De ce nu mai avem eroi în România, deși insistăm cu trecutul glorios

În ultimii zece ani, de când m-am mutat în Bucureşti, cred că doar într-un an să nu fi fost la parada de 1 Decembrie. Da, ai tot citit pe subiectul ăsta, însă parada e doar un intro pentru o idee care-mi încolţeşte în minte de vreo câteva zile încoace. Anume, lipsa eroilor.

Citesc, zilnic, foarte multe comentarii pesimiste, negativiste, despre ţara asta. De fapt, dracul nu-i chiar atât de negru, însă aşa ne-am obişnuit să ne plângem, că nu mai ştim să facem altceva. Ne raportăm mai mult la Becali şi la politicieni decât la oameni care fac şi nu se laudă. Aşa cum se pricep mai bine, fără să iasă în evidenţă.

Am fost educaţi, încă de la primele ore de istorie, să-i considerăm eroi doar pe morţi. Ecaterina Teodoroiu şi morţii necunoscuţi, dar cu monument. Atâta ştim. Abia în ultimii ani a început să se mai schimbe percepţia asupra acestui termen. Peste vreo două luni, se fac patru ani de când Raed Arafat era considerat un erou. Azi, e blamat din toate părţile, a devenit un antierou.

Dacă te uiţi la ştirile din SUA, găseşti eroi peste tot. A salvat un om dintr-un incendiu? E un erou. A luptat în Afghanistan? E un erou. Îi scoatem în faţă şi îi decorăm. Pe militari, Ministerul Apărării. Pe oamenii simpli, autorităţile locale. Desigur, la ei. Pentru că oamenii ăştia devin modele în societate şi sunt promovaţi ca atare. Sunt oameni la care ceilalţi din jur se uită cu respect, care-i inspiră. Ce e promovat în presa românească? Un beţiv din Vaslui care şi-a omorât nevasta şi copiii. Macaraua dintre blocurile din Caracal şi aşa mai departe.

O societate se dezvoltă graţie criticii constructive, dar nu şi graţie haterilor. Oricine se pricepe la criticat. Câţi se pricep la găsit soluţii? Şi recunosc şi eu că mă număr printre cei care critică, dar recunosc, în acelaşi timp, şi că nu mă pricep să găsesc soluţii. Pentru că e greu să găseşti soluţii dacă nu eşti specialist. Eu pot, totuşi, să arăt unde se greşeşte. Tu poţi să îl terorizezi pe deputatul sau senatorul care te reprezintă până găseşte soluţii. Pentru că e treaba lui să le caute sau, cel puţin, să angajeze specialişti. Tu, prietenii, vecinii tăi.

Discursul constructiv în societatea românească a apărut târziu, abia în ultimii ani au apărut oameni care propun şi soluţii, nu doar înjură - de cele mai multe ori, ce-i drept, justificat. Vor mai trece nişte ani până când vom scăpa de răutatea pe care o scuipăm printre dinţi.

Nu degeaba am zis de paradă şi nu degeaba am amintit de Raed Arafat. Anul trecut, la parada de 1 Decembrie, m-a încercat un sentiment de respect când au trecut, prin faţa mea, „Scorpionii roşii", soldaţii români cu cea mai mare experienţă pe fronturile unde există prezenţă NATO. Oamenii îşi riscă vieţile în fiecare zi.

Anul ăsta, m-am aşteptat să aud huiduieli când cel de la microfon i-a prezentat pe angajaţii ISU care mărşăluiau prin faţa Casei Poporului. Am simţit un sentiment de revoltă şi când au trecut, prin faţa mea, pompierii. Pentru că, după Colectiv, au ieşit la iveală incompetenţa unui sistem politic şi administrativ şi măgăriile unor indivizi din conducerea ISU. Şi e foarte uşor să generalizezi şi să asimilezi oameni nevinovaţi unei haite de nesimţiţi a căror singură legătură cu colegii lor este aceea că au nimerit în nişte funcţii de conducere.

Este vinovat Raed Arafat de ce s-a întâmplat după incendiu? Direct, nu, nu este vinovat. Singura lui vină, din punctul meu de vedere, este aceea că s-a scăldat în troaca politică şi că i-a scăpat de sub control pe subalterni, că nu i-a mai verificat. Cum zicea şi Dragoş Bucurenci, oamenii uită de obsesia lui Arafat cu şpăgile şi concedierea fără drept de apel a celor care îndrăznesc să primească ceva. Şi, cu toate astea, la ISU Bucureşti, s-a dat dovada incompetenţei şi a afacerilor de timp liber - inspectori care „ofereau" consultanţă pentru primirea avizelor.

S-a mai destrămat un mit? Posibil. Să-şi dea demisia Arafat? Să-şi dea. Şi pe cine punem în loc? Luăm un politician de-al nostru, care n-a construit nimic niciodată în viaţa lui, şi-l lăsăm să distrugă tot ce s-a făcut până acum? De ce nu? În fond, ne-am obişnuit să vedem ciordeli, dar mai ales tunuri pe banii noştri. Doi lei de la mine şi cu doi lei de la tine, cu doi lei de dincolo, aşa s-au îmbogăţit atâţia.

La ISU, putea oricine să şteargă ce voia din softul care a costat 48 milioane euro. Cine-a luat banii? Teamnet, firmă controlată de Sebastian Ghiţă, Felix Telecom şi MIRA Telecom. La APIA, un soft in „valoare" de 28 milioane euro, scris de Teamnet şi de SIVECO, se blochează atât de des, încât sute de mii de fermieri români au rămas neplătiţi.

Doi lei de la mine, doi lei de la tine, milioane de euro la cine trebuie. Tu nu simţi lipsa celor doi lei în propriul buzunar. O simţi, în schimbi, în lipsa serviciilor, lipsa autostrăzilor, lipsa decenţei politicienilor, lipsa bunului-simţ la ghişeele statului.

Şi ei continuă să inventeze nevoi şi să te fure cu ţârâita. Doi lei azi, doi lei mâine.

Între timp, noi ne plângem de manelişti şi de Becali, căci toţi eroii noştri sunt morţi şi îngropaţi. Iar spiritul civic, în loc să fie cultivat prin puterea exemplului, e destrămat constant prin promovarea jegului şi prin promovarea unui comportament negativist. Negăm tot, nu ne place nimic, ne pute orice.

Ştii de ce americanii îşi promovează eroii? Pentru că sunt oameni respectaţi şi fiecare dintre noi aspirăm la acel respect. Toţi ne dorim respect. Dar noi, la rândul nostru, respectăm? Cum îi respecţi pe pompieri, dacă ajungi să te întrebi ce caută la parada după incendiul din Colectiv? E vina lor? Sau tocmai ai fost manipulat, mai mult sau mai puţin voluntar, să îi deteşti?

„Erou" este un cuvânt cu greutate şi nu degeaba îl folosesc americanii. Pentru că eroii lor devin modele pentru ceilalţi. Noi, aparent, n-avem eroi. N-avem nici modele. Putem să-i avem? Desigur. O facem? Nu. De ce? De ce le-ar trebui politicienilor bătăi de cap cu modele de oameni în societate? Ca să-i încurce atunci când îţi mai iau doi lei?

Vrei să se schimbe ceva? Caută eroii din jurul tău şi promovează-i, motivează-i să devină modele pentru ceilalţi. Încurajează-i să arate că se poate. Altfel, o să rămânem cu toţii în aceeaşi stare depresivă, de-a dreptul nihilistă, în care înotăm de prea multă vreme. Sunt multe modele printre noi, dar, la fel ca-n vorba cu pădurea şi uscăturile, nu le vedem din cauză că suntem prea ocupaţi să ne scuipăm unul pe altul şi să ne înjurăm între noi.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre eroi:
Am vorbit cu forțele speciale din România despre cum miroase frica
Povestea cavalerului fără cap care bântuie România
Cum era să mor de două ori la Revoluția din '89