-e publicul?
Cred că acum e format mai mult din comunitatea de perverși, pentru că am impresia că totul se bazează pe un șir nesfârșit de prieteni care apar pe blog. Am mulți prieteni de sex, cărora le place blogul și care l-au dat mai departe prietenilor lor care nu au tangență cu zona asta. Am primit mult feedback pozitiv de la ei despre posibilitatea de a scoate latura perversă și mai mult la suprafață și să creez diverse profiluri pentru oameni diverși.

Colaboratorii vin cu propriile rețete?
Privesc fiecare postare ca o colaborare, așa că variază de la persoana cu care lucrează. Unii nu știu să gătească, așa că le gătesc eu. Alții vor să împărtășească o rețetă de familie. De regulă vorbesc cu fiecare persoană mai întâi ca să-mi dau seama ce merge cel mai bine. Dar încerc să găsesc o cale ca latura lor perversă să se îmbine cu ceea ce gătim și felul în care o mâncăm.

Am observat că ai puține postări despre umblatul după provizii.
Când am venit la La Domaine, casa de BDSM la care am fost pregătită, maestrul casei avea 30 de ani experiență în căutarea proviziilor, mai ales ciuperci, care sunt și preferatele mele. Cred că au un frigider în casă dedicat ciupercilor pe care le-au găsit. E ceva ce nu pot face în oraș, dar când merg în zona rurală, încep mereu să scotocesc după provizii.

Când mă uit la postările de pe site, multe au scenarii elaborate. Vă amuzați mult când faceți pozele astea?
Sunt destul de amuzante. Cred că sexul și cultura BDSM prezentate în cultura populară pot fi prea serioase, iar sexul nu e așa în general. Există o anumită gingășie și e foarte jucăuș. Prietenul meu Margot e nebun de legat, așa că ședința foto a fost tare amuzantă. El nu apare în fotografii decât în genunchi și cu spatele, dar Andra Poloutropon e talentată la noduri, iar Margot se dă vânt după rolul de cățeluș, așa că-și pun laolaltă ideile perverse. Ea voia să-și scoată în evidență talentul la noduri, așa că a făcut unul mai complicat.

Ce elemente din cultura perversității și din comunitatea ta vrei să apară cel mai mult pe blogul tău?
Cred că diversitatea din comunitate e cea mai importantă pentru mine. Să le fac profilul oamenilor și să le reprezint culturile diferite și interesele și ceea ce i-a adus la perversiuni. Cred că problema cu perverșii din cultura populară e că oamenii îi privesc doar ca personaje în latex. Pentru mine e important să le prezint indentitățile complexe. Sunt atât de multe povești cu oameni perverși care sunt priviți ca victime ale unor traume sau lucruri de genul ăsta, în loc să fie priviți ca oameni normali. Iar asta e doar un obicei pe care-l au.

Traducere: Dana Alecu

Mai citește despre BDSM:
BDSM-ul real nu-i ca ăla din literatura pentru gospodine: viața unei practicante
Am avut un sclav sexual şi a fost bestial
BDSM-ul nu-i ca-n filmele pentru corporatiste