Am vorbit cu oamenii normali de la Marşul Diversităţii
Fotografii de Mircea Topoleanu

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Am vorbit cu oamenii normali de la Marşul Diversităţii

Am pus aceleaşi întrebări la Marşul Diversităţii ca la Marşul Normalităţii.
26.5.15

M-am dus sâmbătă la a zecea ediţie a Marşului Diversităţii, în care o mie de persoane de toate vârstele şi categoriile sociale s-au plimbat, au dansat şi-au ascultat muzică de la Arcul de Triumf, până-n Piaţa Victoriei. Apropo, nu mai e ceva atât de queer să vii la Pride, era plin de familii cu copii, oameni în vârstă, profi şi colegi de-ai mei din facultate şi oameni trans. Atmosfera a fost extraordinară şi totul a decurs fără niciun incident, deci m-am plictisit îngrozitor.

Publicitate

În aceeaşi zi, am fost şi la marşul Noii Drepte şi le-am pus aceleaşi întrebări ca celor de la Marşul Diversităţii, despre normalitate, despre căsătorie gay, despre viitorul ţării. Decide singur care ți se par mai elocvenţi, mai civilizaţi şi, mai ales, normali, că tot se plimbă cuvântul ăsta pe toate părţile.

Ambasadorul Olandei și soția sa

Între oamenii gay şi straight din marş s-au strecurat şi foarte mulţi diplomaţi şi politicieni străini, între care şi ambasadorul Olandei, Matthijs van Bonzel, şi soţia lui. L-am întrebat de studiile alea care zic că Olanda e cea mai neprietenoasă ţară UE faţă de imigranţi, dar mi-a răspuns că „probabil nu le place atmosfera. Dar atmosfera asta e importantă, trebuie s-o protejăm, exact ca aici."

Cât despre influenţa Bisericii în astfel de evenimente, mi-a explicat ceva ce-ar fi trebuit să înţeleagă de mult ăia din Noua Dreaptă: „Și noi avem o biserică foarte conservatoare în Olanda, dar important este că vorbim de drepturi civile de care ne bucurăm cu toţii. Sunt înscrise în convenţii, le-am realizat treptat şi este important să le menţinem. Asta dorim să exprimăm astăzi."

Pentru că Pride este şi un protest în faţa homofobiei şi a discriminării practicate la noi, m-am bucurat c-am dat la marşde Istvan, care lucrează la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Legat de faptul că CNDC nu prea taxează reacţiile homofobe din media şi politica românească, el mi-a explicat cum nici instituţia sa nu reuşeşte să dea hotărâri consecvente, să dea amenzi conform legii. „De foarte multe ori, aplicăm doar un avertisment ca să încercăm să convingem oamenii, nu să-i constrângem, deci ar trebui să aplicăm legile aşa cum sunt şi să fim foarte aspri faţă de intoleranţi. Nu putem să fim toleranţi faţă de intoleranţă."

Andrei face voluntariat în mai multe organizaţii pentru apărarea drepturilor omului şi el crede că ar trebui să se dea nişte legi noi în România: „Parteneriatul civil cred că este un pas bun care ar trebui legalizat, iar influenţa bisericii ar trebui să rămână limitată la părerea enoriaşilor ei, nu ar trebui să aibă rol în conducerea statului."

Fotografie de Octavian Tudor

Pentru Doina, e a patra oară când vine la Pride. Am întrebat-o de referendumumul din Irlanda, în care s-a votat legalizarea căsătoriilor gay şi cum ar fi un asemenea vot în România. „Dacă judecăm după consultările publice făcute în alte domenii care mă interesează, cum ar fi cele de patrimoniu şi urbanism, mi-e teamă că ar fi un simulacru, iar răspunsul ar fi inevitabil negativ."

Robert are o problemă cu implicarea Bisericii în lupta cu căsătoria civilă pentru oameni de acelaşi sex: „Ca orice instituţie, Biserica are un cuvânt de spus la nivelul ei de instituţie, adică nu i-aş obliga să oficieze căsătorii homosexuale. Dar instituţia căsătoriei are şi o parte civilă, care ţine de drepturile omului, pentru că toţi plătim aceleaşi taxe. Nu mi se pare că ar muri nimeni şi nu ar exploda niciun copil în flăcări, dacă s-ar oficia căsătorii civile."

Alex crede că pierzi toată distracţia alături de oamenii liberi şi deschişi la minte, dacă nu vii la Pride. Totuşi, simte c-ar merge mai bine lucrurile dacă s-ar face mai multă educaţie. „Ar trebui să se predea chestii antihărţuire în şcoli şi-n universităţi, dar şi lucruri legate de comunităţile LGBT."

Mariuca e fascinată de diferenţa diversitate-uniformitate între marşul ăsta şi cel făcut de Noua Dreaptă, unde atmosfera e mai posacă: „Prezenţa oficialilor străini transmite un mesaj, pe care-l transmit şi limbile pe care le tot aud p-aici - spaniola, italiana, engleza – adică diversitatea. Mesajul este transmis celor care se uită la televizor, celor care o să citescă VICE şi alte reviste, că nu suntem o enclavă mică de oameni, ci suntem diverşi şi conectaţi."

Fotografie de Octavian Tudor

Ştefania este o activistă care luptă cu ura răspândită de cei de la Noua Dreaptă. „Ei spun că promovează valori, dar sunt cuvinte goale. Libertatea de exprimare se opreşte acolo unde încalci demnitatea cuiva printr-un discurs instigator la ură. Avem legi pentru asta şi mă aştept să se aplice sancţiunile." Cât despre diferenţe dintre unitate şi diversitate, ea nu are nicio problemă cu verdele legionarilor. „Verde e o culoare foarte frumoasă, dar dacă curcubeul ar fi doar verde, n-ar avea nici pe jumătate din frumuseţea sa completă. Cum ar fi dacă mâine ţi-ar zice cineva că doar culoarea verde are voie să apară în curcubeu?"

Octav crede că scopul principal în România pe următorii ani ar trebui să fie căsătoriile şi drepturile egale pentru toată lumea, adopţiile, dar şi să se oprească degradarea persoanelor transgender. „Persoanele trans sunt supuse sterilizarii, procedurilor medicale invazive, pentru a certifica faptul că sunt trans şi e un proces care durează foarte mult, e foarte costisitor şi îngreunat foarte tare de legi şi de institutele care ar trebuis să certifice chestia asta, de INML, de judecatori." Singura problemă care ar putea să conducă ţara ca să rezolve astfel de probleme ar fi „o lesbiană romă şi atee", conform lui Octav, dar ar trebui să fie înţeleaptă şi principială.

După o zi întreagă în care m-a bătut soarele în cap, tot ce pot să spun e că tuturor românilor, de la ambele marşuri, le place să vorbească pe larg despre normalitate. Problema e că normalitatea unora nu se pupă cu normalitatea altora, că aşa funcţionează democraţiile. Din păcate, unii vor să-şi impună normalitate cu forţa şi nu, nu vorbesc de oamenii veseli cu tricouri cu curcubee şi acolo scrâşneşte ceva. Amuzant mi se pare că majoritatea oamenilor de la Marşul Diversităţii par perfect „normali" în ochii neolegionarilor, în orice alt context decât ăsta.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre proteste LGBT:
Am fost la marşul Noii Drepte şi nu s-a prins nimeni că sunt gay De ce nu ar trebui să ne supărăm pe tâmpeniile spuse de Mihaela Rădulescu Tipul care a făcut singur un marş LGBT în centrul Bucureştiului are coaie mai mari ca tine