FYI.

This story is over 5 years old.

Film

Am vorbit cu femeia care protestează împotriva filmului Fifty Shades of Grey

Christian Grey e de fapt un agresor, iar Anastasia e victima violenței domestice.
11 Februarie 2015, 1:23pm

Vinerea asta, fanii Fifty Shades of Grey vor putea în sfârșit să vadă un Christian și Anastasia cât se poate de reali. În ajunul Sfântului Valentin, adaptarea după bestsellerul lui El James rulează și în cinematografele britanice, dar și românești.

Asta le-a împins pe câteva femei să boicoteze filmul, pentru că sunt furioase pe ceea ce ele numesc o glamourizare a violenței. În Marea Britanie, campania the50 Shades Is Abuse a strâns suporteri pentru un protest care va avea loc la premiera de săptămâna asta din Leicester Square.

„Vrem să dăm peste nas romanticizării abuzului", spune Natalie Collins, fondatoarea campaniei împotriva violenței domestice. „Vrem să le dăm oamenilor informațiile și resursele ca să discute cu familiile lor și prietenii despre cărțile astea și să le folosească de ele ca oportunitate pentru a trage un semnal de alarmă asupra abuzului, care ar putea ajuta femeile care trec prin așa ceva acum."

„Oamenii presupun că suntem moralizatori sau pudici, dar nu suntem deloc împotriva sexului, nici împotriva BDSM-ului", adaugă ea. „Avem o groază de susținători din comunitatea BDSM, care sunt ultragiați și deranjați de felul greșit în care cărțile le redau stilul lor de viață."

Umbrele lui Grey i-a enervat pe unii cu detaliile care spun că BDSM-ul are rădăcinile într-o traumă (Christian Grey a fost abuzat sexual când era copil), în loc să fie o formă simplă de expresie sexuală sănătoasă. Dar pentru campania 50 Shades is Abuse, nici măcar sexul în sine nu e problema.

„Pentru noi, cea mai mare problemă e comportamentul dominator pe care îl are Christian în afara dormitorului", spune Collins. „El o urmărește, îi ascultă convorbirile telefonice, îi găsește locul de muncă, îi fură independența. Lucrurile astea sunt îngrijorătoare când vine vorba de felul în care ar trebui să fie o relație sănătoasă de cuplu – mai ales pentru tinerele care vor merge să vadă filmul."

Echivalentul nord-american e #50DollarsNot50Shades, pe care l-a lansat Cultura Împotriva Pornografiei și Centrul pentru Femeile Abuzate din Londra, aflat în Ontario. Campania încurajează oamenii să boicoteze filmul și în schimb să doneze pentru adăpostul de femei banii pe care i-ar fi dat pe bilet.

Doctorul Gail Dines e o profesoară de sociologie și președinte al Culturii Împotriva Pornografiei. Ea spune că donațiile vin de peste tot din lume, iar oamenii îi trimit e-mailuri de mulțumiri.

„Am început asta pentru că sunt atât de enervată că au luat o problemă socială importantă, ca violența împotriva femeilor, și au făcut din ea ceva cool, pentru că au ambalat-o cu câteva bice și lenjerie intimă scumpă, iar apoi i-au pus numele de romantism", spune ea. „Vorbește despre cum femeile nu-și dau seama când violența e folosită față de ele. Toate cele care se dau în vânt după carte și salivează după ea, cred că dacă ar citi niște cărți despre violență domestică, ar privi altfel romanul ăsta."

„Fifty Shades spune povestea unui stalker bogat și frumușel – un agresor bine mascat care se dă la o femeie mult mai tânără și mai imatură", continuă Dines. „Nu-și cunoaște propriul corp, nu știe ce e ăla un orgasm, nu știe ce e ăla clitoris – nu a făcut niciodată sex. Abia dacă vorbește. E copleșită de tipul ăsta bogat. Îți spun eu că dacă tipul ăsta locuia într-un adăpost social, nu ar mai fi fost așa de atractiv."

Dines vine cu propria variantă în discuția BDSM. „Toată lumea vorbește despre cum comunității BDSM nu-i place Fifty Shades, iar motivul e acela că dezvăluie ce se întâmplă", spune ea. „O mare parte din BDSM e doar S: sadic. Bărbați sadici care vânează tinere traumatizate, ușor de abordat. Acum, nu toți sunt așa, dar am o problemă cu BDSM. Într-o societate unde una din patru femei e omorâtă – cred că trebuie pus și BDSM-ul în contextul ăsta. Sexualitatea nu există în afara culturii în care are loc. Cum pornografia violentă devine mainstream, trebuie să vorbim despre cum BDSM-ul devine mai mainstream."

Dar cum rămâne cu miile de femei care aleg să aibă parte de BDSM? Nu cumva perspectiva asta micșorează din independența sexuală pe care femeile și-au obținut-o cu greu?

„Alegerile sunt complicate", spune Dines. „Unde mai e vorba de alegere atunci când ți se propune să te vezi ca o subordonată? Din momentul în care te naști într-o societate patriarhală, ești împins să te gândești la sexualitatea ta ca fiind subordantă. E despre cum ești un obiect pentru bărbați, un obiect de futut – pentru că trebuie să arăți ca și cum ești bună de futut ca să fii considerată bunăciune. Posiblitatea de a alege nu e ceva ce pică din cer, deciziile pe care le iei sunt construite cultural."

Desigur că nu toată lumea e de acord cu punctul de vedere al lui Dines: unii ar putea spune că afirmațiile ei despre sexualitatea femeii privesc cumva de sus, când vine vorba de Fifty Shades care se află la apogeu cu două exemplare ale romanului vândute la fiecare secundă. A inspirat și o linie de jucării sexuale și o scriere pentru creșterea bebelușilor: „Acum nouă luni mama a citit Fifty Shades of Grey".

Toți oamenii pe care-i știi au citit-o, toată lumea vorbește despre ea, toți copiază chestii din ea. Le-a oferit femeilor un spațiu în care pot vorbi despre sex și propria sexualitate, care e adesea eclipsată de dorințele bărbaților. Nu există niciun dubiu că protestele astea vor enerva câțiva fani (milioane) înrăiți, care văd cartea și filmul ca un soi de escapism nevinovat.

„Ah, desigur", zice Dines. „Au venit la mine într-un mod foarte ostil și mi-au zis: iubesc cartea asta. Dar când începem să vorbim despre ea, ostilitatea dispare. Vorbim despre personaj, despre cum ea e mereu speriată de el. Asta e indiciul care-ți arată că ea se află într-o relație disfuncțională, când începi să măsori starea bărbatului cu care ești și să ți-o moderezi pe a ta. Dacă te uiți pe listele cu femeile căzute victime violenței, care se află în adăposturi, ca să găsești semnele de care să te ferești, Christian Grey le are de fapt pe toate."

Collins spune că expunerea sexualității feminine e un lucru bun – dar Fifty Shades nu face asta sub nicio formă. „Cărțile nu scot la iveală sexualitatea femeii în reprezentația lor despre sex; ei aduc în față dorința bărbatului și o formă a ceea ce ar trebui să-și dorească femeia pe baza a ceea ce vrea bărbatul", argumentează ea. „Cartea e doar despre ce vrea el, ce găsește el plăcut din punct de vedere sexual. Dorințele ei nu sunt încurajate sau măcar cerute, el se așteaptă doar ca ea să facă parte din stilul lui de viață."

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre BDSM:
Am vorbit cu un vampir român despre body-suspension și BDSM Am practicat shibari la un curs făcut de comunitatea BDSM din România Nu mă pot hotărî dacă îmi doresc un sclav sexual