FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Cum se strică relația bărbatului român cu alcoolul, după ce face 30 de ani

La 30 de ani te îmbeți mai rău și mai repede, de la alcool mai puțin și mai slab.
13.1.16

Ca un hăndrălău de 30 de ani, primul lucru pe care îl spui oricui e că te simți ca la 20 de ani. Dar adevărul e că te minți singur. Deși unele lucruri rămân la fel și după 30 de ani, de exemplu lenea sau erecțiile, unele se schimbă pentru totdeauna. Pe majoritatea nici nu le bagi în seamă, dar când îți dai seama că relația ta cu alcoolul începe să șchioapete, mai că-ți vine să verși o lacrimă. Am făcut o listă cu toate situațiile în care se schimbă circuitul alcoolului în natură, ca să înțelegi că, deși-n liceu te lăudai că mori de ciroză ca vedetele rock, cel mai probabil o să fii prea sictirit să ajungi în stadiul ăla, la 30 de ani.

O NOAPTE-N CLUB SE TRANSFORMĂ ÎN PRELUNGIREA UNOR BERI TRISTE LA INFINIT

Foto de George Groutas, via Flickr

La 20 de ani: Chiar dacă n-ai la tine decât câțiva lei trimiși de maică-ta pentru cărți și trei țigări ciordite de la colegul de cameră-n buzunar, o arzi măcar o noapte pe săptămână în club și reușești cumva să te faci praf. Te-ai revăzut cu un prieten care e deja matol și îi e milă să te lase pe uscat, faci chetă cu ăia din grupă și poștiți o sticlă de tărie sau pur și simplu vii gata băut cu bere la pet luată din campus; rezolvi tu cumva. Urmează destrăbălarea semiorgiastică, momentul în care dai ultimii tăi bani pe taxi și un black-out total. Din fericire, ai 20 de ani, deci n-ai nici regrete și nici nu ești mahmur a doua zi.

La 30 de ani: Serile în club sunt mai rare, de cele mai multe ori aterizezi acolo la insistențele vreunui tovarăș nostalgic sau proaspăt părăsit. Nu te mai simți așa confortabil, zărești prea puține figuri familiare, apoi bei câteva beri de control. În jur vezi oameni care acum zece ani ți se păreau ok, dar acum ți se par niște stoneri triști și inspizi. Lucrezi, deci ai mulți bani în buzunar ca la 20 de ani, cu care ți-ai permite și longdrinkurile alea scumpe, pe care n-ai putut niciodată să le pronunți, dar a dispărut entuziasmul de altădată. Bei cât să nu ți se pară plictisitorii prietenii tăi și doar te pilești nițel. Dar, chiar și așa, dimineața te trezești cu dureri de cap, așa că o arzi toată ziua-n pat și te uiți la seriale.

LA ANIVERSAREA UNUI PRIETEN ÎȚI CALCULEZI FIECARE SORBITURĂ DE ALCOOL

Foto de Jerry Daykin via Flickr

La 20 de ani: Când, unde? Se dă băutură pe moca? Vin! La mulți ani, frate! Te duci să te faci praf, chiar dacă n-ai niciun șfanț să iei un cadou. La vârsta asta zilele de naștere sunt un paradis bahic. După vreo două ore de la începutul petrecerii, deja ești cherchelit bine și tot ce-ți trece prin cap este să-ți revii cât mai repede, c-au rămas câteva sticle de votcă care se cer golite. Astea-s evenimentele unde e cel mai probabil să dai la boboci. Dar nu contează, cui pe cui se scoate, și te apuci iar de băut. Nu prea contează ce bei, cantitatea-i baza.

La 30 de ani: Pentru prima dată în viața ta de consumator, iei în calcul posibilitatea să mergi la ziua prietenului tău și să nu te faci muci. Acum îi iei și-un cadou omului, c-așa e civilizat. Începi ușor, mai întâi bagi un sandviș și câteva alune, după care socializezi un pic. Apoi întrebi gazda ce tipuri de bere are în frigider sau studiezi câteva minute sticla aia de vin, ca să vezi dacă e ceva de capul ei sau e o pișoarcă luată de la colț. Bagi niște tărie și-o bei sec, nu cu suc sau energizant, ca țăranii. Cum simți că te ia puțin amețeală, zici stop și schimbi pe suc sau apă plată, după care te cari acasă, că a doua zi ai muncă.

DE ANUL NOU, TE PLÂNGI CONTINUU CÂT DE CĂCĂCIOASE SUNT REVELIOANELE

Foto de Julius Cruickshank via Flickr

La 20 de ani: „Hei, asta e noaptea de anul nou, hai să bem până ne pișăm pe noi!" Pe scurt, cam asta-i toată faza. Și poți s-o arzi la modul ăsta până dimineața, dar la fel de bine și până dimineața următoare, cu scurte pauze de borât. Depinde cât de temeinic au fost făcute pregătirile. Ideea e că asta e cea mai strașnică beție a anului, deci trebuie s-o faci să conteze.

La 30 de ani: Deja-i un eveniment prea convențional pentru tine. Tot norodul se-mbată de revelion. Te trezești că bei oarecum din inerție, în timp ce meditezi la ideea revoluționară că revelionul n-are niciun sens. Că-i o noapte banală ca oricare alta și că e de tot căcatul să te distrezi la comandă, doar pentru c-așa e datina. Dacă ai nimerit la vreo petrecere d-aia cu mulți indivizi pe care-i vezi prima oară, cum se mai întâmplă la vârsta asta, pui ochii pe sticla aia de coniac premium și-o cari după tine într-un colț retras. Pe la trei îți dai seama că s-a făcut târziu și n-ai chef să pierzi noaptea, că-ți dai peste cap tot stilul de viață. Oricum, e o noapte ca oricare alta. În plus, e posibil ca a doua zi să mergi la muncă.

LA GRĂTARUL DE 1 MAI E SINGURA OCAZIE ÎN CARE MAI BEI, CA SĂ UIȚI DE PLICTISEALĂ

Foto de Gabriel Petrescu via O scurtă analiză sociologică a mâncatului de mici și râgâitului de bere pe malul drumului de 1 Mai

La 20 de ani: Grătarul e pretext, de multe ori nici nu există un grătar propriu-zis, iar dacă există, s-ar putea să nu fi venit nimeni cu ceva de pus pe el. Poate-am avut eu tovarăși dubioși, că-mi aduc aminte cum fiecare apărea la pădure cu câte-un rucsac de ăla de munte-n spinare, umplut cu peturi de bere proastă și vin vărsat. La ieșirile astea e nasol să te-mbeți de cazi din picioare și să dai de vreun hăndrălău în aceeași stare, dar cu chef de ceartă. Apoi se naște o încăierare comică, în care vă tăvăliți prin iarbă și vă șoptiți amenințări la ureche, iar ăia de pe margine o să aibă motiv de caterincă toată vara.

La 30 de ani: Ai împlinit 30 de ani și încă mai ieși la grătare cu prietenii, de 1 mai? Băi, e nașpa. Înmormântările la olteni sunt mai caterincă decât grătarele de 1 mai. Dacă ai ghinionul să te trezești în fața unui grătar care sfârâie în mijlocul naturii, e cazul să te pui pe băut, ca să uiți că ești acolo. Ce-ți pică-n mână și te pune-n cap e de dus la gură, în cazul ăsta. Chit că a doua zi o să te plângi de migrene, trebuie s-o faci.

ÎN VAMĂ, BEREA DE ZI DEVINE GREAȚA DE SEARĂ

Foto de Ștefan Munteanu via Vama Veche e un paradis

La 20 de ani: În Vamă, ești rangă din zori până-n noapte, la vârsta asta. Zburzi cu-n pet în brațe de la primele ore ale dimineții, continui cu niște beri la pahar cu un iz de nisip și spre seară ajungi inevitabil la tărie. Bagi vin după bere, după shoturi, și nu ai nici pe dracul, că ai stomacul blindat cu mâncare proastă și uleioasă. Ești într-un trip continuu de boemie, susținut de faptul că nu ai nimic concret de făcut acolo, decât să bei și să te bucuri de compania celorlați bețivi joviali. Și probabil a unor melteni trotilați puși pe scandal. Oricum, ești ferm convins că chill-ul care te cuprinde acolo, n-ar exista fără inserții etilice.

La 30 de ani: Mai ții minte cum sugeai din berile alea, în timp ce stăteai la plajă? Ei, au trecut ani și acum ți se pare aiurea că, după prima bere în fiertoarea aia de pe plajă și cu soarele-n față, îți vâjâie capul și ai o ușoară senzație de vomă. Mai încerci c-o bere, de dragul vremurilor de demult, dar pe la jumătate ajungi la concluzia că apa plată nu-i o variantă rea. Și merge și-un somnic sănătos după-masă, ca să fii în formă mai pe seară. Atunci dai niște shoturi slabe și le dai cu mult aplomb, ca să nu uiți c-ai fost tânăr odată.

LA PRIMA ÎNTÂLNIRE C-O TIPĂ, NU TE MAI GÂNDEȘTI DELOC LA BĂUTURĂ

Foto de Gareth Williams via Flickr

La 20 de ani: Depinde de tipă. Te adaptezi mai ușor la vârsta asta. Ca s-o agăți ești în stare să mergi cu ea la un film siropos cu Clooney, apoi la o limonadă cu miere și să-i explici că nu suporți alcoolul. Bine, dacă ești anxios și te intimidează gagica, servești ceva înainte, pentru curaj. Dar, na, dacă fata-i de teapa ta, spargeți noaptea într-o crâșmă și vă-mbătați crunt. A doua zi, îi uiți numele, la fel și ea pe-al tău. Sau aveți o relație axată doar pe faptul că o ardeți în aceleași localuri și ascultați aceeași muzică, care se lasă cu mult băut ca afrodiziac.

La 30 de ani: N-ar trebui să fie altfel ca atunci, dar cam e. Știi că n-ar da bine să fii sugativă, cel puțin nu prima oară când ieșiți. Și-ți pasă, că altfel nu te-ai duce să te vezi cu ea. Oricum, nu prea îți mai stă gândul la alcool, dar asta-i altă poveste.

LA BODEGA DE CARTIER, MAI VII DOAR ÎN VIZITE NOSTALGICE

La 20 de ani: Toți aveam câte-un birt infect în apropierea casei, de care eram atașați emoțional și unde berea la halbă era mai ieftină decât una la cutie luată din magazin. Sigur, era mai mult apă, dar măcar avea spumă și de la o anumită cantitate încolo nu mai conta. Se lasă cu drinking-games pe teme ridicole, iar până s-o iei din loc, cineva din gașcă sigur o comite. Ori se ia la harță cu ospătărița, ori i se umflă mușchii și i se pune pata pe vreun burtos din cartier. Ăla mai treaz negociază cu partea adversă și-și cere scuze că amicul lui e un bețiv idiot.

La 30 de ani: Mai poposești câteodată în crâșma aia mizeră de lângă bloc și ți se pare c-arată ca dracu' acum, deși e fix la fel ca acum zece ani. Nu stai prea mult, c-au tot bere d-aia groaznică și acum nu te mai tentează. Îți iei ceai sau cafea, că n-ai cum să dai greș cu astea.

ÎN TREN, EȘTI PREA OCUPAT SĂ MIMEZI AUTISMUL CA SĂ MAI BEI

Foto de lraul06, via Flickr

La 20 de ani: Nu știu dac-ai prins anii ăia când se făceau chefuri de pomină în tren, în drum spre mare. Chiar dacă aveai loc pe scaun, o ardeai rebel pe hol, cu geamul tras până jos și cu vodca-n mână. Până la mare, vodca se termina, de obicei din cauza tipului cu chitară, care zdrăngănea de zor la instrumentul ăla dezacordat și-ți mai cerea, din când în când, o gură. Na, nu-ți prea era simpatic omul, mai ales că fredona muribund mizeria aia cu „Hotel Cișmigiu" a lui Tudor Chirilă, dar îi pasai sticla, că și el ar fi făcut la fel, dac-ar fi avut.

La 30 de ani: Cum căcat să bei alcool în tren, ce, ești navetist de Oltenița?! Stai potolit în compartiment, înțepenit pe locul tău de la geam, citești o carte sau scrollezi compulsiv pe Facebook, și mai verifici din când în când cât mai ai până cobori.

PE BORDURĂ, ÎN FAȚA BLOCULUI, NU MAI BEI DECÂT DACĂ AI RATAT LA 20 DE ANI

Foto de Jesse Hull via Flickr

La 20 de ani: Am crescut la doi pași de Colentina, unde consumul de alcool în fața scării de bloc e un fel de artă locală. Erau vremuri pitorești, când poșteai bere cu băieții și te salutai amical cu alcoolicii și cartoforii din cartier. Iar, când mai scotea capul pe geam vreo vecină, ca să-ți transmită familiara apostrofare „E târziu, nu mai faceți gălăgie!", te ambiționai și te mutai la scara vecină, până rămâneai fără vecini. Pe atunci, era mișto și că partea cu „N-ai bani? Lasă că-ți dau, îmi dai tu altădată!" nu era folosită doar de dealerii de verde, ci și de vânzătoarea de bere de la nonstop. Altfel nu ți-ai fi permis să bei toată noaptea la scara vecină.

La 30 de ani: Nu. Pur și simplu, nu. Singurii oameni care mai beau pe borduri la 30 de ani sunt ori oameni triști ieșiți de la o nuntă la care au venit de complezență, ori oameni depresivi, cu viețile distruse de sărăcie, care nu au visat niciodată să moară de ciroză ca vedetele rock, dar o s-o facă oricum.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre beție în România:
Care-i cel mai stupid lucru pe care l-ai făcut la beție?
Restaurante non-stop din București, unde să te dregi după o noapte de beție
Cum să fii răstignit de beat în România