FYI.

This story is over 5 years old.

Artă

Pernele cu sfârcuri sunt singurul lucru bun ieșit din anul 2016

Pentru pofta ta de afecțiune și sâni.
4.1.17
Fotografii via Elliot Purse, text de Adam Beal

Când amorțeala din brațul drept a forțat-o pe Krista Louise Smith să-și lase jobul ca asistent de pictor, a fost devastată. Cele nouă ore de muncă pe zi care o țineau pe linia de plutire în New York distrugeau în același timp motivul pentru care se mutase acolo: să facă artă.

Smith pictează de regulă nuduri fotorealiste ale unor femei surprinse într-o ipostază pură și nepângărită. Picturile ei au ceva din caracterul direct și sinceritatea privitului în oglindă. După ce și-a lăsat locul de muncă, Krista n-a putut să-și mai ridice brațul. A trebuit să se obișnuiască cu posibilitatea că nu va mai putea să picteze vreodată. Ideea a devastat-o și a baricadat-o-n apartament. Acolo a încercat să găsească susținere în creații alternative: desene instinctive și crude făcute cu mâna ei sănătoasă și perne de pluș în formă de sâni.

Publicitate

Anxietatea faptului că nu are un loc de muncă a făcut-o să reacționeze. Și-a dat seama că-n poziția de artist, chiar și fără mâna cu putere, trebuia să exerseze. Din necesitate, a început să deseneze cu mâna moale. Spre deosebire de dreapta, care e capabilă de linii clare și a fost pregătită la Academia de Artă din New York, mâna ei stângă trasează cu greu contururi șterse. A ajuns să-i placă asta.

„Mi-am permis să nu mai simt presiunea și să încerc ceva mai ușor, pentru că aveam nevoie să fac asta", a zis Krista pentru the Creators Project. „Dacă intram în studio și încercam să pictez, însă dădeam greș, aș fi fost și mai demoralizată."

La prima privire, desenele par un strigăt hiperrealist îndepărtat, dar cumva surprind o formă diferită a realismului: lupta de zi cu zi a artistului cu șomajul, scoasă la iveală de o mână care a rămas pentru totdeauna „șomeră".

Ca să rămână optimistă și productivă, Smith și-a impus să deseneze trei lucrări pe zi, dar asta nu i-a alinat și singurătatea. Pentru asta avea nevoie de ceva tangibil pe care să se sprijine. „Aveam niște materiale rămase, așa că mi-a venit ideea să fac o pernă, și am făcut-o. Totul a fost impulsiv", a zis Smith. A făcut o pernă pe care a umplut-o cu material hipoalergic. Cu asta dormea noaptea. A cusut și un sfârc pe pernă. „Voiam să fiu din nou un copil de care să se aibă grijă, când atunci când eram strânsă la piept și mă simțeam mai bine după", explică ea.

Publicitate

În lumea artei, când există un singur exemplar, e o problemă. De ce e așa? Ce înseamnă? Dar când unul devin mai multe, are deja un scop. Cu a doua pernă, Smith și-a găsit menirea și ceva pe care să strângă-n brațe.

Și-a extins producția de Perne pentru Afecțiune (pe care le mai descrie și ca „părți de domniță") ca să includă patru modele, fiecare cu propriul nume: Confetti Betty, Tear Drop Tittie, Sweet Dreamer - o mască de ochi în formă de sâni - și Travel Teets - o pernă de călătorie cu sfârcuri, pe care o folosește când zboară cu avionul în Canada. „Cineva s-ar putea uita la mine, iar eu aș pupa sfârcul și i-aș răspunde cu privirea că da, sunt sâni", a zis Krista.

Zilele astea, înconjurată de perne, Krista observă cum desenele ei făcute cu mâna stângă se întrepătrund cu picturile ei într-un fel la care nu se aștepta. „Când lucrurile merg cum trebuie, munca ta devine ușor plictisitoare", a zis ea. „Dar când ești zguduit, intri în starea de supraviețuire, iar creierul face chestii pe care în mod normal nu le-ar face. Poți scoate ceva extraordinar din asta."