Iarba și bunele maniere - Mi s-a luat de uleiurile din haş

Am descoperit dabbing-ul acum un an și de atunci am văzut c-a crescut mult interesul pentru asta. Se pare că Google nu ajută prea mult, căci mulți habar n-au ce-i aia dabbing și îmi pun întrebări banale. În niciun caz nu sunt eu o autoritate în domeniul uleiurilor de haş, dar am consumat destule cât să „luminez” un novice.

Majoritatea celor interesați vin la mine cu frânturi de informații adunate și îmi cer să le pun cap la cap, de multe ori vor să știe diferenţa dintre vaporizatoare obişnuite, inhalarea uleiului din haș, adică dabbing-ul propriu-zis și fumatul de modă veche. Alții au văzut pe cineva cum se face blană cu uleiul din haș și voiau să știe ce se întâmpla acolo. Mie îmi plac ăia care și-au cumpărat un tub sau un flacon de ulei din haș, fără să ştie ce să facă cu ele. De curând, am fost în vizită la un prieten de familie și fiul lui, un șmecheraș, mi-a spus că și-a luat ulei din haș. Și-a scos apoi cutia de trabucuri de contrabandă și mi-a dat-o s-o văd. M-am uitat la micul teanc de foițe de chihlimbar, așezate pe un pătrățel de hârtie pergament și i-am spus că arată foarte drăguț.  M-a aprobat entuziasmat. S-a oprit apoi o clipă și m-a întrebat: „Deci, ce căcat fac cu ea?”.

Am întâlnit o mulțime de oameni ca el, care au cumpărat un pic de ulei din impuls și apoi nu au știut la ce foloseşte. Mai sunt și unii care au venit la mine cu un tub cu vaporizator și m-au întrebat ce-ar trebui să pună în el.  De multe ori aveam pregătit un discurs dinainte pentru fiecare caz. Cu toate astea, de fiecare dată  îi întreb cu un soi de indignare: „Sunteți siguri că vreți să vă băgați în asta?”

Deşi tripul de la ulei e bestial şi ajungi să te faci blană total, mult mai dur decât prin orice nivel atins prin vaporizare sau cuie, nimeni nu poate nega că-i o corvoadă. E scump, se lipeşte de orice recipient în care-l ţii și, desigur, trebuie să știi cum să-l consumi. Dacă ai câțiva mugurași pe care vrei să-i inhalezi, o poţi face uşor cu o pipă încropită din ce ai prin bucătărie, dar dacă ai deja uleiul din haș și vrei să te faci blană, atunci eşti limitat la un bong specializat sau un vaporizator caresunt  mult mai costisitoare decât substanța propriu-zisă. Te costă cam 50 de dolari sau chiar mai mult să îți iei toate componentrele pentru un dispozitiv de dabbing. Bongurile obișnuite, deși au fost folosite și pentru inhalarea uleiului de haș, nu erau atât de performante, cât să te faci blană și să meargă totul ca pe roate. Am avut probleme cu tot ce era pe piață. După ce ți-ai cheltuit banii atât pe pipa de dabbing, cât și pe ulei, nimic nu e mai frustrant să vezi că se blochează sistemul sau că se aprinde aiurea și nu știi ce are.

Dacă ești deja un împătimit al dabbing-ului, acum urmează partea în care o să dai ochii peste cap.  Forma asta de fumat este foarte răspândită peste tot în Statele Unite, în special pe Coasta de Vest, unde dabbing-ul e atât de comun, încât a devenit un fenomen cultural. În aceste cercuri de fumători, dabbing-ul merită tot efortul şi unii cred că e o metodă mult mai sofisticată şi mai bună de a băga canabis. Când am produs primul episod din Weediquette, în care am vorbit despre extractele din solvenți, am întâlnit niște dabberi entuziaști care m-au inițiat în această practică, dar și alții, care erau atât de entuziasmaţi de practică, încât erau mărginiți de propriul elitism. Cei din urmă au luat totul la extrem și după ce au descoperit dabbing-ul, au renunțat să mai fumeze iarbă, ba chiar au început să creadă că fumatul clasic e dezgustător.

Această mentalitate poate fi destul de enervantă pentru fumătorii tipici care merg pe mentalitatea „fiecare cu aia a mă-sii” când e vorba de metode de fumat. Metoda mea preferată este cuiul,adică iarbă amestecată cu tutun, pe care mulți îl găsesc dezgustător. Sincer, nu mă bucur de același efect ca al fumatului de iarbă pură, dar nu fac discriminări. Voi fuma după cum o cere situația, mă voi adapta. Dacă vine cineva la mine care preferă un joint fără tabac, mă conformez. Nu fac din asta un mare scandal. Nu același lucru e valabil pentru dabberii înrăiți, care nu ratează nicio ocazie de a discuta despre metoda lor preferată, în comparație cu altele.

Cu extracte, totul e mult mai tare! Euforia e mai intensă, grupul adepților e mai mare și mai în extaz, precum și modul de preparare. Cei care încearcă să obțină extractele acasă, prin solvenți inflamabili, cum ar fi gazul, pot s-o dea în bară atât de rău că le bubuie compoziţia în faţă şi ajung la știrile de seară. Asta irită grupurile care luptă pentru legalizare. E greu să justifici legalizarea unui drog când toate beneficiile sale medicale și sociale sunt umbrite de un trend restrâns care pare „mai ilegal” decât orice componentă a plantei în sine. Și poate chiar a fost o amenințare reală la un moment dat, dar acum legalizarea se desfășoară atât de repede, încât este improbabil că o minoritate de extracte artizanale o vor încetini.

Mulți din cei care se tem de trendul dabbing-ului trec cu vederea beneficiile pe care le poate aduce. Pentru pacienții care folosesc cannabis medical, uneori un dab e singura cale de a administra cantitatea de medicament necesară atenuării durerii. Fumarea unei cantități echivalente de iarbă le-ar distruge pur și simplu gâtul, iar dabbing-ul acționează mai repede decât mâncatul unei prăjituri. Argumentele împotriva dabbingului pentru uz medical sunt centrate de obicei pe lipsa testării produselor de extracție. În multe cazuri, dispensarele medicale încă vând extracte „fabricate” în casă care ar mai putea conține resturi de butan, propan sau cine știe ce solvent a fost utilizat în proces. Unele operațiuni mai avansate folosesc dioxid de carbon, care este mult mai curat, iar altele se întorc chiar la perfecționarea proceselor cu apă sau gheață și scot haș atât de pur, că-l poți „dabui”.

În felul său dabbing-ul e un mod inovativ să consumi canabis şi să te prăjeşte maxim. Mă bucur că există dabbing-ul ca opțiune. Dar sistemele sale de livrare sunt încă neperformante, iar modul în care dabbing-ul a ajuns să fie caracterizat, în mod exagerat, mă face mă gândesc de două ori înainte să-mi fac din asta un obicei. Va veni însă o vreme când obținerea uleiului din haș și inhalarea lui vor fi simplificate și mai ușor de făcut decât o plăcintă, dar acum totul pare mult mai dificil decât e. Cam asta e părerea mea despre dabbing. Dacă e ceva care te prinde, fă-o! Dar nu mă bate la cap că fumez cuie.

Mulțumiri speciale lui JJ Chamberlain

Traducere: Aura Stan