O noapte dementă cu tânăra elită a Moscovei

Nouăzeci și nouă la sută din Rusia modernă e un mare festival al represiunii. Restul? E orgasmul exploziv a unor oameni înfometați, care au primit brusc acces la tot laptele și cartofii din visele lor. Bogătanii Moscovei sunt un fenomen, o absurditate asemenea celor din Liga Întâi care își fertilizează grădinile cu bijuterii zdrobite.

Cum Rusia e construită pe două turnuri gemene, cel al luxului și cel al sărăciei, conceptul de VIP a devenit o obsesie națională. Ești ori asta, ori noroi. Și bineînțeles, clubul de noapte e locul care găzduiește toate aspirațiile neîmplinite, zâmbetele scremute, ostentația și socializarea; toate lubrifiate bine cu cocktailuri.

După cum v-ați putut da seama până acum, sunt mare fan al psihanalizei unei națiuni, dar îmi și place să fiu într-o cameră plină cu rusoaice aranjate. Așa că, în numele psihanalizei, mi-am cheltuit toți banii câștigați din vânzarea fotografiilor din Coreea de Nord pe o noapte extraordinară în Moscova VIP-urilor: un loc în care muritorii de rând nu au ce căuta. A fost o experiență care m-a transformat.

Prima oprire a fost la Lookin Rooms. Nu părea să fie exemplul de cultură moscovită pe care mi-l promiseseră taximetriștii, ci mai degrabă un peep show banal. Dar ce dacă?

Ok, am înțeles. Peep-show-urile fac parte din distracția elitei zilele astea. Ce zici de asta, Tolstoi? Zici că “omul nu alege, pur și simplu poartă ce e la modă”? Hm, așa așzice și eu. Dar semnul ăla de pe perete îmi amintește că trebuie să fiu cool în timp ce mă holbez vinovat la bucile imigrantei ăsteia ucrainiene.

Această fotografie rezumă dinamica serii: fete atrăgătoare îi ignoră pe cei prost îmbrăcați pentru a poza la aparat. De fapt, după cum am aflat pe parcursul serii, aparatul foto posedă puteri magice. Între timp, deșteptul ăsta în costum butona mașina aia de carduri crezând că e clitorisul unei fete.

Nu degeaba se cheamă clubul Lookin Rooms. E un loc în care te uiți și alții se uită la tine. Evident, privirea ți-e reflectată de nenumărate oglinzi și înregistrată de sute de telefoane mobile și aparate foto. Atenția asta pe care o primești îți garantează că ești o persoană foarte importantă, VIP.

Nu poți să zici că nu era un fel de rai, totuși.

Fata asta era singură și a străbătut jumate de sală ca să vină la mine să-mi ceară să-i fac o fotografie, deși n-avea idee unde o să apară. Sper că-ți place VICE. Te pup.

Acest dinozaur cu pene a țâșnit în fața aparatului meu când am trecut pe lângă el. Patru secunde mai devreme era pe canapea și-i cerea chipsurile prietenului lui. V-am zis eu că aparatul foto e magic!

Ca să fiu sincer, după ce m-am învârtit prin locul ăsta vreo două ore, deja am început să mă distrez. Îmi venea să arunc cât colo aparatul, să-mi trag pe mine un costum șmecher și să le spun celor mai drăguțe fete că eram fratele lui Hugh Grant și venisem în orașcu afaceri importante.

Abia am reușit să mă smulg și să ies afară, știind că Moscova mai are multe de oferit.

Pe stradă am întâlnit asta. La prima vedere părea să fie ziua de naștere a unui copil ciudat, dar s-a dovedit a fi ceva și mai dement.

Era un raliu al motocicliștilor creștini ortodocși! (Evident.)

În Rusia nu e ciudat să-ți exprimi dragostea față de Dumnezeu prin vehicule mari pictate să arate ca Warhammer, motociclete tunate, ura față de non-arieni, non-creștini, evrei și musulmani. Bine, Rusia!

Acest bătrân stătea la marginea drumului, făcând cu mâna convoaielor de mașini și motociclete ortodoxe care treceau pe lângă noi. Îmi părea cunoscut. Stai așa…nu cumva era Sergei Preotul Terorist Sovietic?

Din păcate nu era Serghei, era un grăsan bărbos cu aceleași convingeri religioase cretine. M-am mai plimbat pe străzi până am dat de asta. Mi-a amintit că trebuia să mai văd femei incredibil de bune și să mai beau alcool.

Așa că m-am îndreptat spre Gaudi care mi se spusese că ar fi cel mai incredibil club din toată Moscova. Din păcate, ca să ajungi la Gaudi, trebuia să mergi pe aleea asta luuuuungă și plictisitoare care te ducea cu gândul la Auschwitz.

M-am bucurat să văd semnul ăla imens cu VIP la intrare. Mi-am dat seama că ăsta era clubul pe care îl căutam. Era exact același semn pe care îl pune Putin pe pereții Kremlinului când vin în vizită diplomați din alte țări.

Seara asta era una mare pentru Gaudi, căci aveau drept musafiri pe cele mai mari vedete care călcaseră vreodată în Moscova: fratele lui Jared Leto și prietenul lui! În Rusia, asta înseamnă VFIP: Very Fucking Important Person. Când mi s-a spus la intrare că primisem permisiunea de a-i îmbrățișa pe fratele lui Leto și pe prietenul lui, am știut că mi se deschisese ușa către lumea VIP-urilor.

De fapt, a fost unul dintre cele mai ciudate interviuri pe care le-am luat în viața mea. N-aveam idee cine dracu era tipul ăsta și trebuia mereu să-mi amintesc că era fratele lui Jared Leto și nu al lui Jay Leno.

N-aveam ce să-i întreb, așa că le-am spus tot felul de minciuni. Le-am spus că sunt un DJ renumit din Anglia și că avusesem un show nebun aici seara trecută. Fratele lui Jared Leto mi-a spus că i-ar fi plăcut să fi fost și el prezent, că îi plăcea mult scena bass din Marea Britanie și că ar trebui să facem un show împreună data viitoare. Mă simțeam ca la rubrica „Morrissey meets Franz Ferdinand” de la NME, doar că noi eram niște Neica Nimeni într-o cameră întunecoasă din Moscova, încercând fiecare să-l convingă pe celălalt că e super sculă.

Am încercat să duc conversația într-o direcție mai convențională și plictisitoare, ca să am timp să mă gândesc cum să ies din situația aia. Nu-mi amintesc cum am ajuns la asta, dar în scurt timp, fratele lui Jared Leto îmi spunea despre cum o să se folsească de muzică ca să le facă „tratamente faciale” la toate gagicile din club. L-am întrebat ce vrea să zică și mi-a spus: „O să-mi dau drumul pe fețele lor! Wooooo!”

Apoi am făcut fotografia de mai sus în spiritul afirmației lui.

Până la urmă am scăpat ușor, pentru că a venit PR-ul lor să-i cheme să facă show. Iată cum arăta show-ul. Show-ul meu din seara trecută fusese mai mișto.

Sincer, am 500 de fotografii cel puțin grozave din clubul ăsta ridicol. Cu fiecare click al aparatului începea să-mi placă din ce în ce mai mult. Nu m-ați fi crezut dacă vă spuneam că un membru Powerman 5000 stătea pe o canapea înfășurată în staniol seducând femei cărora le arăta iguane. Așa că iată dovada.

Tipul ăsta era un mix între Terminator T-1000 și David Sylvian. Dar avea o gagică așa mișto, că nu puteai să zici că te piși pe el.

Toată lumea părea să arate perfect fără să facă vreun efort, așa că, de-al dracului, o să vă divulg un defect care probabil v-ar scăpa altfel: tatuajul ăla era fake, era o mânecă.

Lângă femeia în cușcă, am dat peste un alt arhetip moscovit: un flăcău rus din suburbii care a încercat să se îmbrace ca tipii mișto pe care îi văzuse în reviste. Când a văzut aparatul, a încercat să-și încrucișeze brațele într-o poziție masculină și agresivă. Cum îi șade bine unui rus.

Noaptea abia începuse și ne rămăsese un club nebifat pe listă, cel mai decadent și exclusivist: Rai. Am trecut în drum pe lângă Kremlin, cu un taximetrist armean pe nume Armen (ceea ce m-a distrat, era ca și cum pe un englez l-ar chema Engl sau pe un scoțian Scoți).

Pentru a intra în Rai (înseamnă același lucru ca în română), a trebuit să aranjez asta cu o zi înainte. Dacă nu, cei de la “Face Control” m-ar fi dat afară imediat. Face Control e obiceiul crud de a lăsa o gorilă siberiană să hotărască aleatoriu cine are voie să intre în club în funcție de cum arată sau cum e îmbrăcat. Acest gen de obiceiuri țin în viață obsesia Moscovei de a-ți afișa ostentativ averea. Înseamnă că nu poți ieși în orașfără să fii super înzorzonat și aranjat impecabil. Din cauza asta, după trei luni petrecute în Rusia, mă simt obligat să mă îmbrac din cap până în picioare în Prada.

În fine, mi s-a promis paradisul și n-am fost dezamăgit.

Ia uitați-vă! Zici că e un nivel din Prince of Persia! Eu unul nu mai calc în cluburile londoneze până nu pun și ăștia măcar o scară din sfoară sau un cap de elefant atârnat de tavan.

PERFECT! Un șarpe imens înspăimântător, niște femei cu picioare frumoase și niște burlaci grăsuți și stingheri stând la o masă.

Exact asta e atmosfera. Asta e!

Fetei din dreapta: Oricine ai fi, te iubesc. Îmi pare rău că am irosit o mie de cuvinte făcând mișto de orice țineai în mână în seara aia. Îmi retrag cuvintele dacă mă duci în palatul tău data viitoare.

Deja o luasem razna în momentul ăsta, simțeam că intrasem într-o lume pe care nu voiam s-o mai părăsesc. În timp ce mă holbam la Vishnu ăla imens de pe perete, mi-am dat seama că viața unui VIP din Moscova era fie raiul, fie o versiune reală a unui joc pe calculator.

Am privit în sus și am văzut-o pe fata asta rock’n’roll în cușcă.

Uuu, ce să vezi?! Un pat foarte confortabil pentru cei care vor să facă sex.

În ciuda prostului gust de care era înconjurată, mi-am pierdut mințile când am văzut-o pe gagica asta.

Confuz și entuziast, m-am întors pe stradă. Afară, la 5 dimineața, oamenii vomitau peste pod în râul Moscovei. Și în fața bisericii imense pe care Stalin a bombardat-o și a transformat-o în piscină publică înainte să vină Putin și s-o construiască la loc.

Concluzia deprimantă e că Moscova VIP s-a dovedit a fi cea mai mișto noapte din toată viața mea. Toate cluburile din lume sunt niște parade de glamour unde oamenii merg ca să scape de rutina zilnică, dar asta era o paradă turbo cu femei alcătuite din umbre și aur.

Așa că mă fut pe hipsteri. De-acum sunt un VIPster.

Urmăriți-l pe Alex pe Twitter: @alex_hoban

Traducere: Oana Maria Zaharia