Înapoi la SOFEX, după Primăvara Arabă

Conform spuselor celor care studiază astfel de lucruri, locul unde Doamne-Doamne a trimis foc și tunete peste Sodoma și Gomora e doar la câțiva kilometri de Amman, Iordania. Fostul loc unde s-a manifestat mânia lui Dumnezeu e acum locul principal de unde poți cumpăra unelte pentru a astâmpăra mânia omului – în ultima săptămână, orașul a găzduit SOFEX (Expoziția de Forțe pentru Operații Speciale) 2012, târgul de comeț militar unde se găsesc cele mai mari și mai șmechere arme care se pot cumpăra cu bani. Și dacă v-ați uitat la știrile din lumea arabă din ultimul an, știți că Mânia Omului nu e ceva ușor de trecut cu vederea.

VICE a mai fost la SOFEX în trecut, dar voiam să vedem dacă după Primăvara Arabă s-a schimbat ceva în piața de afaceri a crimelor, dacă există o cerere mai mare de arme în această eră de incertitudine și tranziție sau dacă unii dintre generalii și membrii guvernului însărcinați cu achiziționarea de arme transpirau mai mult decât de obicei.

Un general sudanez care a spus: „Primăvara Arabă e ceva natural. Dacă ții oamenii sub represiune destul timp, până la urmă se vor revolta.”

Ca să ne facem o idee despre meniul de arme, am vorbit cu un angajat prietenos de la DS ARMS din Orientul Mijlociu, o companie producătoare de arme de asalt cu sediul în Chicago, la o gheretă din Pavilionul American de la SOFEX. Ca și cum ne-ar fi povestit despre un aspirator, ne-a explicat cum funcționează FAL 7.62, care a fost inspirată de o pușcă belgiană de acum 50 de ani, deși în prezent are un lansator de grenade atașat de țeavă în loc de baionetă.

Pușca de asalt FAL 7.62 de la DS ARMS, cu lansator de grenadă atașat.

„Lansatorul de grenade e pentru o zonă țintă,” a spus el. „Îl pui într-o cameră, la o fereastră, pe un vehicul, și aruncă în aer toată zona. Lansatorul de grenade e foarte versatil pentru poliție și armată pentru că îl poți folosi în mai multe feluri. Îl poți încărca cu gaz lacrimogen, explozive puternice sau chiar un glonț de cauciuc pe care îl pot trimite în mulțime. E o armă foarte versatilă. O poți folosi și într-un mediu închis, chiar dacă mulți cred că e prea puternică pentru asta. E foarte populară și devine din ce în ce mai populară din cauză că inamicii folosesc echipament anti-glonț în zilele noastre…Majoritatea țărilor din Orientul Mijlociu au cumpărat această armă.”

Asta ne-a făcut să ne întrebăm la ce inamici se referea prietenul nostru. Al-Qaeda? Salafiții din Egipt? Talibanii? Sirienii? Sau pur și simplu mulțimile în general? Dacă DS ARMS vând aceste arme peste ocean, cum hotărăsc cine e prieten și cine e dușman?

„Suntem foarte responsabili,” mi-a răspuns când l-am întrebat dacă armele ar putea fi vândute inamicilor Americii. „Fiecare vânzare trece prin Departamentul de Stat. Dar se fac multe tranzacții.” (M-a asigurat că nu se referea doar la compania lui.) „Există zvonuri că multe din vânzările spre Kuweit sunt întoarse din drum și vândute în Libia.”

Mi s-a părut interesant ca Libia să cumpere puști FAL de la Kuweit pentru că tocmai îi văzusem discutând cu un reprezentant de vânzări de grenade cu rachetă la celălalt capăt al cortului. Anul acesta au venit la SOFEX cinci delegați din Libia, conduși de noul cap al armatei Yussef Al-Mangush, un fost colonel din armata lui Gaddafi care s-a alăturat revoluției. A fost închis de Gaddafi și eliberat la căderea capitalei Tripoli, iar acum se plimba de la o gheretă la alta hotărând pe ce jucării de ucis să cheltuiască milioanele.

Un manechin de sex nehotărât ne prezintă Casca Anti-Glonț de mare angajament, disponibilă în mai multe culori: verde oliv, albastru închis și albastru ONU.

Când am dat de generalul libian Hassid și l-am întrebat ce cumpăra, mi-a răspuns: „De toate.” L-am considerat un răspuns pe care un om al armatei l-ar da oricărui jurnalist, că doar n-o să-mi spună: „Hmm, stăm cam prost la capitolul arme navale.” Totuși, mai târziu, când am vorbit despre nevoile armatei cu comandantul lor cel mai bun („cel mai bun” face parte din titlul funcției sale) – care mi s-a prezentat drept Ghaffar – omul m-a luminat. „NATO ne-a distrus în întregime forțele aeriene,” mi-a spus. „Așa a fost să fie, era nevoie de asta. Dar e în regulă, oricum erau vechituri rusești. Acum reconstruim totul de la zero.” Deci probabil chiar au nevoie de „de toate.”

Ghaffar, “cel mai bun comandant” al Libiei.

Conversațiile cu libienii m-au făcut să mă simt nesigur în privința poziției mele la această piață militară. Pe de o parte sunt dezgustat de această mașină a războiului. Pe de altă parte, nu pot să nu-i admir pe acești bărbați care au condus o revoltă victorioasă împotriva unui tiran megaloman.

Libia nu a fost singura țară care au avut o prezență activă la SOFEX. Și Yemen, Bahrain, Irakul, Egiptul, Tunisia, Pakistanul și Palestina erau foarte interesate de ultimele invenții în materie de tehnologie și design. După o vreme, marea de costume militare, medalii și mustăți s-a uniformizat. Când am întrebat un reprezentant RPG despre armele de care fusese interesat generalul libian, m-a corectat total incorect: „Vrei să spui algerian?”

Generalul din Yemen Ahmed Al-Ashmal de vorbă cu un reprezentant Rosoboronexport, agenția de import/export de arme din Rusia. „Revoltele s-au terminat,” a spus Al-Ashmal. „Yemen caută liniște. Așa să fie voia lui Allah.”

Un lucru e sigur, oficialii medaliați care se plimbau printre standuri se aflau în aceeași țară ca mulți dintre foștii cetățeni. Deoarece e una dintre țările relativ stabile din zonă, Iordania a devenit o destinație a refugiaților și, potrivit ONU și guvernului iordanian, găzduiește aproximativ două milioane de palestinieni, 110 000 de sirieni și 450 000 de irakieni.

Fie că sunt sau nu refugiați, majoritatea rezidenților din Amman știu că SOFEX are loc în țară. Generalii conduc prin oraș în SUV-urile lor, iar avioane de luptă F-16 străbat cerul. „Știți, eu fac design de avioane,” îmi spune șoferul de taxi care mă transportă printre corturi în prima zi a expoziției. „Poate duce în America două milioane de kilograme de rachete în trei minute.” I-am spus că suna destul de impresionant, așa că a continuat: “Dar cea mai bună armă pe care am făcut-o e bomba cutremur. O voi folosi ca să cuceresc toată lumea.” Ori glumea, ori era prăjit, nu mi-am dat seama. La urma urmei, îngerii care au distrus Sodoma și Gomora au luat formă umană. Înger sau taximetrist, cert e că i-a plăcut de mine, pentru că mi-a încredințat conducerea Asiei dacă totul decurgea conform planului.

Abdallah Al-Sadoun, participant la SOFEX pentru prima oară, a spus: „Primăvara Arabă? Să vedem cum vor decurge lucrurile.”

Mulți dintre participanții la SOFEX par la fel de plini de ei ca și taximetristul designer de bombe. Generali care reprezintă țări ale căror guverne au fost recent doborâte vor să pară că dețin controlul – dar soarta țărilor lor natale e cel puțin nesigură. La SOFEX se schimbă multe cărți de vizită, dar se fac puține tranzacții. Din discuția unor jurnaliști specializați în comerțul de arme, am înțeles că Iordania a cumpărat zece AH-6i și elicoptere de recunoaștere de la Boeing la expoziția SOFEX din 2010, dar tranzacția nu s-a finalizat nici măcar în ziua de azi. S-ar putea să nu se finalizeze niciodată, această ambiguitate e tipică târgului.

La Cortul de Design și Dezvoltare a Regelui Abdullah am văzut un demo pentru un Micro Vehicul Aerian (dronă de recunoaștere în valoare de 120 000 de lire la care râvnește orice țară). Un colonel iordanian se minuna cu capul pe spate, privind drona care urcase 50 de metri spre cer. Când drona s-a întors la locul de pornire, privitorii s-au adunat în jurul colonelului și a reprezentantului de vânzări al dronei și le-au strâns mâinile. „Da, da, a fost foarte bine,” a spus colonelul. O să-mi trimit oamenii să discute cu tine ca să ajungem la o înțelegere. La SOFEX, ca și în povestea Sodomei și Gomorei, distrugerea e iminentă, dar nimeni nu știe ce s-a întâmplat de fapt.

Generalul saudit Al-Sandoun (în mijloc) cu CEO-ul de la MRKS Security (stânga) și reprezentantul PR (dreapta) se gândesc să cumpere o dronă (deasupra) de la Aeryon Labs.

Citeşte şi SOFEX a fost aşa şi aşa

Traducere: Oana Maria Zaharia