Oamenii care vorbesc despre visele lor sunt cel mai puțin interesant lucru de pe planeta asta, imediat după oamenii care vorbesc despre fotbal. Da, am înțeles, ai văzut un clovn, care s-a dovedit a fi maică-ta și apoi Florin Piersic. De ce mi-ar păsa mie de chestia asta?
De fapt, oamenii care vorbesc despre somn sunt destul de nesuferiți în general. Oamenii care-ți spun că s-au hotărât să se culce mai devreme anul ăsta, oamenii care se laudă ce ușor pot ei trage un pui de somn oricând și oamenii care se plâng că nu reușesc să doarmă ziua oricât ar încerca.
Dar în vârful listei de plicticoși enervanți preocupați de somn sunt cei care susțin că ei n-au nevoie deloc de el. Psihopații pseudo-spirituali care vorbesc despre „somn polifazic" sau „tipare bifazice" sau „ritmuri circadiene". Dubioșii care dorm în etape scurte și susțin că-i ajută să fie eficienți.
Bineînțeles, pare ok când Jean Reno își pune ochelarii de soare și intră într-o stare de Zen ca să se recupereze în Leon, dar de fapt, chestia asta e practicată de niște dobitoci tare virtuoși cărora nu le-ar duce nimeni lipsa dacă ar rămâne permanent într-o stare catatonică.
Cel mai enervant membru al acestui cult peste care am dat până acum – ironia sorții, într-o noapte fără somn – e un tip pe nume Andrew Torba. Domnul Torba lucrează în marketing digital, se autodescrie ca fiind un „iubitor de înțelepciune", ridică greutăți, face yoga și are hashtag-ul Bitcoin în biografia de pe Twitter. De fapt, toate aceste informații provin din biografia lui de pe Twitter. E mare lucru.
Pe lângă faptul că scrie bloguri cu titluri de genul „Cum să scrii e-mailuri ca un CEO", mai practică ceea ce e cunoscut drept „somnul bifazic".
Somnul polifazic e un ciclu de somn în care dormi în etape scurte pe tot parcursul zilei, în loc să dormi tradiționalul somn de noapte. E o idee interesantă care probabil are sens pentru mulți oameni care lucrează în schimbul trei și au joburi în care trebuie să comunice cu persoane din alte fuse orare și sunt sigur că funcționează foarte bine pentru cei preocupați de asta.
Problema e că Torba pare incapabil să se bucure de stilul său de viață fără să se dea bengos în fața altora și să se laude cât de mult succes îi aduce. Articolul ăsta pe care l-a scris pentru Medium detaliază programul lui zilnic și zici că a fost scris de un hibrid dubios între Deepak Chopra și Patrick Bateman.
După un preambul inutil despre cum îi place să creadă că duce un stil de viață unic, începe:
„O zi tipică începe pentru mine pe la ora 9 dimineața. Mă trezesc gata de treabă după mai puțin de cinci ore de somn. Deși tind să mă trezesc pe la 9, de obicei adorm pe la 4 sau 5 dimineața. Spre deosebire de Dubovoy, care practică somnul polifazic, eu îmi suplimentez cele cinci ore de somn cu câte un pui de somn de o oră-două după ziua de muncă. Proces numit ciclu bifazic al somnului."
Până și atunci când doar explică ce face, Torba nu se poate abține să nu sune ca un dobitoc. Maniera de scris și stilul sunt cele ale unei persoane care nu numai că are impresia că a pus coada la cireașă, dar te și privește de sus că n-ai pus-o tu. Numindu-și ciclul de somn „ciclul de somn care îl ajută să-și facă treaba" implică faptul că cei care nu optează pentru acest stil nu-și fac deloc treaba. În timp ce el, Torba, mare expert în făcut treabă, știe cu ce se mănâncă viața asta.
Și omul continuă:
„Filosofia mea personală e că viața e prea scurtă și palpitantă ca să-ți petreci 8-10 ore din zi întins în pat. Fiecare secundă pe care o petrec dormind e o secundă în care altcineva din lume face treabă ca să mă scoată pe mine din afaceri. Normal că nu pot evita această competiție, e naturală, dar pot să dedic cât mai mult timp muncii. În orice caz, nu gândul competiției mă motivează, ci pasiunea pentru munca pe care o fac. Nu mulți oameni pot spune că se trezesc în fiecare zi și abia așteaptă să muncească."
Ce face Torba, mai exact? Care e profesia lui atât de grozavă care îl trezește din somnul atât de scurt? Ce cauză nobilă și fascinantă poate face un om să se mulțumească cu doar patru ore de somn pe noapte? Vinde reclame pe Facebook, desigur.
Torba continuă să-și descrie programul cu meticulozitate:
9am – 10am: Fac yoga, mă întind, mănânc și fac duș. Nu-mi verific mailul înainte de ora 10, când sunt gata să atac ziua de lucru.
10am – 12pm: Folosesc perioada asta de timp pentru cele mai importante lucruri de pe lista cu lucruri de făcut. În unele zile e vorba de întâlniri, telefoane, răspuns la mailuri. În alte zile trebuie să programez conținut pe rețelele sociale, să creez campanii publicitare sau să fac rapoarte cu cheltuielile.
Citești și nu-ți vine să crezi că Torba e pe bune. Nu-ți vine să crezi că cineva poate vorbi cu atâta entuziasm despre rapoarte financiare. Zici că e personaj de sitcom. Dar e o persoană reală. Și ghici ce? NU DOARME APROAPE DELOC.
Dar suntem abia la ora prânzului. Stați așa, tipul e un mare șmecher; cine știe cu ce ne va mai surprinde? Deci ce face dragul de Andy după-amiaza?
12pm – 2pm: Citesc, fac research și adun fani pe rețelele sociale (pentru mine și pentru clienți). Asta durează mult mai mult decât vă puteți închipui, manageriez personal zeci de conturi în cadrul unor comunități foarte mari.
Ce legătură are asta cu ciclul lui de somn? Niciuna. Putea să fi zis doar că muncește și atât, dar Andy vrea să știm exact cât de important și ocupat e el. La urma urmei, se ocupă de zeci de comunități sociale pe care le cercetează cât e ziua de lungă. Nu râde, putoare, asta durează mult mai mult decât crezi.
2pm – 3pm: Prânz/programare întâlniri.
3pm – 4pm: Emailuri, telefoane, întâlniri.
Mi se pare corect. Prânzul e o masă importantă și cu cât vorbim mai puțin la telefon, cu atât mai bine.
Dar totuși, e ora 4 după-masa, iar Andrew a lucrat doar trei ore. Sigur își va concentra eforturile în ultima parte a zilei, nu?
4pm – 6pm: Sală, ridicări greutăți și cardio.
6pm – 7pm: Cina.
7pm – 8pm: Un pui de somn pentru energie.
Desigur, orice om are nevoie de patru ore în care să ridice greutăți, să facă exerciții, să doarmă și să mănânce seara devreme ca să lucreze super productiv. Sunt sigur că face treabă cât zece după somnul ăla pentru energie.
8pm – 10pm: Relaxare. De obicei citesc, ascult muzică sau petrec timp cu prietenii sau familia.
Normal. Și apoi?
10pm – 1am: Discut cu echipa (de obicei pe Facebook) despre realizări, planurile de mâine sau pur și simplu facem conversație.
În timp ce Andrew, cu logica sa infinită, consideră că face treabă în alea trei ore pe care le petrece pe chatul de Facebook făcând conversație cu colegii de muncă, noi de obicei le considerăm pierdere de vreme. Trei ore în care te bucuri de lauri la sfârșitul zilei, în care vorbești despre viitor și așa mai departe sunt un exemplu perfect de cum s-o arzi fără să faci nimic.
Hai, Andy, e ora de culcare, băiatule. Ai muncit destul.
1am – 4/5am: Singurătate. Aka muncă serioasă. Nu mă las distras de email, rețele sociale și lumea reală. În perioada asta din noapte am cele mai bune idei, scriu (articolul ăsta, de exemplu) sau învăț lucruri noi. În pace și singurătate mă pot concentra pe orice problemă și găsesc mereu soluții creative.
Trei sau patru ore - de „singurătate". Aka muncă serioasă. Activitatea asta primește atâta timp cât toată ziua de muncă. În ciuda faptului că nimeni dintre cei cu care lucrează nu e treaz la ora asta.
4/5am – 9am: Somn.
În sfârșit, se culcă și omu',săracu'. Trei sau patru ore de liniște dulce, înainte ca Torba să se trezească și să ne fută pe toți în cur cu programul lui zilnic trăznet. A dormit el vreo trei-patru ore, dar tot atâtea ore a făcut și treabă. Ceea ce înseamnă că e destul de normal, chiar dacă face pauze mai lungi decât noi între orele de muncă.
E ușor să râzi de programul lui Andy și despre porcăriile cu care se laudă, dar avem o problemă mai serioasă de analizat aici. Faptul că oamenii ca el, care sunt practic niște roboți, sunt considerați etalon în ziua de azi.
Gordon Gekko a fost un personaj caraghios, dar multe companii merg pe filosofia lui, care susține că „prânzul e pentru blegomani". Multe companii se așteaptă să muncești în fiecare noapte la birou fără să fii plătit în plus. Drepturile ne sunt erodate tot mai mult, iar oamenii ca Torba sunt considerați etalon. Când de fapt, omul practică o existență dementă, singuratică și ușor periculoasă.
Somnul polifazic, ritmurile circadiene, sunt convins că toate astea funcționează dacă sunt practicate corect. Dar nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva Andrew Torba și acoliții lui încearcă să compenseze pentru ceva ce le lipsește în viața personală și cea profesională.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Urmărește VICE pe Facebook:
Vezi și:
Trage un pui de somn
Ce sunt orgasmele din timpul somnului și cum poți obține așa ceva?
Cinci tehnici de somn pentru corporatistul român