Muzică

Cine face bani din festivalurile de muzică din locuri dubioase

După cum ne-a demonstrat de curând Fyre Festival, nu-i ușor să organizezi evenimente extravagante în locuri îndepărtate.

de Alexandra Posadzki; translated by Ioana Pelehatăi
10 Mai 2017, 5:01am

Mi se taie stomacul în timp ce mașinuța noastră de nisip rupe străzile viu colorate din Jaco, un orășel adormit de surferi de pe țărmul de la Oceanul Pacific al Costa Ricăi. E duminică noapte, la final de februarie, și mă-ndrept spre Bamboo Bass Festival – un omagiu de trei zile adus muzicii bass și culturii sound system – sunt una dintre cei doi canadieni dintr-un vehicul cu câțiva costaricani și un cățel alb cu maro denumit Ground Beef. Drumul e desfundat și mă agăț cu disperare de pălărie și rucsac, că nu-mi zboare din mașinuță. Ground Beef poartă o cască în culori de camuflaj special pentru căței. E evident că sunt prost îmbrăcată pentru o așa o ocazie.

Când ajungem la destinație, ne întâmpină un zid de sunet care ne bombardează din scena La Selva, un templu pulsatil de bași, ascuns prin frunzișul junglei. E ultima noapte a festivalului, iar duo-ul neozeelandez de dubstep Truth face pădurea să tremure. Deasupra, o pereche de acrobați se bălăngăne de o tiroliană suspendată la peste 20 de metri în aer, fix sub bolta de frunziș. Festivalurile în destinații turistice precum Bamboo Bass, care combină locațiile tropicale, cum ar fi jungla bătrână și plajele aurii, cu muzica electronică, le oferă vizitatorilor o experiență unică. E lesne de-nțeles de ce s-au și înmulțit, având în vedere că promoterii aventuroși din Canada și de prin alte părți se-nghesuie către destinații exotice, pentru evenimente precum BPM, Electric Festival și SXM Festival.

Festivalurile astea, care atrag un aflux de turiști din lumea întreagă, pot să aducă niște beneficii majore pentru comunitățile care le găzduiesc, să dea un boost afacerilor locale, printre care hotelurilor, restaurantelor, magazinelor și companiilor de taxi. Cu toate acestea, în urma consecințelor costisitoare și jenante ale dezastrului de săptămâna trecută cu Fyre Festival din Bahamas, merită examinat și reversul medaliei pentru toate părțile implicate. Cine beneficiază cu adevărat în urma tuturor acestor evenimente? Sunt beneficiile economice de durată? Sau se evaporă odată ce se oprește muzica și ultimul petrecăreț obosit și agitat se suie în avionul său spre casă?

Fotografie obținută prin amabilitatea SXM Festival

Când Julien Prince din Montreal a început să călătorească în St. Martin în 2003, turismul era cea mai puternică industrie a statului insular din Caraibe. Dar vizitatorii au început să se rărească după 2008, când criza financiară a văduvit sectorul turistic la nivel global. „Economia a început să se ducă de râpă pe bune în St. Martin", spune organizatorul de evenimente, DJ-ul și producătorul cu state vechi. „Se vedea în infrastructură. Toată lumea se chinuia. M-a terminat să văd locul ăsta așa, pentru că atunci când l-am descoperit era înfloritor. Erau flori peste tot, locuri nou zugrăvite, oameni în restaurante. De-asta îmi plăcea să vin aici, pentru că era pe val."

De-a lungul anilor, Prince se îndrăgostise de St. Martin și-l durea să vadă țara cu economia la pământ. Mânat de o dorință de a ajuta industria turistică încetinită a insulei, a conceput SXM Festival, o petrecere house și techno de cinci zile care se ține în martie și care tocmai a încheiat al doilea an. A avut concerte cu Black Coffee, Lee Burridge, Nina Kraviz și alții, patru mii de oameni au participat la evenimentul de anul acesta, iar circa 3 200 dintre ei veneau din afara St. Martinului.

Citește și Ce ar fi trebuit să se-ntâmple ca Festivalul Spellground să se poată ține

Muzica electronică e o industrie colosală, estimată la circa 7,1 miliarde de dolari în lumea întreagă, conform raportului pe 2016. Dar în ciuda popularității genului, nu prea există date despre impactul pe care-l au astfel de evenimente asupra economiilor locale.

Un studiu longitudinal al Universității din Florida Centrală a examinat impactul economic al unui festival de jazz care se ține anual pe insula caribiană Curacao. Studiul a conchis că veniturile hotelurilor sunt mai mari în august, în luna în care se ține Curacao North Sea Jazz Festival decât în toate celelalte luni din afara sezonului turistic de vârf din lunile ianuarie-aprilie. Însă cu SXM-ul Prince vrea să facă mai mult decât să aducă niște turiști în plus în St. Martin în timpul acelei singure săptămâni din an în care poate să beneficieze de ei.

Speră că dacă face reclamă locurilor celor mai turistice de pe insulă, o să-i convingă pe cei care vin la festival să se îndrăgostească de loc exact cum i s-a întâmplat și lui și să creeze astfel o cohortă de vizitatori locali de-a lungul anului. „Dacă avem noroc, o să poată genera un nou val de vizitatori care o să se ducă în St. Martin în următorii de 30 de ani", sugerează acesta.

Fotografie obținută prin amabilitatea Bamboo Bass Festival

Ca și Prince, organizatorul Bamboo Bass Jordy Grant spune că a fost motivat de dorința de a-și îmbina cele două iubiri – cultura festivalurilor muzicale și o locație care are o puternică valoare sentimentală. „Locul ăsta are ceva magic", indică Grant, care a vizitat Costa Rica pentru prima oară într-o vacanță cu familia. Dar organizarea de evenimente într-o jurisdicție străină precum Jaco vine cu o serie aparent nesfârșită de cercuri birocratice prin care trebuie să sari, spune tipul născut la Calgary. Și deși atitudinea relaxată a națiunii din America Centrală le conferă un moment mult-așteptat de relaxare turiștilor dornici să scape de energia frenetică a vieții în marile orașe, același ingredient poate să transforme organizarea unui festival într-un proces stresant. De exemplu, livrările sunt adeseori amânate îndelung, iar constructorii se chinuie să termine scenele la timp, odată ce ajung materialele, în cele din urmă.

Vânzarea de bilete pune o problemă în plus. Poate fi greu să-i convingi pe petrecăreții din Canada sau din State să se angajeze că-și vor lua un bilet scump de avion, plus timp liber de la serviciu, de care au nevoie ca să ajungă la festival. În plus, trebuie să-i convingi că festivalul e pe bune – că atunci când vor ajunge chiar o să găsească un festival acolo, așa cum li s-a promis. Sarcina asta probabil se va îngreuna după Fyre Festival, pentru care cei care voiau să meargă la concerte au scos din buzunar mii de dolari pentru o experiență de lux, numai ca să ajungă pe o insulă îndepărtată din Bahamas, într-un haos generalizat. Costurile pun o altă problemă promoterilor canadieni care organizează festivaluri în destinații turistice.

În cazul SXM-ului, locația la care se ajunge greu face importurile de bunuri și servicii necesare pentru organizarea evenimentului o propunere costisitoare. „N-au materialele de care avem noi nevoie, așa că am ajuns să aducem tot de-acasă, de la sunet la lumini la tehnicieni", spune Prince, care cheltuiește o sută de mii de dolari doar pentru biletele de avion pentru echipă. În plus, totul e mai scump în St. Martin, pentru că prețurile sunt în euro. („Salata romaine costă șase dolari americani.")

Fotografie obținută prin amabilitatea MUTEK Mexico

În ciuda mult-lăudatelor lor beneficii economice, festivalurile de muzică electronică nu sunt întotdeauna bine primite de localnici și de patronii de afaceri – în mare parte din cauza drogurilor și uneori a violenței care le însoțește. În regiunea Riviera Maya din Mexic, autoritățile locale cer interzicerea festivalurilor, după un atac armat la BPM Festival, organizat de canadieni; în Playa Del Carmen la începutul anului, în care au murit cinci persoane și au fost rănite alte 15. (Organizatorii BPM nu au răspuns mailurilor prin care le solicitam un interviu pentru acest articol.) În timpul unei conferințe de presă care a urmat atacului armat, un grup de reprezentanți al patronilor din zonă a cerut încetarea evenimentelor precum BPM.

Citește și Te poți îndrăgosti la un festival de muzică?

Sigur, afacerile vor să vadă că turismul local e înfloritor, dar nu la așa un cost mare, a spus președinta patronatului, Maria Elena Mata. Orașul din Buenos Aires, Argentina a interzis toate evenimentele de muzică dance acum un an, după ce șase persoane au murit de supradoze de droguri la Time Warp Festival, un eveniment derivat din festivalul nemțesc cu același nume. Organizatorii spun că reacțiile negative pe care le atrag festivalurile depind, de obicei, de cât de frumos se poartă cei care le frecventează. În Mexico City, echipa MUTEK din Montreal organizează un festival de 13 ani încoace fără niciun incident. Asta pentru că MUTEK – care-și ia numele de la „mutații" și „tehnologie" – e mai mult o experiență audiovizuală decât un chef pe haos desăvârșit. „Chiar dacă implică și muzică electronică, noi ne definim drept festival al creativității digitale", spune co-directorul festivalului Pablo Del Bosco.

Evident, genul ăsta de concesii nu liniștesc pe toată lumea. În St. Martin, de exemplu, Prince i-a auzit pe unii localnici bombănind din cauza inconvenientelor provocate de asaltul turiștilor. Își amintește că stătea odată într-un bar, când a auzit un tip între două vârste care se plângea de cât e de greu să găsești un loc de parcare în timpul SXM-ului. Cu toate astea, per ansamblu, el spune că festivalul a fost destul de bine primit și atribuie chestia asta faptului că vârsta medie a participanților e 33.

Fotografie obținută prin amabilitatea SXM Festival

Cu toate astea, din perspectiva costurilor, nu merită întotdeauna pentru organizatori să dea festivaluri în locuri însorite de vacanță. Chiar și-n Mexic, unde peso-ul relativ mai ieftin funcționează în favoarea MUTEK, Del Bosco spune că rata de schimb valutar nu-i chiar pleașca pe care și-ar putea-o închipui unii. Deși multe bunuri și materiale sunt mai ieftine, „la fel sunt și biletele", atrage acesta atenția. Dar, deși festivalurile în destinații turistice nu-s chiar o vacă de muls pentru organizatori, experiența pentru cei care le frecventează e unică și de neegalat. La urma urmei, de câte ori ai ocazia să-ți asculți DJ-ii și producătorii preferați că se produc sub bolta luxuriantă a junglei din Costa Rica, după ce ți-ai petrecut toată ziua explorând o pădure înaltă cețoasă sau ai admirat apusul pe plaja Jaco?

Pentru Prince, recompensa e adrenalina pe care i-o provoacă rave-ul nonstop, de patru zile, în sălbăticia superba a insulei din Caraibe, plus faptul că își aduce o contribuție pozitivă în serviciul unui loc care are o valoare sentimentală specială. Ăsta e probabil cel mai mare factor motivant pentru promotori, care-i mână să facă față durerilor de cap asociate cu organizarea de evenimente în străinătate – dorința de a crea ceva într-un loc față de care se simt puternic atașați sentimental.

„Nu faci proiecte din pasiune ca să câștigi bani", spune Prince. „Le faci pentru că vrei să faci parte din energia aia."