FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Ar trebui să-mi abandonez picioarele fetişiştilor?

Lipsurile şi nevoile te obligă să faci lucruri ciudate.
7.6.12

Ca orice șomer de douăzeci și ceva de ani, verific în mod regulat anunțurile de joburi de pe Craigslist ETC și aplic la tot felul de studii de cercetare și mă gândesc că-mi donez părți ale corpului de care mă pot lipsi, cum ar fi ovulele. De câteva ori am dat peste anunțuri ce căutau femei tinere cu picioare frumoase. Cum tot eram burlacă și lefteră, până la urmă am selectat două dintre ele și le-am trimis mailuri cu fotografii portret și fotografii cu degetele de la picioare. Mi-a răspuns „Ms. Heaven”.

Ezit să-mi dau numele întreg la telefon. „Aaa, fata cu părul scurt?” mă întreabă. „Da.” „Drăguțo, sunt într-o convorbire la distanță. Pot să te sun eu în 20 de minute?” “Sigur.” Închid, aștept și ascult Beach Boys. Nu m-a sunat în 20 de minute. A trebuit să plec la jobul meu part-time, dar i-am lăsat un mesaj scurt lui Ms. Heaven, spunându-i că rămâne pe dimineață. A răspuns prompt “da”, fără semne de punctuație.

Publicitate

În dimineața următoare iar trebuia să plec la muncă și nu sunase. Am sunat eu de patru ori, până a răspuns robotul, a spus ceva de o petrecere, a dar niște detalii, dară fără să divulge locația. Ce dracu’ era în capul meu?

Câteva zile mai târziu am reușit să stabilesc un interviu cu ea. Îmbrăcată în jeanși crem, maieu și pantofi prin care nu se vedeau degetele de la picioare (pentru mister), stăteam în fața unei uși dintr-un bloc sumbru de apartamente din Midtown. Amicul pe care îl rugasem să vină cu mine din motive de siguranță mi-a spus că era ultima oară când mai puteam da înapoi dacă voiam. „Da, dar cred că o să iasă o poveste mișto totuși,” i-am zis.

Ms. Heaven a deschis și am urcat pe scări. I-am zărit imediat căpșorul blond deasupra scărilor. „Bună, drăguțo!” m-a salutat cu căldură. „El cine e?” a întrebat, privind încruntată la amicul meu. „Iubitul meu,” am mințit, urmând-o într-o cameră violet cu un birou și o recepționeră. „A, știe ce faci?” m-a întrebat închizând ușa. „Da,” am mințit din nou. Deja începeam să mă simt șmecheră.

M-a condus în altă cameră violet. Ms. Heaven era un pic mai scundă decât mine. O femeie ușor plinuță, în șlapi. S-a declarat o new-yorkeză dominicană, ceea ce explica pasiunea ei pentru reggaeton.

Cred că n-ar fi trebuit să mă surprindă atât de tare să văd echipament sado-maso în jur în timp ce mă îndreptam spre canapeaua neagră din piele. Când Ms. Heaven s-a scuzat un minut să vorbească la telefon, i-am dat un sms prietenului care mă aștepta afară: „Au și recepționeră. Cred că e ok. E un pic ciudat, dar nu cred că e periculos.”

Publicitate

Când a revenit, mi-a dat o fișă pe care m-a rugat s-o completez cu datele personale: nume, număr de telefon, mail, o scurtă descriere fizică (am inclus și faptul că am picioare mici).

Când m-a întrebat de experiență, i-am spus că eram novice. M-a întrebat dacă am experiență în industria pentru adulți. M-am gândit la ultima și singura dată când votasem. Am zis da. „De unde ești?” „Din Florida.” Nu asta întreba. Oamenii mereu cred că sunt din vreo etnie interesantă, când de fapt sunt cea mai plictisitoare americancă albă. „De unde ești?” Așa că am mințit. „Sunt de origine persană.” Aproape a țopăit de încântare: „Prima persană de care am parte!”

Apoi a început să-mi enumere regulile. În principal, acestea erau: „fără supt, fără futut.” Îmi venea să plâng, dar am continuat să zâmbesc ca idioata. A continuat: Îți dai jos bluza dacă vrei. Nu te speria dacă unii tipi și-o scot afară ca să termine. „Nu trebuie s-o atingi dacă nu vrei, dar poți face asta dacă ai chef.” În zilele ei bune, se pare că Ms. Heaven își făcea treaba întotdeauna topless.

Mi-a spus să mă aștept ca bărbații să-mi ceară să calc pe ei (ceea ce era ok) sau pe penisurile lor (ceea ce nu era ok) care uneori sunt scoase din pantaloni. Mi-a spus că dacă doream puteam participa la sesiuni private. Și că am toată libertatea să vorbesc vulgar, chiar e încurajat. „N-ai voie să te arăți scârbită când un tip îți suge degetele,” a spus Ms. Heaven, gesticulând. Începusem să simt un fel de gol în stomac, deși mâncasem o banană înainte.

Publicitate

Mi s-a spus că fetele trebuie să se curețe după fiecare sesiune, o regulă care m-a speriat pentru că implica dezinfectarea zonei intime cu alcool și împrospătarea picioarelor cu șervețele umede pentru bebeluși. Pentru cine dorea intimitate, existau niște pereți despărțitori.

Codul vestimentar se compunea din costum de baie sau rochie elegantă (m-am gândit la singura rochie elegantă pe care o aveam, una pe care o purtasem la o nuntă) și sandale cu tocuri (tocurile erau obligatorii). Ca bonus, puteai să-ți aduci dresuri, pentru că multor bărbați le place cum se simt la atingere.

Hainele și gențile trebuiau lăsate într-un dulap într-una din camerele private. Și asta m-a cam speriat. Aș fi vrut să pot ieși ușor în caz de nevoie, fără să fie nevoie să trec de uși încuiate.

În timp ce sorbea dintr-un pahar cu suc de portocale, a accentuat din nou că totul era legal și că ea era o profesionistă în meseria ei.

Mi-am amintit de o prietenă care fusese dansatoare exotică ca să se poată întreține în timpul facultății. „Folosim nume false?” am întrebat. S-a uitat pe fișa unde îmi trecusem numele. „A, scumpo, ăsta e numele tău adevărat?” Am rămas amândouă așezate cât timp ea îmi căuta un pseudonim. „Arăți ca o floare,” mi-a spus, buzele rămânându-i întredeschise după ce complimentul zburase dintre ele. I-am zâmbit grațios. Ți-a dat cineva o poreclă până acum? Mi-am amintit că în liceu fusesem Grimm Reaper, dar probabil că multora nu li se pare prea sexi. Până la urmă ne-am hotărât la Magnolia, după tatuajul meu de pe braț. „Perfect,” a murmurat, adăugând pe fișă MAGNOLIA.

Publicitate

Înainte să ne luăm la revedere, mi-a făcut cu ochiul și mi-a spus: „A, Magnolia. În legătură cu iubitul tău…Cu cât știe mai puține, cu atât mai bine…Știi ce zic, nu? Și eu sunt căsătorită.”

Am părăsit bordelul (asta îmi închipui că era) după ce i-am arătat domnișoarei Heaven piciorul drept, cu urme de bronz și oja sărită de pe unghiile de la picioare. N-a părut s-o deranjeze.

În ziua următoare, am căutat pe YouTube tot ce-am putut găsi despre fetișul pentru picioare. Până atunci singura mea experiență cu așa ceva a fost cu un tip cu care am umblat o vreme, care mi-a zis doar că îi plăceau picioarele. Odată mă amenințase printr-un sms că o să facă nebunii cu ale mele. Nu mi-am dat seama ce voia să spună exact, așa că nu l-am lăsat să-și facă de cap. Prin urmare, trebuia să-mi fac temele înainte să permit unui necunoscut să-mi sugă degetele. Primul clip care a rezultat în urma căutării „fetiș pentru picioare” a fost cel de la Discovery Health. Unul canadian. Nu că ar conta.

Înainte mă îngrijoram că picioarele s-ar putea să-mi miroasă după ce am lucrat opt ore. Dar acum mă simțeam chiar bine, dându-mi seama că asta s-ar putea să mă ajute să câștig și mai mulți bani. Cu toate astea, nu-mi puteam scoate din minte imaginea pisicii mele când mirosea tenișii murdari ai unui fost iubit. Își închidea ochii parțial, de parcă era drogată, stătea cu gura deschisă și uneori saliva. Mi-am imaginat o persoană în starea asta și stomacul mi-a tresărit. Pentru următorul videoclip am modificat termenii de căutare: „fetiș pentru picioare știință”.

Ăsta a fost foarte bun din multe motive, nu doar pentru felul sexi în care prezentatoarea emisiunii își încrucișa picioarele și pentru montajul mișto, dar și pentru explicațiile vizuale care intră la minutul 3:40. Apoi am văzut niște chestii ciudate.

Sunt tipă. Am mai purtat pantofi inconfortabili. Asta arată de parcă aș purta tocurile cu care merg la interviu într-un metrou aglomerat. Mi-a adus aminte și de un documentar despre natură despre anemonele de mare.

N-am înțeles faza. Ms. Heaven mi-a spus că fiecare sesiune trebuia să dureze zece minute sau aproximativ trei cântece. Tipul de care ziceam mai devreme că îi plac picioarele era online, așa că m-am gândit să-i cer câteva lămuriri.

Eu: Pot să te întreb despre picioare? Mi-ai zis că îți plac, dar ce exact îți place la ele?

Publicitate

El: Picioarele sunt drăguțe…am sărutat picioare…altceva n-am încercat.

Eu: Deci sunt doar drăguțe? Nu ești excitat de ele?

El: Mă pot excita uneori. Nici nu le vezi tot timpul, deci sunt misterioase. Plus că nu sunt foarte flexibile, așa că poți să le iei și să fac ce vrei cu ele.

Deja începusem să-mi fac griji. Picioarele mele nu făcuseră nimic rău, ca să merite să fie violate.

Eu: Ai avut erecție vreodată doar uitându-te la un picior? Ce-l face să arate sexi?

El: Oja, de exemplu.

Eu: De vreo culoare anume?

Îmi făcusem pedichiura violet chiar în dimineața aceea și aveam nevoie de confirmare.

El: Hmmm…orice în afară de negru? Nu știu, picioarele sunt simple. E mișto vulnerabilitatea lor, par să nu aibă legătură cu restul corpului. Probabil că am avut erecție uitându-mă la picioare uneori, dar nu-mi amintesc un moment exact.

Asta nu era semn bun. Îmi văzuse picioarele și nu-l încântaseră în mod deosebit deci.

Eu: Vrei să atingi picioarele cu puța?

El: Ha! Nu. Vorbesc despre mine acum, nu știu cum sunt alții. Dar footjobul poate fi interesant totuși.

Eu: Mai spune-mi despre asta.

El: Cred că poți găsi pe internet.

N-am căutat pe internet. Deși sunt departe de a fi pudică, până la vârsta de 24 de ani nu m-am uitat la mai mult de 30 de secunde de porno.

Știu că Ms. Heaven a spus că aș primi cîteva sute de dolari ca să-mi vând sufletul pur de magnolie, dar teama de necunoscuți care o să-mi lingă degetele de la picioare nu mă lăsa să dorm. Deși nu mi-ar fi stricat deloc banii ăia, mi-am da seama că nu puteam face pasul ăsta. Ar fi fost o poveste grozavă, dar care ar fi fost prețul ei?

În ziua când trebuia să merg la petrecerea sexi, am vrut să trimit un mesaj cu o minciună cum că mă simt rău sau am probleme, dar am uitat. Dar a fost ok, pentru că și Ms. Heaven a făcut la fel. La urma urmei, sunt zeci de alte fete și femei cu nume de flori care ar renunța oricând la confortul personal ca să-și umple buzunarele. Fete și femeie istețe.

Poate într-o bună zi o să am și eu coaiele și creierul necesare pentru a permite unui contabil anonim să-mi ronțăie degetele de la picioare ca să plătesc chiria, dar nu acum. Și probabil niciodată.

Traducere: Oana Maria Zaharia