Nu e ca și când nu te-ai fi obișnuit deja cu modul în care se face justiție la Antena 3. Nu, nu, nu e vorba de Justiția română, cea care angajează procurori și judecători, ci e vorba de justițiarii neamului, acești Dredd de televizor, care pun sentințe și execută în funcție de un cod doar de ei știut.

Linșajele mediatice nu reprezintă ceva nou pe la Antene, se petrec de ani de zile. Șantajele mediatice funcționează pe același principiu și, per total, unde sunt interesele patronului pușcăriaș lezate, trebuie să existe niște călăi care, pe eșafodul din fiecare cameră în care se deschide un televizor, să dea cu securea cuvintelor peste gâtlejurile celor care-i zgârie dosarele penale ale șefului.

Am tot văzut, de-a lungul anilor, execuții publice, în direct, duse fie de câte un singur călău, fie de câte un grup întreg, care au dezbătut la nesfârșit cum și de unde să înceapă și cum să-și împartă faima decapitării reputației. Mircea Badea nu ratează nicio ocazie, de exemplu, de a o numi pe Monica Macovei „procuror comunist", chit că Macovei ancheta hoți de buzunare, de la Gara de Nord, pe vremea aia.

Ceilalți nu ezită să încerce, constant, să o mutileze pe Laura Codruța Kovesi, omul lui Băsescu, la fel și toți ceilalți. De Băsescu, nici nu mai vorbim, că nu mai are niciun sens.

Cu toate astea, amenzile CNA au fost atât de subtile, că nici nu poți să le numeri pe degete. Protecția politică a funcționat, câtă vreme CNA este o comisie cu oameni numiți din partide. Iar Voiculescu, precum știm, a fost, timp de atâția ani, aliatul permanent, căpușa ideală a partidelor de guvernământ.

Zilele astea însă, ANAF a vizitat un pic sediul Antenelor din Băneasa, cel peste care este proprietar odată ce l-a confiscat acum un an jumate, și i-a pus în temă pe cei care mișună pe-acolo că e cazul să-și mute calabalâcul în altă parte.

Întrebarea firească însă e de ce a durat, totuși, atât de mult. Răspunsul, cum spune și Dan Tăpălagă, e că avocații lui Voiculescu au făcut tot ce-au putut ca să tergiverseze execuția, doar că n-au avut deloc noroc. Pe scurt, Antenele cam stăteau pe gratis în sediul respectiv, plătind o chirie simbolică nu ANAF-ului, ci firmelor lui Voiculescu, ce dăduseră în judecată ANAF-ul.

Practic, au făcut blatul, iar când n-a mai mers, căci, spre bafta lui Voiculescu, dosarul a ajuns pe masa judecătoarei Camelia Bogdan, aceeași care l-a băgat la pârnaie pe dom' profesor. Karma e o curvă, vorba aia, fără niciun apropo la cei care sunt plătiți pentru a lustrui fundul cui trebuie.

Or, când chiar ajungi în situația de a trebui să plătești o chirie cinstită, la adevărata valoare de piață, ce să faci dacă nu scandal? Exact asta se întâmplă, o nouă campanie de împroșcat cu rahat în stânga și-n dreapta. Presupun că au ajuns deja la Băsescu, cel care e de vină că ei plăteau nimic către firmele șefului lor, așa-i? Și Cioloș tre' să fie tot omul lui Băsescu, nu?

Dincolo de absurdul acestor situații, pe mine altceva mă frământă: corupția morală a unor personaje din politică. În nicio țară normală, nu ar trebui ca un politician să iasă public și să declare că aplicarea legii constituie un abuz, dincolo de orice libertate de prosteală a pupincuriștilor de pe sticlă, plătiți pentru asta tocmai de către propriul patron.

Iată, deci, niște reacții ale unor oameni plătiți din banii tăi, ăia cu care cotizezi lunar la stat (să-ți reamintească cineva că aproape jumătate din salariul tău brut merge la stat pentru a-i plăti pe niște indivizi care-și apără găștile corupte?).

Ben-Oni Ardelean, un individ care a ajuns plătit de noi să-și ia vacanță în Parlament din partea PNL, zice așa: „Ceea ce credem este că prețul libertății scump plătit de români trebuie să fie valorificat în democrație. Dreptul la libertatea de exprimare, de gândire." Desigur, dar să-mi explice și mie cineva ce treabă are libertatea de exprimare într-o măsură complet legală luată de Fisc.

Sau asta, care e fascinantă venind de la mâna dreaptă a lui Voiculescu în Antene, timp de ani de zile, Gabriela Vrînceanu Firea Pandele: „Avem datoria să nu uităm că nu vorbim despre cifre, unde e spiritul legii? Spiritul legii este cel care face diferența între atitudine și indiferență." Hai c-am râs. Asta e ca-n fabula cu câinele și cățelul: „Să-i prindă pe corupți, dar nu și pe-ai noștri, că-s băieți buni și cotizează la timp." Mai multe, aici.

Ce caută într-un parlament al unui stat european aceste specimene? De când judecăm corupții și aplicarea legilor, în Parlament, pe banii contribuabililor, cu dublă măsură? De când luăm apărarea, în parlamentului unei țări democratice, unei televiziuni care face justiție paralelă, după bunul plac al intereselor patronului și colegilor lui de hoții? Să nu uităm că Voiculescu e în pârnaie.

Nu e ca și când vreunul dintre ei n-ar înțelege ce e aia libertatea de exprimare, dimpotrivă, însă e mișto să interpretezi libertatea de exprimare, în mod public, televizat, în libertate de exprimare a apărării corupției și a Inchiziției media personale.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre manipulare:
Românii nu știu nimic despre musulmanii din țara lor și nici despre nevoia lor de o moschee
De ce e stupid să te lauzi că nu te uiţi la televizor?
România condusă de anteniști, penticostali și securiști