În general, în cultura noastră, violul e văzut ca o chestie exclusiv heterosexuală, în care abuzatorul e bărbat și victima e femeie. Pe femeile care au fost abuzate sexual de alte femei, asta nu le face decât să se simtă mai confuze și mai izolate din cauza propriei experiențe.
Cassandra Perry s-a trezit și a descopeirt că, în jurul ei, toată lumea leșinase. Cu grijă să nu facă niciun zgomot, s-a strecurat pe vârfuri printre corpurile adormite ca să-și caute lucrurile. A furat o pereche de șlapi, să-i țină loc de pantofii pe care nu și-i găsea. Ultimul lucru pe care și-l amintea din noaptea precedentă era un bărbat care-i spunea că el n-o să-și bată capul cu prezervativele și mâinile unei femei, care-i desfăceau picioarele. În noaptea aia, doi oameni făcuseră sex fără consimțământ cu Perry. Pericolul de a fi violată de un bărbat era o chestie de care Perry mai auzise, dar ideea de a fi violată de o femeie era un teritoriu nou, care-o îngrozea.
La fel fusese și pentru Maria*, abuzată la vârsta de patru ani de o fată mai mare; pentru Sophie*, obligată să facă sex pe tot parcursul unei relații abuzive; și pentru Emma*, abuzată de două femei înainte să împlinească 23 de ani. Poveștile lor constituie o categorie în mare parte nedocumentată de povești ale supraviețuitorilor, experiențe care rămân de multe ori nespuse, raportate într-o măsură prea mică și discreditate de cei din jur. Sunt victime femei ale unor abuzatori femei, supraviețuitori ale unor abuzuri sexuale pe care mulți le cred imposibile.
Deși statisticile variază, conform Centrului de Control și Prevenire a Bolilor (CDC), cam o femeie din cinci din Statele Unite trece printr-un viol sau tentativă de viol pe parcursul vieții. Un raport special din 2013 al Ministerului Justiției din Statele Unite arată că bărbații albi sunt abuzatorii, de cele mai multe ori. Dar ce se-ntâmplă când faptele nu se pupă cu narațiunea despre abuz sexual cu care ne-am obișnuit?
Jennifer Marsh, vicepreședinta departamentului de servicii pentru victime al Rețelei Naționale împotriva Violului, Abuzului și Incestului (RAINN), spune că, deși nu-s la fel de răspândite ca experiențele cu abuzatori bărbați, aud des povești ale femeilor atacate de alte femei la hotline-ul național pentru victimele abuzurilor sexule. „E un delict strâns legat de noțiuni de gen", îmi spune Marsh la telefon. „Presupunem de-atâtea ori că atacatorii sunt bărbați".
Ca atare, angajații RAINN sunt instruiți să nu facă presupuneri despre genul abuzatorului când răspund la telefon. „Oamenii noștri care răspund la hotline folosesc pronume neutre din punct de vedere al genului fix din cauza asta", zice Marsh și adaugă că nu crede că ăsta-i standardul, când se vorbește despre abuz sexual. „Oamenii folosesc [în general] pronume la feminin când vorbesc despre victimă sau supraviețuitor și pronume la masculin când vorbesc de abuzator. E ceva ce noi clar încercăm să nu facem, depunem eforturi în sensul ăsta".
Citește și Cum era viața româncelor în Evul Mediu, între bătăi, urzeli și violuri
Există femei care au probleme cu puterea, controlul și relațiile, exact cum există și bărbați.
Decizia RAINN de a folosi pronume neutre din punct de vedere al genului s-a născut din dorința de a ajuta toate victimele să se simtă confortabil. „Nimic nu alienează mai tare un supraviețuitor [decât folosirea pronumelor] care te bagă într-o cutie în care n-ai ce căuta", spune Marsh. „Ei deja simt că nimeni nu-i înțelege, că trec prin ceva ce nu i s-a mai întâmplat nimănui altcuiva, că sunt foarte singuri. Dacă, peste toate astea, oamenii care-ar trebui să te-ajute fac presupuneri [legate de gen], e posibil să-ți valideze fix sentimentele alea negative".
Pentru multe supraviețuitoare ale abuzurilor comise de femei împotriva femeilor, lipsa unor povești asemănătoare le-a adus în situația în care nu puteau să-și identifice experiența. Liza*, care are astăzi 48 de ani, a fost molestată la 11 ani de o verișoară. Ca mulți dintre noi, nu fusese deloc educată pe tema abuzurilor între persoane de același gen. „Nici nu știam că se poate așa ceva", a spus Liza într-un interviu prin telefon, de la ea de-acasă, din Wisconsin. „N-aveam ce cuvinte să folosesc pentru chestia asta. Nu se potrivea cu nimic din ce știam".
În tot ce aflase Liza despre abuzul sexual, abuzatorii erau puternici, necunoscuți și bărbați, nu tineri, cunoscuți și femei. Abuzul prin care a trecut era cu totul altfel față de ce fusese ea învățată că e „normal" sau „plauzibil". Lipsa educației, a exemplelor și a ajutorului anume gândit pentru genul de traumă prin care trecuse au lăsat-o pe Liza incapabilă să numească, darămite să mai și înțeleagă, o experiență care, în cele din urmă, i-a afectat viața pe termen lung.
Citește și Cum să te porți când ești într-o relație cu o fată care a fost violată
În ce privește impactul, experiența unei femei abuzate de o altă femeie vine la pachet cu o serie de „obstacole unice", spune Laura Palumbo, Director de Comunicare la Centrul Național de Resurse despre Violență Sexuală. „Când vorbim despre vindecare pentru supraviețuitorii [abuzurilor heterosexuale], există elementul ăsta, că știi c-au supraviețuit și alții și s-au vindecat după o experiență de genul ăsta". Dar femeile care au supraviețuit actelor de violență sexuală comise de alte femei nu au, în general, aceleași cunoștințe, nu sunt la fel de familiarizate cu experiențe similare, spune Palumbo. Tot ea spune că „[supraviețuitorii abuzurilor non-heterosexuale] nu au acces la povești despre vindecare, nu sunt validați în mod public și nici nu beneficiază de spații în care să le fie recunoscute experiențele".
Angela Esquivel, consilier de criză pe probleme de viol și fondatoare a As One Project, o organizație care oferă sprijin supraviețuitorilor, e de acord. „Oamenii presupun că dacă-s două femei, clar, sunt iubitoare și tandre și sensibile și toate alea", spune ea despre ce-a observat în meseria ei, „dar pur și simplu nu e cazul".
Supraviețuitorii abuzurilor non-heterosexuale nu au acces la povești despre vindecare, nu sunt validați în mod public și nici nu beneficiază de spații în care să le fie recunoscute experiențele.
Explică faptul că puterea și autoritatea n-au gen. „Există femei care au probleme cu puterea, controlul și relațiile, exact cum există și bărbați", spune ea. Adaugă că „cuplurile de persoane de același gen nu sunt imune la dezechilibrele sau abuzurile de putere care se petrec în orice fel de relație".
Datele adunate de Centrul de Control al Bolilor par să confirme aceste observații. Conform agenției, femeile bisexuale și lesbiene se confruntă cu un grad mai mare de risc în ce privește violența în cuplu. 44% dintre lesbiene și 61% dintre femeile bisexuale, spre deosebire de 35% dintre femeile heterosexuale, trec prin experiența violului, a violenței fizice și/sau sunt urmărite de un partener de cuplu de-a lungul vieți.
Însă femeile victime ale abuzurilor comise de persoane de același gen pot să aibă orice orientare sexuală. Numerele de mai sus nu iau în calcul și femeile heterosexuale abuzate de femei, supraviețuitoarele incidentelor izolate, sau alte tipuri de abuz care nu intră în categoria poveștilor „obișnuite".
„Ca activistă, am auzit nenumărate povești ale femeilor și fetelor atacate de femei, de la viol în urma unei întâlniri amoroase și abuzuri sexuale comise în copilărie, până la femei care fac trafic cu carne vie și recrutează tinere ca să le exploateze și să obțină profit de pe urma lor", spune Brooke Axtell, Director de Comunicare și Sprijin pentru Supraviețuitori al organzației Allies Against Slavery și fondatoare a Survivor Healing and Empowerment.
Axtell spune că femeile riscă mai puțin să fie privite ca o amenințare legitimă și adaugă că asta e o consecință a felului în care definim violul din punct de vedere legal și cultural. Drept urmare, proporțiile și consecințele abuzurilor non-heterosexuale au fost „reduse artificial", după cum spune Axtell. Tot ea susține că „violența sexuală comisă de femei împotriva altor femei nu e cu nimic mai puțin violentă". Mai mult, adaugă: „poate să te dezorienteze și să te lase cu-atât mai confuză, pentru că nu se conformează tiparului social tradițional despre ce-nseamnă abuz sexual".
Citește și Alți violatori care nu au fost arestați, deși nu sunt din Vaslui
Statisticile pe care le avem nu țin cont nici de femeile care au ales să nu depună plângeri. Conform unui studiu întreprins de Biroul de Statistici din Justiție (BJS), femeile depun plângere doar în 34% dintre cazurile de tentativă de viol, 36% dintre violuri și 26% dintre abuzuri sexuale, comise între cei opt ani din perioada 1992 - 2000. Există multe motive să alegi să nu depui plângere, dar, pentru Sophie, supraviețuitoare a unui abuz comis de o persoană de același gen, decizia de a nu spune ce i s-a întâmplat s-a bazat pe teama că experiențele ei vor afecta negativ percepția publică asupra comunităților queer și trans. Probabil un alt „obstacol unic" când ești femeie abuzată de o altă femeie.
Sophie, atacată de o femeie trans, și-a făcut griji că dacă-și spune povestea o să se transforme într-una despre identitatea de gen a persoanei care-a atacat-o, mai degrabă decât să rămână o poveste despre atac în sine. „Mi-am făcut multe griji din cauza transfobiei și despre reacții super transfobice de la oameni, pe care nu le-aș fi încurajat deloc", spune Sophie. Așa că, în loc să vorbească despre abuz cu alții, Sophie a ales să păstreze mai degrabă tăcerea. Deja e o sarcină grea să vorbești despre un abuz. Când îți faci griji că s-ar putea să pui în pericol reputația unei comunități marginalizate, te confrunți cu un obstacol adăugat, din cauza căruia e cu-atât mai greu să ceri acces la resursele de care ai nevoie în urma unui incident traumatizant.
Dar există, totuși, ceva ce-ar putea face mai puțin crâncen procesul de depășire a un abuz sexual? Când am întrebat-o ce-ar fi ajutat-o pe ea, Cassandra Perry a spus că lupta interioară de a numi abuzul și apoi de a-l procesa, vine dintr-o problemă mult mai mare, centrată pe discurs: „Până când nu dezvoltăm un vocabular mai variat, care să ne-ajute să purtăm conversațiile astea, ca să descriem mai bine ce ni se întâmplă nouă, ce li se întâmplă altora, n-o să putem să înțelegem cu-adevărat ce se-ntâmplă în cazurile astea".
*Numele au fost schimbate
Traducere: Ioana Pelehatăi
Urmărește VICE pe Facebook
Mai citește despre viol:
M-am căsătorit cu un agresor sexual
Am vorbit cu o fostă sclavă sexuală a Statului Islamic
Fostul meu iubit, violatorul