Am cunoscut-o pe Delia Mihalache în noaptea de Revelion, în 2012. Ne-am întâlnit pe pagina de Facebook Apa Nova, unde ne adunaserăm mai mulți să le explicăm administratorilor de ce îi iubim atât de mult după ce au lăsat, din nou, cartierul fără apă. Vorbim despre Prelungirea Ghencea care, pe 31 decembrie, rămăsese sec.

Mi-am pus invitații pe stand-by pentru că nu-mi doream să-i trimit să-și facă nevoile prin boscheți. La Delia, treaba stătea la fel de prost, doar PR-ul de la Apa Nova ne tot asigura că „o echipă e pe teren". Între timp, pe pagina de Facebook a companiei, urările de An Nou ajunseseră la mama șefilor de la Apa Nova, de nu mai prididea PR-ul lor să le dea „block user".

Lucrurile s-au rezolvat, până la urmă, în noaptea aia, atunci a fost totuși un moment cheie pentru viața cartierului. Delia Mihalache este cea care, sătulă să aștepte ca autoritățile să-și facă treaba, a decis să facă ceea ce puțini dintre noi am fi dispuși: și-a împărțit viața și salariul în două, pentru binele comunității în care trăiește.

A trecut de la jobul full-time din bancă la unul part-time; și-a învățat copilul să se mai descurce și singur, a mai rărit-o cu înotul și mersul pe bicicletă, și cu timpul astfel economisit s-a apucat să toace autoritățile ca să-și facă datoria.

A strâns mai mulți vecini în jurul ei și s-a apucat de ceea ce se cheamă „organizare comunitară", chestie care există prin America de sute de ani, dar la noi era total necunoscută. Așa a început lupta pentru modernizarea cartierului Prelungirea Ghencea.

E drept că rezultatele concrete sunt mai degrabă modeste, dar asta nu e vina Deliei sau a voluntarilor din jurul ei. Măcar în Prelungirea Ghencea există o luptă cu autoritățile pentru o viață mai bună și, ceea ce e mai important, e că exemplul a fost urmat și de alte cartiere.

Am stat de vorbă cu Delia Mihalache să aflu ce o mână în luptă. Nu e nicio filosofie la mijloc. E doar convingerea că, într-o țară ca România, dacă nu te bați pentru drepturile tale, nici nu o să obții vreodată ceva.

VICE: Ce am cerut și ce am obținut în Prelungirea Ghencea?
Delia Mihalache: Am cerut lărgirea străzii la patru benzi, trotuare, piste de biciclete, stații RATB și pasajul peste centură. În momentul ăsta, doar pasajul peste centură e puțin avansat, în sensul că s-a început licitația anul trecut, dar s-a blocat acum din cauza contestațiilor. Lărgirea străzii ține de Primăria Capitalei și, după arestarea primarului Oprescu, în septembrie anul trecut, suntem în aceeași situație: se lucrează la proiectul tehnic și la devierile de utilități.

Când te-ai mutat aici știai care sunt problemele?
Habar n-aveam. M-am mutat în 2003, când lângă mine era o fabrică de pâine, nu un ansamblu rezidențial cu blocuri cu 14 etaje. Se circula binișor, nu se construise atât de mult. Dar când primăriile dau autorizații de construire ar trebui să aibă grijă și de infrastructură. Pentru că așa spune legea.

Când ți-ai dat seama că ne îndreptăm către haos?
În 2003, fetița mea avea șapte luni, eram mămică, stăteam acasă și aveam timp să observ ce se întâmplă în jur. Am început să trimit petiții și reclamații, pe cont propriu, la primărie, dar pentru chestii minore: să monteze un coș de gunoi, containere selective pentru deșeuri, să strângă câinii fără stăpân din zonă.

Ești un caz excepțional că-ți răspundeau. Unii așteaptă cu lunile să fie băgați în seamă. Aveai pile la primărie?
Nu, nu aveam, dar insistam. Peste o săptămână mai trimiteam un e-mail. După câțiva ani, după ce am început să-mi cunosc și vecinii, am aflat că mulți dintre ei făceau la fel.

Eu te-am cunoscut în perioada aia, în 2012, când în fiecare săptămâna se oprea apa.
Atunci am zis că e momentul să ne cunoaștem și să mișcăm puțin lucrurile. Am deschis pagina de Facebook „Inițiativa Prelungirea Ghencea", am început să invit acolo vecinii pe care-i văzusem pe pagina Apa Nova și chiar ne-am întâlnit, în offline.

Și problema cu apa s-a rezolvat.
Da, s-a rezolvat. Am făcut petiție colectivă către Apa Nova, semnată de mine și de încă aproximativ o sută de oameni. Și mi-au răspuns că vor începe înlocuirea rețelei. Conducta era, de fapt, veche și nu mai făcea față la cât de mulți oameni se mutaseră în zonă. Doar o peticeau. Iar în vara lui 2013 chiar au demarat lucrările și au schimbat conducta de apă și canalizarea la stradă.

Crezi că dacă nu era scandalul public făcut pe Facebook se schimba ceva?
Nu făceau nimic. Pentru că în tot anul ăla toată lumea le-a scris și i-a sunat. Găseau tot felul de scuze: „trebuie să facă Primăria", „planul nostru de investiții nu include așa ceva". Presiunea publică a ajutat.

Ăla a fost primul succes. După aceea cum au decurs lucrurile?
După aceea, un vecin mi-a spus: „dacă a mers asta, acum să cerem și lărgirea străzii". Am făcut iar o petiție colectivă pe care am adresat-o Primăriei Capitalei. Vecinii au strâns, din ușă în ușă, vreo două sute de semnături și am depus petiția. Răspunsul nu a venit în termenul legal de 30 de zile, dar în august 2013, toată crema politică de-atunci a venit la bariera de la Domnești: fostul prim-ministru Ponta, fostul primar Oprescu, Șova era ministru delegat pentru proiecte de infrastructură. Îmi amintesc c-ar fi fost și Oprea și Firea acolo. Erau cu televiziunile după ei.

M-a anunțat un vecin de sosirea lor, așa că am luat-o pe fii-mea cu mine și ne-am dus. Eram singurii cetățeni simpli de acolo și multe televiziuni. Mă-ntrebam: „Ei nu ne răspund la petiții, dar vin să facă declarații publice despre cum vor lărgi Prelungirea Ghencea?" Așa că am dat din coate să ajung lângă Ponta și Oprescu și i-am întrebat direct: „Când veți începe?" „La anul", au răspuns.

Promisiunea a rămas consemnată în presă atunci…
Da. Un vecin chiar mi-a spus că el s-a mutat în zonă pentru că i-a crezut pe ăștia ce au declarat la televizor. Și uite, au trecut trei ani și suntem tot așa.

Ce s-a mai întâmplat?
Mai nimic, până în august 2014. Mergeam pe la ședințele de consiliu general și asistam din camera aia cu televizor, pentru că cetățenii nu au voie în sală, și încercam să iau și eu cuvântul la ședință. Dar un an nu am putut să intru. Spuneau că nu e pe ordinea de zi această problemă cu Prelungirea Ghencea.

Până la urmă ai intrat la o ședință de consiliu. Ce a zis Oprescu?
În 2014, la un an de la vizita aceea de la centură, am decis împreună cu alți vecini să comemorăm un an de la moartea încrederii în autorități. Au venit vreo 80 de oameni la intersecția Prelungirea Ghencea cu centura, a venit și presa, aveam pancarte făcute de fiecare. Am continuat cu încă patru proteste mai mari, iar la ultimul am pichetat și Primăria Capitalei la o ședință de consiliu. Abia prin februarie 2015, când a început licitația pentru pasaj, Oprescu ne-a primit în audiență. Ne-a zis: „Haideți să vedem cum să grăbim lucrurile!" A chemat departamentul infrastructură din Primărie, și-a pus poza pe Facebook că „uite, m-am întâlnit cu cetățenii din Prelungirea Ghencea". Mult PR și atât. Nu s-a întâmplat nimic concret.

Tu nu ai altceva de făcut? Nu ai treabă, serviciu?
Am treabă. Dar acum lucrez part-time pentru că m-am întrebat la ce mi-ar folosi să lucrez zece ore și să ies de la serviciu, să vin acasă și să nu am pe unde să merg. Deci banii pe care i-aș câștiga în plus nu m-ar ajuta să am stradă sau trotuar, să am o viață mai bună. Ar însemna să mă mut din cartier. Deocamdată nu vreau să mă mut. Și așa am zis să fac și asta, „organizare comunitară" se cheamă.

Ai bătut la poarta vreunei organizații să te învețe ce să faci?
Da, în 2010, stăteam deja de șapte ani aici și trimisesem zeci de petiții, cu rezultate foarte slabe. Atunci m-am gândit că poate nu fac eu lucrurile cum trebuie. M-am documentat puțin pe internet despre comunitate și vecini, în general, și am găsit Centrul de Resurse pentru Participare Publică, CeRe. Am văzut că oamenii ăștia ne-ar ajuta să ne organizăm, chestie care se întâmplă de sute de ani în America. Așa că de la Prelungirea Ghencea, am ajuns să activez și într-un grup de inițiativă civică din Drumul Taberei.

Există multe grupuri din astea în București?
Există. În 2010 nu era niciunul. Fundația CeRe a început un proiect pe tema asta și au căutat în București nuclee de oameni pe care sperau să-i ajute. Acum există peste 20 de grupuri în toate sectoarele din București. Anul acesta am transformat grupul de inițiativă în asociație. Deci, suntem înregistrați legal.

Care ar fi avantajul?
Se poate dona 2% din impozitul pe venit, putem strânge bani cu care să plătim un avocat să dăm în judecată CNADNR dacă nu se mișcă mai repede. Putem să folosim banii ca să mediatizăm mai puternic această problemă.

Și până acum din ce bani ați organizat totul?
Parțial din banii noștri, parțial de la fundația CeRe. Am aplicat la niște proiecte și ei sponsorizează materialele, flyerele, bannerele etc.

Ați primit și critici pentru acțiunile voastre? Când ați blocat Prelungirea Ghencea cu protestul…
Au fost critici, dar nu că blocam strada, șoferii își dau seama că e ultima soluție. În schimb, au fost unii care ne-au criticat pe noi, culmea, că au trecut trei ani și nu s-a făcut nimic. Ca și când noi trebuie să facem ceva, nu autoritățile responsabile.

Ați fost suspectați și de jocuri politice?
Da, în campania prezidențială din 2014, când veneau unii cu pliante în zonă: „Votați Ponta, votați PSD!". Noi le spuneam că Ponta ne-a mințit în 2013, când a venit să ne promită cum va schimba toată zona și nimic nu se întâmplase într-un an. Deci, de ce aș fi avut încredere în el? Doar că unii vecini au înțeles că asta e campanie politică.

Erau pesediști?
Da, suntem aici o diversitate de opinii politice. Și pentru că au aflat că sunt membru USB, m-au acuzat unii de implicare politică. Dar eu sunt membru în Sectorul 6 și ajut cu organizarea. Sunt voluntară.

Dar te-a ajutat că ești în USB?
Mă cam încurcă, sinceră să fiu. Pentru că mi se scot ochii că vreau să influențez lumea să voteze cu USR, dar noi - vecinii din asociație - am spus că nu facem campanie pentru niciun partid.

Dintre primari care ți s-a părut mai deschis?
Oprescu mi s-a părut fals. Miștocar, eu nu puteam să-l sufăr, deși, când mergeam la audiențe, îmi pupa mâna. Nu mi-a plăcut.

Firea?
Pe doamna Firea nu am cunoscut-o personal. Dar ne evită deocamdată. Am depus cerere de audiență de trei luni și nu ne-a dat niciun răspuns.

Din primarii de sector? Mănescu, te-ai întâlnit cu el?
Da, de vreo patru ani. O dată pe an venea la ședințele de consiliu. Ce să spun… primarul absent.

Și când i-ai spus de problemele de aici ce a zis?
Că strada ține de Primăria Capitalei și el nu are ce să facă.

De Gabriel Mutu ce părere ai?
Pare mai deschis dialogului. După ce a devenit primar, a venit și la lansarea asociației. Și el a spus că totul ține de Primăria Capitalei.

Crezi că până la urmă vom obține un rezultat concret?
Da, la un moment dat. E o mare presiune publică. Pagina noastră de Facebook are peste cinci mii de susținători. Se distribuie postările, se trimit email-uri când îi rugăm să facem un mesaj cât mai cunoscut.

Ai luat și ceva premii pentru implicare civică. Te motivează premiile?
Nu. Dar nu le-am luat singură, ci cu grupul de inițiativă. Mă motivează solidaritatea. Solidaritatea pe care noi, românii, o uitasem. Pe vremea comuniștilor era munca voluntară obligatorie și noi o uram. Acum, însă, să te mobilizezi împreună cu vecinii, să discuți, să iei decizii este ceva ce ar trebui să facem cu toții.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre implicarea civică:
Cum s-a schimbat spiritul civic la bloc, în România
În școlile din România nu te învaţă nimeni cum să salvezi o viaţa şi asta e o problemă
Voluntarii și crowdfundingul, sula din coasta prezidențialelor