M-am certat cu cea mai homofobă rapperiță din toate timpurile

O femeie deșteaptă pe nume Lindsay Lohan a spus odată: „Am enervat mulți oameni la viața mea. Dar niciodată persoane gay. Am atâta minte." Logica ar fi că, dacă ești o vedetă expirată care și-a trăit viața la maximum, gayii o să te iubească și o să-ți mențină cariera și finanțele pe linia de plutire. Cum altfel crezi că face Britney Spears milioane de dolari când face playback pe Sia la Planet Hollywood în Las Vegas? Astăzi, până și bărbații hetero știu că teoria asta e adevărată – toamna trecută, Nick Jonas a folosit o strategie de agățare a publicului gay ca să revină în lumina reflectoarelor. Dar se pare că rapperița Azealia Banks n-a primit vestea asta.

În ultimii câțiva ani, Banks a devenit mai cunoscută pentru scandalurile homofobe de pe Twitter decât pentru muzica ei. Cel mai faimos scandal a fost când l-a numit pe bloggerul Perez Hilton – bărbatul gay care le-a introdus pe Katy Perry și Lady Gaga în America – „un poponar distrus". În loc să-și ceară scuze, așa cum fac majoritatea oamenilor în era Twitter și Tumblr, Banks și-a apărat dreptul de a folosi expresii discriminatoare: „De ce a acceptat societatea cuvântul negrotei drept colocvialism… Dar nu vrea să accepte și cuvântul ‚poponar'?" a zis rapperița într-o postare (acum ștearsă) de pe Twitter.

Ca bărbat gay și scriitor ce sunt, i-am ignorat comentariile pentru că piesele ei ocupă teritoriul de mijloc dintre dragostea mea pentru muzica gălăgioasă și supărată pe care o fac The Smashing Pumpkins și pop starurile kitsch ca Paris Hilton. Dacă pot continua să ascult „Bump n' Grind" de la R. Kelly, deși boul s-a căsătorit cu o Aaliyah adolescentă și a făcut tot felul de porcării, atunci pot asculta și Broke with Expensive Taste în ciuda contului penal de Twitter al lui Banks. În plus, la fel ca multe alte minorități, trăiesc într-o lume groaznică dominată de bărbați hetero albi – am probleme mai mari pe cap decât prostiile care-i ies din taste unei cântărețe pe care în câțiva ani o s-o uite toată lumea.

Mi-am schimbat, totuși, perspectiva, weekendul trecut, când am devenit ținta homofobiei online a lui Banks. Toată nebunia a început când Banks a lansat o serie de postări îndoielnice în care își bătea joc de „twinks", adică băieții gay, adolescenți și slăbănogi.

Banks se plânge în mod regulat de rasism și de femeile albe care își însușesc cultura negreselor în timp ce artiștii de culoare se străduiesc să-și mențină succesul în mainstream. Și totuși, iat-o, victimă a bigotismului, cum postează fără jenă comentarii homofobe și crede că are dreptul să-și însușească terminologia gay. Nimic nu mă enervează mai tare ca ipocriții, așa că am postat și eu, la impuls, dar fără s-o taghez: Oare Azealia Banks are idee ce e un „twink"? Dar se pare că tipa dă search pe Twitter cu numele ei, pentru că, câteva ore mai târziu, în timp ce cântam „Stars are blind" la petrecerea cu karaoke a unui prieten, telefonul meu a început să se agite ca o centrală telefonică. Banks se lansase într-un scandal cu mine:

Oare așa își petrece seara de sâmbătă Azealia Banks, căutându-și numele pe Twitter?!?! m-am întrebat. Atât e de disperată după atenție după ce a dat rateu cu ultimul album? Apoi mi-am amintit de un interviu în care mărturisea că citește bloguri obsesiv. Am arătat postările prietenilor mei. Au râs. M-am gândit s-o ignor, așa cum ignor comentatorii VICE care cred că sunt slăbănog pentru că am SIDA sau sunt dependent de heroină. Dar instinctul mi-a ordonat s-o confrunt pe Banks. Nu știu de ce.

Banks se consideră o femeie modernă, dar prin aceste postări a dezvăluit cât de puține știe despre gen și sexualitate în America secolului XXI și istoria culturii pop. A tot insistat că ea, și probabil alte femei, au inventat toate stilurile feminine, ca și cum Madonna n-a furat din cultura Harlem, iar Nicki Minaj n-a purtat peruci gigantice cum poartă travestiții. Pare să creadă că abilitatea femeilor de a naște bărbați gay le dă dreptul să fie cât de homofobe au chef.

Oricine știe ceva despre culturile gay știe că dacă ești un bărbat gay nu înseamnă că vrei neapărat să arăți feminin. Mulți bărbați gay sunt masculini. Chiar dacă Banks ar fi inventat trăsăturile feminine de caracter – ceea ce nu e adevărat, că doar nu e Eva – aceste calități nu se aplică tuturor bărbaților gay.

Mai rău decât aceste vederi de secolul XIX despre homosexualitate e faptul că Banks confundă genul cu sexualitatea. Crede că bloggerii gay de sex masculin o critică pentru că își doresc să aibă vagine (în special vaginul ei), chiar dacă în ziua de azi până și conservatorii înțeleg diferența dintre bărbații gay și femeile trans, un alt grup minoritar pe care Banks l-a atacat pe nedrept. Banks vede părțile biologice ale corpului drept marcatori de gen, deși studenții Universității din New York au stabilti acum câteva decenii că genul e o construcție socială.

Oricât de mult aș fi vrut s-o trimit pe Banks la o facultate de arte liberale ca să se conformeze secolului XXI, mi-a părut rău pentru ea. În ultimii câțiva ani, a avut mai multe dezastre în carieră decât Sky Ferreira. Când 212 a ajuns viral, toată lumea a crezut că o să devină un star la radio; a semnat chiar și cu Interscope și managerul lui Lady Gaga, Troy Carter. Apoi casa de discuri a amânat Broke with Expensive Taste de mai multe ori și până la urmă Banks a trebuit să-și lanseze albumul independent. Poate că albumul a ajuns numărul trei pe iTunes, dar e departe de a fi următorul „Poker Face".

Nu știu din ce motiv, Banks dă vina pe bărbații gay pentru necazurile ei, ca și cum bărbații gay au destulă putere în presă cât să organizeze o conferință secretă în Las Vegas și să comploteze împotriva carierei ei. Da, unii bărbați gay, cum e Hilton, se bucură de multă popularitate, iar o bază de fani gay îți poate salva cariera. Dar, la fel ca toate minoritățile, bărbații gay din media trebuie să tragă de cinci ori mai tare decât bărbații hetero ca să aibă succes.

Nu mă distrează deloc să mă iau de oameni online. Dar Banks scrisese destule porcării homofobe cât să scoată ce-i mai rău din mine:

Postarea mea i-a închis gura lui Banks până a doua zi dimineață, când a găsit din nou o postare de-a mea în care n-o tagasem și a hotărât să mă atace din nou. De data asta s-a luat de salariul meu, ca și cum s-a apucat cineva vreodată de scris ca să facă bani:

Ultima postare a fost republicată pe rețelele sociale și conturile Tumblr ale tipilor gay și a primit peste 11 000 de notificări. „Pe bune acum, putem să uităm complet de existența ei? Eu unul m-am săturat, sunt pregătit s-o ignor pe veci", a scris un utilizator.

Mi-aș fi dorit ca lucrurile să decurgă altfel, mi-ar fi plăcut s-o conving să se răzgândească. E unul dintre cei mai talentați muzicieni ai generației mele și are talentul să spună ce gândește și să se joace cu vorbele ca nimeni alta. Ar putea folosi aceste daruri ca să schimbe industria muzicală și să lupte împotriva sexismului și a rasismului. Dar în loc de asta, Banks a ales să se lege de comunitatea LGBT, un grup pe care îl percepe ca fiind slab, și să-și însușească mai multe elemente din cultura gay (a organizat și un concert plin de travestiți numit Mermaid Ball în 2012).

De fiecare dată când face un comentariu ignorant, homofob, sau atacă femeile trans și susține că toată lumea râvnește să aibă „feminitatea" și „gaura" ei, își anulează talentul muzical și comentariile inteligente despre rasă și sexism. În loc să critice cultura violului sau bărbații hetero care le fac viața un iad femeilor și bărbaților gay în fiecare zi, ea atacă alte persoane marginalizate. În weekendul trecut, de exemplu, a ales să mă atace pe mine, și chiar nu merita efortul. Azealia Banks a ales să-și irosească, încă o dată, talentul.

Urmărește-l pe Mitchell Sunderland pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre homofobie:
N-a inventat Cheloo homofobia în România O mică lecție de homofobie Sunt o lesbiană rusoaică, dar pretind că sunt hetero ca să nu fiu persecutată