FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Cea mai bună muzică românească din octombrie 2015

Recolta muzicală românească din octombrie mi-a depășit cu mult așteptările.
29.10.15

Fotografie de eric molina, via Flickr

A venit luna octombrie și sunt fericit. Optimismul ăsta mă face să trec mai ușor și peste cele mai rușinoase și penibile lucruri, vezi cazul Oprea. Da, sunt fericit, pentru că muzica românească o duce bine. Și asta e singura care contează pentru mine.

Recolta muzicală din luna asta e bogată. Nu știu de ce merg așa bine lucrurile, poate că s-au baricadat toți în studio, să scape de frigul de afară. Habar n-am.

Publicitate

Probabil că nu ai fost atent la tot ce a apărut, pentru că au ieșit pe bandă, dar nu-i nimic, pentru asta-s eu aici. Nici nu o să mai continui introducerea asta. E inutil. Ascultă mai bine lista asta:

Albume/EP-uri:

Tranda – Constangeles 2

Nu-s de acord cu combinația asta dintre Constanța și Los Angeles. Aici începe, dar unde o să se termine? Cluj-Napocatlanta? Chicagoradea? Bucureștornto? New Yorcălărași? Nu sună bine.

Mă rog, revin. Am observat un trend la rapperii de la casa de discuri Okapi Sound. Toți scuipă peste un beat excelent. Producția e punctul lor forte. Toate albumele scoase de artiști ca Grasu XXL, Maximilian sau Spike au un sunet modern. They get it. Au evoluat împreună cu rap-ul occidental, nu au rămas la scratch-urile din anii 90 și la alte chestii fumate de mult.

La fel e și în cazul lui Tranda, care e bun, și are rime faine, dar e eclipsat de producție. Și o zic în cel mai bun mod posibil.

Ascultă dacă: Îți plac lucrurile fresh. Legume fresh, aer fresh și fresh de portocale.

Chimie - Biochimie

Constanța e la putere luna asta. Al doilea artist din orașul de pe litoral e veteranul Chimie, și bagă tot rap. Ceva e putred la Constanța. Am trecut de la blocurile gri din București la nisipul fierbinte de pe plajă. Inspirația artiștilor rap poate veni de oriunde, aparent.

La fel ca și în cazul lui Tranda, producția de pe Biochimie e asemănătoare cu ce auzim în State, țara rap-ului. Ascultă piesa „Piramide", care are un beat de trap, stilul de rap din Atlanta care e cel mai ascultat zilele astea peste ocean. Nasol de auto-tune-ul ăla de pe refren, dar, na, nu suntem nici perfecți.

Publicitate

Ascultă dacă: Bagi la piramide.

Flesh Rodeo – End of Greatness

Știi expresia aia cu „ăsta nu e primul meu rodeo?". Aia care sună mai bine în engleză decât în traducerea mea amărâtă? Ei bine, se aplică și în cazul trupei Flesh Rodeo. Ce fac ei nu e nemaiîntâlnit. Cel puțin nu pe scena internațională. Am ascultat trupe care au făcut ce fac ei de mai multă vreme. Nu au inventat roata.

Dar aici e vorba despre cea mai bună muzică românească, și Flesh Rodeo merită să fie menționați în discuție. Au o creativitate extraordinară, și la fel ca White Walls, care rămâne pe primul loc la capitolul trupelor de metal din țărișoara noastră, ei chiar aduc ceva nou într-un gen care a copiat occidentul de când mă știu.

Și dacă vor continua așa, o să dea de pereți cu White Walls, și-i vor detrona. Piesa ar fi trebuit să se numească „Beginning of Greatness".

Ascultă dacă: Vrei să auzi argintul din metal.

The Ghost of 3.13 – Don't Look Back

Primul lucru la care m-am gândit când am citit titlul proiectului lui Mihai Costea a fost The Thirteen Ghosts of Scooby Doo. Asta se întâmplă când ai copilărit în anii '90 în România. Cartoon Network nu te părăsește niciodată.

E un stil de muzică electronică care ar merge într-un club bântuit de fantome, strigoi și alte creaturi ale nopții. Adică orice club pe la ora șase dimineața, când au rămas doar oamenii care nu au reușit să combine până atunci.

Ascultă dacă: Știi de zona crepusculară de la ora șase dimineața.

Cred Că Sunt Extraterestru – CCSE

Niciodată nu am fost un mare fan Star Wars. Adică da, mi-au plăcut filmele când le-am văzut. Erau ok, în cel mai bun caz, dar nimic impresionant. Nu înțeleg toată gloata asta de oameni care sunt în limbă după cavaleri Jedi și un maestru Yoda care arată ca un gremlin de 127 de ani.

Toți vorbesc despre forță mai mult decât Florin Salam. Nu înțeleg oamenii. Cred că sunt extraterestru.

Publicitate

Ascultă dacă: Și tu crezi că Star Trek e peste.

Piese:

Nopame – Summer Air

Charlie Boy The Rabbit King, adică producătorul Ștefan Ciobanete, nu un personaj care apare pe cutiile de cereale dedicate pruncilor, mi-a zis despre piesă că e de radio, și că nu e printre preferatele lui. De acord, e de radio, dar asta nu e un lucru rău.

Multe lucruri faine se aud la radio. Chestii ca starea vremii, știrile naționale și internaționale, rezultatele de la meciurile Stelei și informațiile de trafic. Toate astea sunt importante. La fel și piesa, care e de radio, dar nu cred că o să o auzim la radio, pentru că nu e o colaborare cu Antonia. Păcat.

Ascultă dacă: Ți-e dor de aerul de vară.

The Dream Diggers – Fame and Money

Cu toții vrem bani și faimă. E motivul pentru care avem o slujbă. Nimeni nu vrea să se trezească devreme pentru experiență. E nasol. Dar treci peste, pentru că în fiecare lună primești bani pentru ciorapi și diferite caserole și vase de bucătărie. Merită efortul.

Singurele persoane care nu vor bani și faimă sunt călugării. Ei au deja oale de la mănăstire, și probabil își croșetează singuri ciorapii. Dacă fac brățările alea mega complicate, sigur știu să facă și ceva să acopere piciorul. Pe lângă slujitorii Domnului, și băieții de la The Dream Diggers se feresc de succes și de tot ce vine după.

Uită-te la coperta aia. E un tip strangulat de o lesă de aur. Metafora e evidentă.

Ascultă dacă: Știi să dai la ac și ață.

LeVant – Hypnocuts

Piesa asta sună ca un orgasm de 4:18 minute. Ceea ce pentru orice femeie e Crăciunul. Probabil că la fel a fost și pentru Alexandrina, sursa gemetelor. Nu știu cum au înregistrat-o, dar regret că nu am fost prezent.

Nu știu cum o să cânte piesa live, dar știu că vreau să fiu prezent. Unele tipe o să se simtă un pic down după ce o aud. Dar e ok, într-o zi o să ajungă și ele acolo.

Publicitate

Ascultă dacă: Punctul G.

Blue Nipple Boy – I don't

Punk-ul și reggae-ul s-au înțeles întotdeauna brici. Pentru că au mesaje asemănătoare. Jos cu puterea, capitalismul, rasismul, toate alea. Diferența e că, după show, punkerii spărgeau chestii, iar fanii de reggae se spărgeau. Fiecare cu ce-i place.

Din povestea asta de dragoste s-a născut un alt gen, ska punk, care, la fel ca majoritatea combinațiilor între stiluri, câteodată sună bine, alteori zici că solistul se îneacă cu o coadă de topor. Ah, a mai dat naștere și la zeii ăștia.

În fine, noua piesă de la Blue Nipple Boy e cea mai agresivă pe care au scos-o până acum. Și cu toate că mi-era frică că o să fie ska prost, e pop-punk strașnic. Și cu mesaj de îmi bag pula în industria muzicală. Iubesc piesa asta, și cu toate că nu sunt la fel de agresivi ca Bad Brains, pot să sper că o să meargă în direcția aia.

Ascultă dacă: Nu vrei să te promovezi.

Makunouchi Bento – Telegrams for the Little Sea Winds

Piesa asta a ieșit în decembrie 2014, pe EP-ul Lighthouse Stories. De ce e în selecția de cea mai bună muzică din octombrie? Pentru că acum și-au scos clip, și am decis că merită să intre. Deal with it. O să te convingi singur că am făcut alegerea potrivită.

Credeam că denumirea trupei e un strigăt amerindian pentru spălatul cailor la vale, dar, de fapt, înseamnă o porție de mâncare take-out celebră în cultura japoneză, care se mănâncă la cină. E ca și cum o trupă niponă s-ar numi „Ceafă de porc cu cartofi prăjiți și salată de varză".

Publicitate

Cred că ar suna OK.

Ascultă dacă: Ți-e foame.

Axon Turmentatu – Nu mă fute

Încă un rapper din Constanța! Deja e absurd. Axon Turmentatu, acest maestru al înjurăturilor, care pe trei piese a folosit mai multe cuvinte „porcoase" ca mulți rapperi în toată cariera lor, a scos o piesă care se numește „Nu mă fute".

E dedicată haterilor, ceea ce pare cam de prisos. Cine ar putea să-l urască pe Axon? Nu cred că există astfel de persoane. Probabil doar bătrânele de bloc. Alea care strigau la tine când erai mic și te jucai cu mingea. Dar ele nu pot iubi pe nimeni, pentru că nimeni nu le iubesc pe ele. Și pentru că sunt psihopate.

Ascultă dacă: TOATĂ ROMÂNIA SĂ STRIGE CONSTANȚA PULA MEA!

Kazi Ploae – Prepuț

Am crezut că e o piesă despre futaiuri sau chestii haioase. Se numește „Prepuț", nu prea am cum să o iau în serios. Din fericire, nu e despre gândurile unui adolescent la pubertate. De fapt e despre inimă, singurul organ mai sensibil ca prepuțul.

E o piesă de despărțire, tristă și melancolică. Cam ce te-ai aștepta să auzi de la poetul Ploae. Scriitorii ăștia sunt întotdeauna mai sensibili. M-a lovit și pe mine. Mai ales versul ăsta: „Una dintre voi m-a făcut să le urăsc pe toate". Te simt, Kazi, te simt.

Ascultă dacă: Îl simți.

Deliric – Vârfu Omu

Deliric e un animal în piesa asta. Cred că instrumentalul de la Silent Strike a scos monstrul din el. Sper să mai colaboreze. Îi pică bine unghiul ăsta de om nervos. Vreau să-l aud mai des cum vorbește despre oamenii pe care vrea să-i îngroape.

În plus, e primul rapper, din câte știu eu, care l-a băgat pe Moise Guran în versuri, care m-a făcut să strig „OOOOOO!" prin casă când l-am auzit. Poate o să-l vedem pe prezentatorul de la Biziday că o să apară la televizor îmbrăcat într-un tricou pe care scrie PORC. Aș vrea să văd asta.

Publicitate

Ascultă dacă: „Mă filmez și pe viscol, tot nu-s vorbe-n vânt".

Exit Oz – You Only Live Twice

Piesa e un cover după o bucată scrisă de John Berry, și cântată de Nancy Sinatra, care a apărut pe coloana sonoră de la filmul „James Bond – You Only Live Twice‟. E genul ăla de cover care sună mai bine ca originalul, și asta spune multe.

E smooth ca mângâierea unui fotomodel, care stă pe scaunul de pasager, făcut din piele, în timp ce tu conduci liniștit pe autostradă, într-o mașină clasică decapotabilă.

Singurul mod prin care experiența ar fi și mai smooth, ar fi dacă te-ai plimba prin nori cu mașina. Dar nu trăim în anul 2015 din filmul „Back To The Future‟.

Ascultă dacă: Vrei să te plimbi prin nori.

DJ Ethylen – La Noapte

DJ Ethylen e noul proiect semnat de Gherman Alexandru Raul, cunoscut și sub numele de DJ Shiver, probabil cel mai urât DJ din România. Asta pentru că a fost băgat la Electric Castle pe scena principală, unde a avut și artificii and shit.

Multă lume nu crede că a meritat. Din două motive: 1. Românul e invidios din naștere, și nu sprijină pe nici un alt român, dacă nu-l cheamă Simona Halep și 2. Nu a produs nicio piesă înainte să sară pe main stage-ul de la Bonțida.

Dar uite că, în sfârșit, a venit și producția, și a meritat așteptarea. Acum le-a rămas haterilor doar invidia. Asta e viața.

Ascultă dacă: Nu te ghidează prejudecățile.

Group Bantame – Tin Mother

At this point, cred că orice proiect în care e implicat Cristian Fierbințeanu o să-mi fie pe plac. Nu m-a dezamăgit până acum. Cam așa stă treaba și aici. Nu știu, poate pentru că ne aflăm în luna morții, pentru că noi, oamenii, sărbătorim o zi toată luna, să scoatem cât mai mult din ea, dar prima piesă scoasă de Group Bantame merge perfect acum.

E întunecată, dar catchy și ușor de digerat. Cam la fel ca Halloween-ul. Plin de oameni îmbrăcați în zombie și personaje negative din Batman, care vor bomboane. Cumva se echilibrează totul.

Ascultă dacă: Vrei și tu bomboane.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte recomandări de muzică românească bună:
Cea mai bună muzică românească din mai 2015
Cea mai bună muzică românească din aprilie 2015
Cea mai bună muzică românească din martie 2015