FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Lumea ar fi mult mai tristă fără ecstasy

Atunci când strângem din fălci în club și ne sărutăm cu necunoscuți, ar trebui să ne gândim cu recunoștință la Alexander Theodore Shulgin.
6.6.14

Alexander „Sasha" Shulgin – o persoană care ar putea susține că a influențat cultura globală a tineretului mai mult decât oricine altcineva în ultimii 30 de ani – nu a fost DJ, nici fashion designer, nici cântăreț, sportiv, scriitor sau politician. A fost om de știință. Un membru respectat al unei profesii renumită pentru bărbi și igiena proastă. Un bărbat care a ars-o în tinerețe prin Harvard și Dow, și nu prin Paradise Garage, Factory, sau alte cluburi destrăbălate. Un bărbat cu diplomă în biochimie, care a scris pentru Revista de Chimie Organică și a cărui primă descoperire revoluționară a fost un pesticid.

Și totuși, Shulgin a fost bărbatul care s-a prins cum să ne reconfigureze și conecteze sufletele. A dat lumii drogul care a schimbat-o – MDMA, care exista deja, dar nu sub forma de sinteză pe care Shulgin a introdus-o într-o gașcă de nebuni norocoși de pe Coasta de Vest a Americii la sfârșitul anilor '70. Sub formă de pastile sau de praf, MDMA-ul a continuat să inspire dragoste și legendă și să ne ducă pe calea abandonului total, a euforiei în masă și a panicii morale.

Publicitate

Sasha a murit la vârsta de 88 de ani, după o viață în care s-a spart bine de tot cu propriile rezerve. Un bărbat sensibil, provocator, interesat mult de umanitate și de secretele ei, nu era doar un cosmonaut cu capul în nori – a fost preocupat de efectele benefice pe termen lung ale drogurilor, nu doar de euforia de scurtă durată.

Tocmai de asta a rămas o legendă în lumea științei. Dar deși moștenirea lui Shulgin ca om de știință va crește sigur în timp, pentru mine, el va fi mereu mai mult decât un Isaac Newton care s-a întins după lasere în loc să stea liniștit sub copac. E destul de simplu: Shulgin și penicilina lui rave au schimbat cultura tinerilor pentru totdeauna, cu tot cu viața mea și a multor alți oameni.

Am mai scris despre prima mea pastilă; a fost un eveniment seismic al vieții mele, așa cum probabil a fost pentru toată lumea. Dar imaginează-ți cum ar fi fost prima pastilă a lumii și cum ar fi fost lumea acum dacă ideile lui Shulgin n-ar fi fost puse în practică. Toate săruturile alea înnebunitoare care-ți lasă un gol în stomac, toate conexiunile întâmplătoare fericite, euforia, sexualitatea, teama și conversațiile confuze cu turiști italieni în parcări noaptea nu ar fi avut loc niciodată. Fără acel fior ciudat și inexplicabil pe care ni-l dă substanța-minune a lui Shulgin, existența noastră colectivă ar fi mult mai goală și tristă.

Și fără momentele acelea, fără senzația aceea, n-am fi avut nimic care să se apropie de cultura rave. Am fi avut noi petreceri și ar fi existat house și techno și fără ecstasy, dar n-ar fi avut același impact profund asupra vieții oamenilor dacă n-ar fi fost însoțite de drogul dragostei. Muzica pur și simplu n-ar fi avut aceleași puteri extraterestre fără ecstasy. Kraftwerk a adus synthurile, Jesse Saunders a adus ritmul, dar Sasha Shulgin a adus sentimentul.

Publicitate

Ecstacy s-a întins pe toată planeta, s-a multiplicat, s-a mutat și s-a divizat ca un virus pe care nu l-ar fi putut prezice niciun om de știință. În scurt timp, am ajuns în viitor, unde forțele care duc mai departe cultura tineretului de pe glob sunt muzica făcută de calculatoare și drogurile făcute de om. Practic, aproape fiecare occidental născut după ce Shulgin a descoperit drogul pe care azi îl numim ecstasy a fost afectat de el într-un fel sau altul.

Unii l-au luat, alții au fost prea speriați de el ca s-o facă. Unii au avut parte de cele mai minunate momente din viața lor datorită lui, alții au murit din cauza unor versiuni de căcat ale lui, făcute de niște nemernici cu mult mai puține scrupule decât Shulgin. Un tip a ajuns să-l ia în fiecare zi timp de nouă ani, până la nivelul maxim de 25 de pastile într-o singură zi (bine, evident că nu mi se pare o idee strălucită).

Mai jos aveți niște comentarii la niște piese rave din anii '90 de pe YouTube.

Ecstasy și muzica pe care acesta a inspirat-o au schimbat lumea, și mai ales, au schimbat viețile oamenilor. Pentru mulți, a fost drogul care a scos Anglia din bezna anilor '80. Când am vorbit anul trecut cu Terry Farley, legendarul DJ, producător și autor al revistei Boy's Own, mi-a spus că ecstasy a fost catalizatorul schimbării într-o societate care avea nevoie disperată de asta.

„Dacă erai în oraș și te comportai strident, gălăgios, oamenii te considerau un ciudat. Dar deodată a început să fie mișto să te porți drăguț cu ceilalți. Și nu doar din cauză că erai pe droguri, ci pur și simplu, se simțea schimbarea în aer. În șase luni, toți cunoscuții mei își dăduseră demisia de la job și se apucaseră de ceva creativ."

Publicitate

Pur și simplu, ecstasy-ul i-a făcut pe oameni mai fericiți. Da, comedown-ul e nașpa. Dar l-ai da pe cel mai nasol pe cea mai mișto euforie pe care ai avut-o? Cred că știi răspunsul la asta (deși eu nu pot uita momentul în care pisica familiei, în vârstă de 17 ani, a murit în fața dormitorului meu după o noapte turbată prin cluburi). Poate că unii oameni au exagerat, poate că au existat câteva tragedii din cauza lui, dar ce alt drog ne-a ajutat atât de mult să înțelegem cultural lumea?

Și revoluția acidului din anii '60 a fost importantă, dar astăzi acidul constituie baza glumelor de căcat cu elefanți roz și dragoni în bucătărie. În schimb, ecstasy-ul continuă să ne schimbe perspectiva asupra lumii. Muzica electronică e tot la putere, în timp ce muzica cu chitări putrezește într-o peșteră. Și oricum, toate trupele bune cu chitări – adică Oasis, the Stone Roses, Happy Mondays – adorau pastilele.

La un nivel personal, cred că ecstasy m-a făcut mai romantic. M-a făcut să văd lumea mai grandioasă, lucrurile erau mai frumoase și aveau o însemnătate mai mare pentru mine. Nu zic că m-a făcut o persoană mai bună, dar m-a ajutat să înțeleg mai bine ce înseamnă să fii om.

Distracție cu dansatoarele în Amnesia, 1991

Pentru asta și pentru toate celelalte lucruri minunate pe care ni le-a dat ecstasy, ar trebui să-l comemorăm pe Sasha Shulgin nu doar ca pe un om de știință grozav, ci și ca pe un erou care a schimbat lumea. Fără el n-ar fi existat primele petreceri rave, primele săruturi, Human Traffic, Future, Hacienda, Train Spotting, Voodoo Ray, Blinded by the Lights, Deadmau5 sau Mr Vain.

Publicitate

Poate cea mai mișto chestie e faptul că nimeni nu pare să regrete timpul petrecut pe ecstasy. Oricare ar fi efectele negative, dragostea și pasiunea sunt rar de găsit în viață, așa că merită riscul.

Poate că moștenirea lui Shulgin a fost, pentru el, una dulce-amăruie. El voia să folosească drogul cu scopuri terapeutice și nu recreaționale. L-a creat pentru oameniicare suferă și mă întreb dacă a avut vreodată ocazia să-i vadă pe tinerii din clasa mijlocie distrându-se pe drogul creat de el într-o noapte în club.

Dar chiar dacă moștenirea pe care a lăsat-o e una accidentală, e una pe care lumea n-o va uita niciodată. Poate că atunci când strângem din fălci în club și ne sărutăm cu necunoscuți, Alexander Theodore Shulgin nu e primul nume care ne vine în minte, dar așa ar trebui să fie.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre ecstasy:
Prima pastilă de ecstasy: „Eram un biet tânăr naiv cu groaza în suflet"
Cum să treci peste efectele secundare ale unui trip pe ecstasy
Cum să faci ecstasy fals în zece minute
Să fie ecstasy soluția pentru anxietate și autism?