​Traficanții de droguri ne-au povestit cum țin secret jobul lor față de familie

Există multe motive pentru care oamenii vând droguri, dar, de obicei, acestea sunt foarte simple. Unii o fac pentru că nu au alt mod de a-și câștiga existența. Alții o fac pentru că simt că le dă putere sau le crește statutul. Câțiva o fac pentru că pare un job mai ușor și mai distractiv decât unul normal. Dar oricare ar fi motivele pentru care își aleg acest job, dealerii de droguri au niște vieți și relații complicate din această cauză.

De exemplu: La un moment dat eram prieten cu un dealer care vindea iarbă și câteodată droguri mai tari ca să mai facă un ban când era student. Știa că părinții lui ar fi îngroziți dacă ar afla de treaba asta. Cum venea acasă îmbrăcat în haine noi și scumpe, au început să-l ia la întrebări, așa că le-a zis că se angajase ca portar la un club de lux, cu card de membru, pentru domni – un job bine plătit pe care îl avea colegul meu de apartament din vremea aceea.

Ca să-și convingă părinții că nu-i mințise, le-a trimis fotografii în care era îmbrăcat în uniforma prietenului nostru. Mai împrumuta diverse anecdote de la adevăratul portar și inventa povești despre bacșișuri grase ca să-și justifice bănetul.

În mare parte, a reușit să-i convingă, dar minciunile nesfârșite îl făceau anxios și a ajuns să se distanțeze de familie. E dealer și în ziua de azi și trebuie să mintă pe toată lumea, inclusiv pe proprietarul apartamentului în care stă.

Breaking Bad e cel mai cunoscut serial din cultura pop despre viața traficanților de droguri, dar o grămadă de oameni obișnuiți din toată lumea trăiesc chestia asta - unii poate cu mai puțină melodramă. Când vinzi droguri, nu numai că riști să fii arestat, dar ai și relații tensionate cu persoanele apropiate, ești alienat de societate (ceea ce nu e întotdeauna ceva rău) și poți dezvolta tulburări mintale sau dependență.

Am stat de vorbă cu câțiva dealeri pe care i-am rugat să ne povestească cum le complică jobul viața. Pentru că am vorbit despre activități ilegale, toți sunt anonimi.

Dealer 1
Sex masculin
A vândut orice-ți trece prin cap

Am crescut în sărăcie, dar am făcut un liceu de lux pentru că am fost foarte deștept – am mers la Beverly Hills (aka 90210). Mie mi-era greu să-mi permit un prânz de cinci dolari pe zi, pe când colegii mei veneau la școală în mașini de lux și locuiau în vile fițoase. Am vrut să mă simt și eu șmecher, mai ales că acasă lucrurile nu mergeau deloc bine. Am avut o copilărie grea – mama m-a născut când avea 19 ani, părinții mei au divorțat, niciunul dintre ei n-a absolvit liceul, iar tata a avut probleme mintale. Am devenit dealer ca să supraviețuiesc. Era un mod de evadare din realitatea sumbră în care trăiam. Voiam să fiu cool și să am bani.

Am început să vând când eram în clasa a zecea. N-am mâncat prânzul două zile și am cumpărat un gram de iarbă la cinci dolari, după care l-am vândut cu douăzeci. Cu cei douăzeci am mai cumpărat două grame și tot așa. În câțiva ani, vindeam deja săptămânal kilograme de iarbă – plus orice alte droguri îți trec prin cap – și făceam multe mii de dolari.

La început, n-a fost nevoie să mă ascund de familie. Cel mai bun prieten al meu locuia la câteva străzi de liceul nostru, într-o casă foarte drăguță. Țineam marfa și banii la el în subsol, pentru că taică-su era cool și nu-l deranja că vindem droguri. Ajungeam la el acasă dimineața, ne spărgeam, mergeam la școală, apoi ne întorceam acasă și ne spărgeam iar, după care ieșeam să vindem droguri. Era o casă-capcană de copii bogați.

A devenit evident ce făceam când am început să vin acasă bine îmbrăcat. Maică-mea avea, săraca, cinci joburi, și nu făcea atâția bani ca mine. Nici măcar n-a trebuit s-o mint că nu sunt dealer, pentru că vedea și ea că sunt praf de la droguri tot timpul.

Totuși, nu știa cât de mare e afacerea noastră – mi-a rămas în minte cum drogurile au reușit să-mi strice relația deja deteriorată pe care o aveam cu maică-mea. Când nu puteam ține marfa acasă la tovarășul meu, aveam acasă un loc unde o păstram. Aveam niște boxe Gateway mari făcute din cinci părți, și fiecare dintre părți era umplută cu iarbă, bani, coca, MDMA etc. În California, poți cumpăra iarbă direct de la un cultivator, care ți-o dă la prima mână, și-ți rămân vreo 12 grame în plus. Bonusul ăla era marfa mea personală. La un moment dat, am învelit-o într-un tricou, pe care l-am uitat pe pat. M-a sunat maică-mea în timp ce eu eram în mașină cu tovarășul meu, și mi-a zis că mi-a găsit marfa. M-am super panicat și am gonit spre casă, convins că mi-a căutat prin boxe. Când am ajuns, mă aștepta cu punguța aia mică pe care o găsise în tricou. Credea, săraca, că aia e marfa mea.

Mi-am strâns toate lucrurile, am luat și boxele și am șters-o de acasă. Aia a fost ultima oară când am mai locuit acasă cât am mai vândut droguri. Tata a murit când eram în punctul culminant al carierei, iar maică-mea n-a aflat de proporția afacerii mele decât aproape de final, când oricum am renunțat să mai fac asta. Au trecut cinci ani de atunci și azi mă înțeleg foarte bine cu maică-mea. Vorbim aproape zilnic.

Dealer 2
Sex feminin
A vândut pastile

În liceu, m-am folosit de asigurarea de sănătate a părinților ca să merg la psihiatru și să-mi prescrie pastile ca Adderall, pe care le vindeam colegilor. Am abuzat total de oportunitatea de a merge la psihiatru și am ajuns și eu dependentă de pastile. Tata a aflat de dependența mea și m-a trimis la reabilitare.

Când am ieșit, m-am dus iar la psihiatru ca să mă apuc de trafic. Dar tata știa deja că nu mergeam la psihiatru din motive reale, așa că s-a ocupat de asta. De câte ori îmi sunam doctorul, omul închidea imediat telefonul. L-am sunat de o mie de ori, dar cum îmi auzea vocea, închidea.

Mai târziu am aflat că îl sunase tata și-i zisese să închidă de câte ori încerc să-mi fac o programare. Sunt sigură că l-a amenințat. Mi-am distrus șansa de a consulta un terapeut foarte bun, ceea ce mi-ar fi prins bine. Dar așa se întâmplă când te ascunzi de oamenii din jurul tău, iar ei își pierd încrederea în tine.

Dealer 3
Sex masculin
A vândut iarbă și LSD

Provin dintr-o familie din clasa de mijloc și am crescut în suburbie. M-am apucat de droguri pe la 13 ani și am ajuns să și vând. Inițial m-am gândit că e mișto să mă pot sparge gratis, mai târziu mi-am dat seama că pot face bani frumoși din asta. În punctul culminant al carierei, făceam douăzeci de mii de dolari pe lună.

Astăzi am o relație bună cu părinții, dar în adolescență era groaznic, pentru că eram drogat și-i mințeam non-stop. Suspectau ei că sunt drogat, dar nu chiar că vând. Toți părinții vor să creadă ce e mai frumos despre copilul lor.

La un moment dat, i-am dat maică-mii să-mi țină zece mii de dolari, dar n-a vrut să-i ia. Credea că sunt bani făcuți din droguri. I-am zis că mi-i dăduse un prieten care voia să-l introduc în lumea traficanților, dar că eu nu eram implicat direct. Am convins-o să-mi țină banii, deși nu aveam intenția să i-i mai cer înapoi.

Mama a fost extrem de surprinsă să afle că am câștigat zece mii de dolari doar pentru că am conectat un prieten cu un dealer de droguri. Își dorea să creadă că nu sunt implicat și nu mi-a fost foarte greu s-o conving. I-am zis că nu eram dealer, ci că doar făceam conexiunile între oamenii potriviți. Adevărul era chiar în fața ei, dar, la fel ca mulți alți părinți, era în faza de negare și prefera să creadă ce-i spuneam eu.

A vrut să mă ia tare, dar știa că o să sar la primul semn de aversiune din partea ei. Aveam o înțelegere tacită: ea nu punea întrebări, eu nu-i spuneam nimic. Făceam asta ca să ne păstrăm relația.

Până la urmă am fost arestat, acuzat de trafic de LSD și condamnat la 25 de ani de închisoare. N-am mai avut ce să le spun alor mei pentru că vedeau totul la știri și în ziare. Au vrut să mă ajute, dar mă băgasem într-o situație din care nu aveau nicio putere să mă scoată.

Acum sunt deschis și sincer. A fost un capitol din viața mea pe care l-am depășit – la fel ca și închisoarea. În ziua de azi sunt un om sincer, dar sunt anumite lucruri din trecut pe care prefer să nu le discut cu mama.

Dealer 4
Sex masculin
A vândut iarbă

Am vândut iarbă vreo trei ani. Livram mâncare și până la urmă am ajuns să livrez droguri. Făceam asta trei zile pe săptămână și câștigam mai mult decât oricare dintre prietenii mei care lucrau cinci zile pe săptămână și plăteau taxe la stat.

Relația cu taică-miu e bună. E un tip de treabă și nu-l interesează normele sociale. Dar a fost suspicios la început și mă amenința că o să ajung să locuiesc „în mașină, lângă vreun râu".

După ce a văzut că mă descurc și că îmi pot finanța cu banii din droguri proiectele personale, nu m-a mai bătut la cap. Când am ajuns să fiu deschis cu el, mi-a zis că știa deja. Avea încredere în mine că n-o să risc foarte mult. Și el era antreprenor și m-a ajutat să găsesc căi prin care să-mi spăl banii, fără să recunoaștem pe șleau că vorbim despre droguri. Nu mi-a plăcut niciodată să mint, așa că am fost ușurat când am început să vorbim deschis despre asta.

@zachsokol

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre dealeri de droguri pe VICE:
Toţi traficanții de droguri pe care o să-i cunoşti după 20 de ani
Cum e să faci pârnaie pentru posesie de droguri
Cum e să fii cuplată cu un dealer de iarbă
Un dealer de cocaină din Amsterdam mi-a explicat cum fraierește turiștii