FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Oamenii de știință care studiază necrofilia homosexuală la animale

„Pasărea a căzut moartă, iar câteva momente mai târziu, o altă rață a început să se împerecheze cu ea."
Două broaște țestoase care „fac dragoste". Fotografie via Wikimedia Commons

În Norvegia există o emisiune numită Vroege Vogels (sau „Early Birds"), care de ani de zile oferă publicului un rezumat al vieților animalelor din țară. În mare parte, e destul de cuminte serialul. Gen divertisment pentru toată familia. Cu excepția unui segment din martie, în care a fost prezentată cea mai mică pasăre din Europa, pasărea ausel, care și-o trăgea cu altă păsărică. Ah, da, și am uitat să menționez că cealaltă pasăre ausel era moartă.

Publicitate

Doar imaginea asta ar fi suficient de șocantă, dar, și mai ciudat, emisiunea a chemat un specialist care să analizeze filmarea respectivă. Numele lui este Kees Moeliker.

„Producătorii emisiunii m-au sunat într-o sâmbătă dimineața și mi-au zis: „O să-ți placă asta!", a spus Moeliker pentru VICE. „Am fost entuziasmat să văd filmarea și am confirmat imediat că era într-adevăr un caz de necrofilie aviară."

Citește și: Animalele au cele mai dubioase obiceiuri de împerechere

Moeliker a început cercetările în domeniul ăsta prin '95, când într-o zi, în biroul său de director al Muzeului de Științe ale Naturii din Rotterdam, a văzut cum o rață sălbatică a intrat direct în geamul clădirii. Pasărea a căzut moartă, iar câteva momente mai târziu, o altă rață a început să se împerecheze cu ea.

Moeliker a documentat fenomenul pentru următoarele 75 de minute, până când, din bun simț, a intervenit.

Kees „Tipul cu Rața" Moeliker în Muzeul de Științe ale Naturii din Rotterdam. Fotografie cia Wikimedia Commons

Lucrarea pe baza acestui incident a fost publicată în 2001 ca „primul caz de necrofilie homosexuală la specia de rață Anas platyrhynchos". Lucrarea nu prea a atras atenția până când a fost descoperită de organizatorii premiului Ig Nobel de la Harvard, pentru cercetări improbabile. Premiile Ig Nobel sunt o parodie a premiilor Nobel, oferite pentru cercetări care, în primă fază, stârnesc amuzamentul, dar apoi te pun pe gânduri. (Unul dintre câștigătorii de anul trecut a fost un cercetător care a fost înțepat de albine în diverse locuri ale corpului, ca să poată constata care e cel mai dureros loc. Premiile de anul acesta vor fi prezentate mai târziu).

Publicitate

Moeliker a câștigat un Ig Nobel în 2003, pe urma căruia a primit multă atenția din partea media, un TED talk și o reputație ca specialistul în necrofilie animală.

Moeliker a strâns în jur de 60 de cazuri documentate de necrofilie animală, la 41 de specii de păsări, mamifere, reptile și amfibieni. Plus, din ce spune Moeliker, el a documentat și primul caz de „osteofilie" (o țestoasă care se futea c-o carapace goală, în Azerbaijan, în 2014).

Dar descoperirile lui sunt doar cireașa de pe tort în ceea ce privește viața sexuală ciudată a animalelor. Pe lângă necrofilie, s-au mai observat și alte chestii ieșite din comun. Zoofilia, sau sexul dintre specii diferite, a fost observat între foca din Antarctica și pinguinul regal și între delfini și porci de mare (în ambele cazuri fără acordul animalului mai mic). Multe primate practică incestul, iar femelele din specia liliacului împart partenerii sexuali cu mamele lor. Cimpanzeii bonobo, care aparent fac sex din considerente sociale, și-o dau mai în toate stilurile posibile. Iar în umbra fiecărui caz de sex ciudat dintre animale, e un cercetător care studiază diligent actul.

Cercetătorii au început să cerceteze aceste comportamente sexuale divergente din regnul animal doar de vreo două decenii. Se întâmplau și înainte, dar nu prea se vorbea despre asta. De exemplu, Moeliker a amânat publicarea lucrării sale despre comportamentul raței sălbatice timp de șase ani, deoarece nu exista în analele academice vreo referință la astfel de comportament.

Publicitate

Într-adevăr, deși cercetătorii documentau necrofilia animală de cel puțin un deceniu, aceste descoperiri nu prea erau publicate, decât foarte discret.

De exemplu, ornitologul american Robert W. Dickerman a scris, în 1960, o lucrare, în Jurnalul de Mamalogie,despre observațiile legate de necrofilia homosexuală întâlnită la două veverițe. De frica unei respingeri a lucrării din cauza descrierilor actului sexual necrofil, Dickerman a inventat eufemismul „Davian behaviour".

O altă provocare în cercetarea și documentarea comportamentului sexual la animale este reținerea de la a judeca actul din punctul nostru de vedere. De exemplu, cimpanzeii bonobo au niște principii de plăcere fizică care includ incestul și pedofilia. Se știe și că masculii urangutani forțează copulația asupra femeilor, ceea ce e greu să nu-l percepi ca viol.

Citește și: Penisurile de animale sunt super ciudate, fraților

„Ideea de a privi natura prin propriul nostru spectru de valori este tentantă și satisfăcătoare", spune Harriet Ritvo, un profesor de științe ale naturii de la MIT, „deoarece natura e ca Biblia. Poți să găsești ce vrei în ea."

Ea ne-a dat un exemplu de primatologi din 1950, care studiau comunitatea babuinilor. „Ei s-au folosit de faptul că masculii dominanți aveau haremuri, ca argument pentru sprijinirea dinamicii convenționale de putere din familie și rolul sexelor", a spus ea pentru VICE.

Dar câteva decenii mai târziu, când niște femei primatologi au studiat aceiași babuini, ele au descoperit că „printre femele există o ierarhie mult mai importantă. Depinde cine cercetează asta și pe ce anume se axează", spune Ritvo.

Publicitate

Chiar dacă acceptăm faptul că regnul animal este la fel de diversificat sexual ca societatea umană, e imposibil pentru noi să determinăm cu certitudine ce anume înseamnă aceste comportamente, fără a ști intențiile animalelor.

Citește și: Animalele o iau razna și e vina noastră

„Există probleme în aplicarea acestor termeni la oameni, în sensul în care noi impunem limite și stabilim categorii care par mai stricte decât sunt, de fapt.", spune Ritvo. „Dar dacă crezi că animalele au mai puțină conștiință decât oamenii, atunci trebuie să te întrebi: Ești sigur că știi la ce se gândesc animalele? Animalele au o varietate mai restrictivă de expresii decât oamenii și doar pentru că arată la fel, asta nu înseamnă că e același lucru ca la noi."

Din punctul lui de vedere, Moeliker este destul de sigur că rața lui nu era neapărat necrofilă.

„Trebuie să fie o moarte dramatică, iar animalul să moară cam în aceeași poziție ca cea de copulație. Plus, trebuie să fie o moarte recentă ca să se simtă hormonii corpului", spune el. „Nu e același lucru ca necrofilia oamenilor, care caută sex fără efort și respingere, cu un corp neînsuflețit și incapabil să riposteze. De obicei, acești oameni sunt criminali în serie. Încă nu am dat de rațe care să aibă astfel de comportament."

Urmărește-l pe Paul Willis pe Twitter.

Traducere: Diana Pintilie

Citește mai multe despre lumea animalelor:
De ce fac animalele sex cu cadavre

Animalele sălbatice se vând pe net la fel de uşor ca biletele la concerte

Picioare bionice pentru măgari și berbeci pe roți: Lumea protezelor