Interviu cu tipul care a făcut un împrumut gigantic ca să distrugă sistemul financiar

În 2008, anticapitalistul Enric Durán a împrumutat 492 000 de euro de la 39 de bănci diferite, fără nicio intenție de a-i da vreodată înapoi. Dar – după cum vă puteți aștepta de la un anticapitalist – nu i-a cheltuit pe cuțite de bucătărie din argint și discuri frisbee cu diamante. I-a investit în cauze anti-capitaliste și a cheltuit restul pentru Crisi, un ziar gratuit în care povestea cum și-a pus în aplicare ideea și îi sfătuia și pe alții să facă la fel.

Mișcarea robinhoodiană l-a transformat într-un erou peste noapte, dar problema cu eroii de genul ăsta e că sunt arestați imediat de poliție. Enric și-a petrecut două luni în închisoare în 2011 și a fost eliberat pentru că procesul a fost amânat pentru luna asta. Sentința minimă va fi de opt ani, ceea ce explică de ce a refuzat să participe la primele procese, motiv pentru care s-a emis un mandat de arestare pe numele lui.

Încerc să-i iau interviu lui Enric de vreo doi ani, dar cum are 14 entități financiare pe urmele lui, e greu să dai de el. După nenumărate mailuri, am rușit să stabilim o întâlnire pe Skype. Și întâlnirea aceea a fost amânată cu trei ore, dar îmi închipui că atunci când încerci să dai peste cap sistemul capitalist, privești timpul altfel decât ceilalți oameni. Când am reușit să ne întâlnim în sfârșit, am povestit despre cum să distrugem băncile, despre neadaptarea la normele civile și despre ultimul lui proiect: înființarea unui oraș autonom la periferia Barcelonei.

Enric cu o copie a ziarului lui, Crisi.

VICE:Salutare, omule. Ce s-a întâmplat, de fapt, cu procesul tău?
Enric Durán: Tribunalul acceptat demisia avocatului meu pe 13 februarie și mi-au spus să vin din nou la proces pe 18, dar nu m-am dus. Și acum nu e sigur dacă pot continua cazul, pentru că n-am un avocat nou, deci mi-ar încălca drepturile dacă ar continua procesul.

Înțeleg. S-o luăm de la început. Ai intrat în activism în 2000. Ce ți-a trezit interesul pentru sistemul financiar?
Pe atunci făceam parte din mișcarea antiglobalizare. Prin 2005, am început să citesc despre criza de curent, care avea legătură cu sistemul financiar. Mi-am dat seama că sistemul era nedorit și că nu putea continua în felul ăsta. Atunci am avut ideea acestei acțiuni neobrăzate – să iau bani de la bănci și să-i investesc în proiecte anticapitaliste.

Cumva ai anticipat relația dintre sistemul financiar, politică, multinaționale și guverne înainte ca mulți oameni să fie conștienți de ea. Cum ți-ai dat seama că nu ceda doar o parte a sistemului, ci o chestie globală care cuprindea toate acele aspecte?
În 2000, când luptam împotriva Fondului Monetar Internațional și împotriva Băncii Mondiale, am realizat că era o problemă globală. Dar nu ne-a fost clar că sistemul va cădea de unul singur. Am crezut că trebuia să-l facem noi să cadă, nu știam că o să se năruie în mod natural.

Împrumuturile pe care le-ai făcut trebuiau să demonstreze că poți să-i joci feste sistemului?
Trebuiau să demonstreze mai multe lucruri, dar aveau două scopuri principale. Unul era de a denunța insustenabilitatea sistemului financiar, iar al doilea era să arătăm că putem să fim neascultători, curajoși și că avem mai multă putere decât credem. Când am început mișcarea asta, am fost inspirat de personalități istorice precum Gandhi și m-am gândit că ar fi bine să existe astfel de acțiuni frumoase și curajoase și în secolul 21. Am vrut să folosesc banii pentru un proiect care să dovedească că lumea poate funcționa și altfel decât prin sistemul capitalist.

Enric la proces.

Cum a fost procesul de a merge la bănci și a cere împrumuturi?
S-a întâmplat între vara lui 2005 și primăvara lui 2008 – timp de aproape trei ani. Am aflat cum funcționa sistemul de credite și de ce informații au nevoie băncile ca să le ofere. Am învățat despre scăpările din sistem și cum le pot folosi în favoarea mea. La început, primeam câte un împrumut din trei cereri, dar spre finalul proiectului, deja reușeam să obțin nouă împrumuturi din zece. De exemplu, o eroare în sistem era că Banca Spaniei împărtășea informațiile de credit cu alte bănci, dar numai pentru împrumuturi mai mari de 6 000 de euro. Așa că am făcut doar împrumuturi sub suma aceea timp de doi ani, mutând fonduri fără ca Banca Spaniei să-mi poată controla acțiunile.

Ai ajuns în punctul în care te-ai gândit „Isuse, am o tonă de bani!"? Sau i-ai investit pe parcurs?
Banii au fost investiți. N-am avut niciodată pe mână mai mult de 50 000 de euro odată. Toți au fost cheltuiți în diverse proiecte.

N-ai dezvăluit niciunul dintre proiectele în care ai investit banii, dar ești conștient că ar putea fi amenințate prin lege din cauza investițiilor tale?
Deloc. De fapt, e destul de clar că băncilor nu le păsa unde se duceau banii. Nu s-au făcut investigații și, cum era o acțiune politică, au vrut să mă doboare doar pe mine, nu tot colectivul. N-au vrut să facă din asta un scandal și mai mare decât cel care se crease deja.

Ți-ai publicat propriul ziar, Crisi. De ce ai vrut să transmiți mesajul prin el și nu prin canalele media obișnuite?
M-am gândit mult cum să fac povestea accesibilă tuturor. Am vrut să ajungă la cât mai mulți oameni posibil, dar mă temeam că voi fi cenzurat. Așa că am hotărât să folosesc o parte din bani pentru a tipări ziarul și cred că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care am luat-o. Media a înțeles că ziarul era distribuit pe stradă și n-a vrut să rămână pe dinafară, așa că au publicat și ei povestea. Așa a ajuns în presa mainstream.

Dacă ai reuși, care ar fi efectul? Cum ar fi lumea?
Mulți oameni fac deja asta fără să-și dea seama; neplata datoriilor a fost unul dintre factorii care au dărâmat sistemul financiar. Nu atât împrumuturile mici și ipotecile, cât cele mari, din domeniul construcțiilor și a companiilor de dezvoltare care nu și-au putut plăti datoriile și au dat faliment. Șansa ca planul să devină global nu e foarte probabil, dar cel mai important e să răspândim ideea că micile schimbări și decizii pe care le iei pot ajuta lumea să devină un loc mai bun.

Ai spus: „Prefer o libertate periculoasă în loc de o supunere comodă." Cam asta faci tu – deschizi ușa nesupunerii civile masive.
Da, ideea e să acționezi mereu în concordanță cu ce crezi și simți că e mai bine, chiar dacă există o autoritate care te obligă să acționezi altfel. Ar fi interesant să începem o dezbatere despre eficiența sistemului și să punem la îndoială modul de funcționare al sistemului juridic. E un sistem capcană care nu ajută nimănui – nici victimelor, nici prizonierilor și nici guvernului, care sunt cei care trebuie să plătească pentru tot. E timpul să regândim totul și să creăm ceva nou, nu?

Mi se pare că ești ca un porcușor de Guineea cu bombe atașate pe corp care încearcă să demonteze sistemul și să găsească alternative pentru el.
Important e că am început să construim un alt sistem de la bază spre vârf. E un sistem deschis, nu unul închis, ceea ce înseamnă că nimeni nu te va obliga să faci parte din el. Putem repara totul cu această libertate și putem hotărî cum vrem să funcționeze sistemul sanitar, educațional, economia, conflictele și multe altele. Deja îl punem în practică prin Cooperativa Catalană Integrală (CCI) și alte proiecte asociate.

Calafou, un proiect autonom în strânsă legătură cu Cooperativa Catalană Integrală.

Povestește-mi despre CCI.
E un grup în cadrul căruia construim o economie comună, organizăm consumul, acoperim nevoile, organizăm munca și stabilim relații financiare pentru a susține noi proiecte productive. Avem o infrastructură ce acoperă sănătatea, traiul, nevoile alimentare, transportul, energia – toate nevoile de bază. Ideea principală e că funcționează pe bază de autonomie. Avem nevoie de schimbări profunde la nivel relațional între oameni – de încredere unii în alții. Revoluția nu intenționează să schimbe doar sistemul economic, vrea să schimbe totul, să schimbe ființa umană. Vorbim despre schimbări în toate aspectele vieții.

Ai aplica vreodată aceste idei printr-un partid politic?
Problema e că, de obicei,conceptul de partid politic contrazice conceptul de adunare. O adunare e un proces deschis care funcționează pe bază de consens. Sistemul partidelor politice se bazează pe confruntare.

Urmăriți-l pe Paul pe Twitter: @pauldotgeddis

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook:

Vezi și:
Am mers la un curs ca să învăț cum să domin financiar bărbații
De ce ok să te întrețină părinții când ai 20 și ceva de ani
Am aflat cum face bani Statul Islamic