Cum ți se schimbă viața când totul e condus de Mafie
Foto

Cum ți se schimbă viața când totul e condus de Mafie

Am vorbit cu fotograful sicilian Mimi Mollica despre putere, corupție, crime și marfă.
10 Martie 2017, 8:59am

Mimi Mollica e un fotograf italian, mai exact sicilian, din Palermo, deși acum locuiește în Londra. De-a lungul ultimilor șapte ani el a documentat impactul mafiei Cosa Nostra asupra țării sale natale și a încercat să surprindă suferința scăldată în lumină a celor care încă mai resimt istoria violentă.

În noul său album, Terra Nostra, el îți prezintă fețele supraviețuitorilor și zâmbetele pline de speranță ale celor care nu au trăit în perioada de glorie a turbulențelor, dar sunt afectați de efectele lor.

Am vorbit cu Mimi despre album, tricouri cu GodFather și dinamica socială a puterii dintr-un loc plin de corupție.

VICE: Spune-mi mai multe despre titlul albumului, Terra Nostra.
Mimi Mollica: Terra Nostra chiar înseamnă „pământul nostru" și reprezintă o invocare intenționată și o referință la Cosa Nostra, numele mafiei siciliene. Am intitulat așa albumul pentru că simbolizează o călătorie personală înapoi în țara mea și o documentare a ce-a lăsat în urmă Cosa Nostra, în Sicilia. Cum a exploatat pământul nostru și a creat o diferență masivă între noi și peisajul nostru social, politic și economic. Eu am simțit ca și cum Cosa Nostra ne-a dezmoștenit pământul, așa că Terra Nostra e un titlu ce provoacă revendicarea acestuia.

Vorbeam cu un prieten din Paris care spunea că a simțit că a fost destul de greu să se formeze culturi noi din cauza istoriei impunătoare a locului. Consideri că și Sicilia are un trecut care nu permite să fie uitat sau ca lumea să-l depășească?
Asta e o perspectivă foarte interesantă. Eu cred că joacă un rol foarte important în felul în care societățile găsesc coeziune, iar dacă o să cauți câteva proiecte de locuință cu densitate mare, de prin anii '60 și '70, o să vezi că unele sunt construite cu un plan fără infrastructură și străin de esența orașului. Asta, într-un fel creează alienare și izolare și evident formează mai mult o diviziune, decât coeziune. Cultura mafiotă a profitat mult de asta.

Există o traumă colectivă în Sicilia, ca rezultat al mafiei și crimelor?
Eu așa cred. Nu știu cât de conștientă ar fi sau cât de clar ar fi asta pentru cineva. Dar cu siguranță există semnele unei societăți traumatizate, despre asta e vorba în fotografiile mele. Ai unii oameni care aparțin unei pături sociale mai norocoasă, oameni care au renunțat la cultură și cunosc lucruri care se referă clar la Mafie și la Cosa Nostra, ca un element traumatic din istoria noastră. Apoi mai sunt persoanele implicate ca victime sau participanți din underground, care simt mai direct impactul și au mai puține bariere cu care să se apere. Dar ei nu au în mod deosebit un intelect cultural cu care să discerne lucrurile astea, înțelegi ce spun? Per total, mie mi se pare o societate traumatizată și ăsta este unul dintre motivele principale pe care le-am abordat. Mă bucur că mi-ai pus întrebarea asta, deoarece pentru mine este fundamentală.

În continuarea acestui subiect, am intervievat-o anul trecut pe fotografa Letizia Battaglia, care de asemenea s-a concentrat mult pe Mafie și i-am pus o întrebare pe care ți-o voi adresa și ție acum: Consideri că sicilienii care au fost asupriți mulți ani la rând sunt mai fericiți sub guvernarea opresivă militară?
Nu știu dacă îi poți caracteriza ca fericiți, dar fiind și eu sicilian, am observat și analizat cum este articulată puterea în istoria Siciliei. Dacă ai observat, sicilienii admiră oamenii și instituțiile care reprezintă putere. Puterea impune frică, dar în același timp îți dă niște avantaje, iar cei puternici mai împart câteodată din avuție. Mai pe scurt, aș spune că există un fel de relație medievală cu puterea. Poți distinge asta din felul în care a evoluat corupția în Sicilia, iar puterea este folosită cu o atitudine discriminatorie și egoistă. Am făcut o fotografie care ilustrează asta destul de clar. E o fotografie cu un reprezentant al bisericii care ține umbrela unui politician, ca să-l protejeze de ploaie. Aici se vede servitudinea față de putere, cum e mai mult o favoare decât un privilegiu. E valabil și pentru joburi, incluziune socială, bani, oportunități. Încă nu am găsit emanciparea de la aspectele obscene ale puterii întunecate, care încă deturnează democrația.

În una dintre imaginile astea e un tricou cu Godfather care se reflectă într-o fereastră. Cât de mult se comercializează Mafia ca atracție turistică?
Ăsta e un aspect care a crescut exponențial în ultimii zece ani. Când eram mic, nu găseai tricouri cu Cosa Nostra în magazinele de suveniruri din Palermo. Dar acum, oriunde te-ai duce în Sicilia o să dai de tricouri, pălării, șorțuri de bucătărie, scrumiere, căni, pahare, eșarfe. Imagini împrumutate de la actorii din filmele de la Hollywood. Mie mi se pare extrem de trist, deoarece e o tragedie națională și într-un fel este definită ca o caricatură. Mafia nu trebuie luată așa în glumă și transformată într-un simbol profitabil, ca să se vândă ca suveniruri pentru turiști. Mi se pare destul de trist că un fenomen care a cauzat moarte și a sărăcit pământurile și cultura noastră să se vândă ca un suvenir haios de pe Insulă.

Ce perspectivă îți oferă distanța luată ca expat?
Distanța mi-a oferit posibilitatea de a articula o înțelegere mai profundă a locului de unde provin. Desigur, eram și înainte conștient de Mafie și știam despre crimele și tragediile, moștenirea, toate astea, dar nu am reușit niciodată să le pun într-o perspectivă mai largă. Distanța, mai ales pentru un fotograf, e primul lucru de care ai nevoie ca să fii în stare să observi. Dacă ești prea aproape de ceva, nu mai vezi clar. Eu nu spun că ofer un adevăr obiectiv, dar cel puțin am reușit să câștig un avantaj conceptual care-mi permite să articulez propriile gânduri despre moștenirea culturală lăsată de Cosa Nostra în Sicilia.

Merci, Mimi.