De ce ne-au rămas Daft Punk în creier?

Weekend-ul trecut Daft Punk a anunțat lansarea unui nou album, Random Access Memories, pe data de 2 mai. Apoi au avut un spot de 15 secunde la Saturday Night Live, un fragment al uneia dintre cele mai smooth robo-piese de pe material.

Pentru a doua oară luna aceasta, toată lumea o ia razna. Articolul ăsta de pe Pitchfork, cu 25 000 de like-uri Facebook, exprimă exact ce simțim cu toții: „Așteptarea a luat sfârșit. Noul album Daft Punk, Random Access Memories, e disponibil la pre-order pe iTunes. Apare pe 21 mai via Daft Life Limited, Columbia Records. Fuck yeah!”

De ce? Pentru că toată lumea iubește „Digital Love”, „Around the World” și piesa aia de la Jocurile Olimpice? Nu. Datorită stilului științifico fantastic. Pentru că Daft Punk sunt maeștri în așa ceva, alegânduși teren de practică scena retro-futuristică.

Nu mă înțelege greșit. „Harder, Faster, Stronger”, „Da Funk” și toate de mai înainte sunt piese mișto. Mă consider un fan Daft Punk. Dar au trecut opt ani de la ultimul lor album de studio și 12 de la Discovery. De atunci au cucerit lumea și au umplut stadioane (sold-out) cu mitologie, nu măiestrie. Sau mai bine zis, cu maiestria nemaivăzută a mitologiilor SF pe care le abordează.

 Fază care stă cam așa: doi roboți anonimi fac muzica dansantă a viitorului. Sintetizează sunetele trecutului pe care bagă din abundență voci robotizate. Povestea personajelor din clipuri, vocea inumană care articulează silabe metalice peste beaturile de extraterestru storcit, căștile lor solide cu LED-uri, toate indică destinația acasă: Daft Punk nu e din lumea asta, dar este un compus al imaginației noastre intergalactice. Prin urmare sunt singura trupă care a meritat o pagină în Science Fiction Encyclopedia.

Dovada A: Videoclipul care i-a făcut faimoși. Oameni roboți și schelete dansează în jurul lumii.

Apoi au urmat roboții la costum și desigur caschetele alea.

Caschete ale viitorului pe care nu le dai jos niciodată, nici măcar în preajma celebrităților. Sau când dai interviuri.

Apoi au construit o navă spațială în formă de piramidă ca pupitru pentru DJ.

Și-au făcut o animație SF. Câțiva ani mai târziu, au făcut un film despre doi roboți care încearcă să devină oameni.

Cea mai mare șmecherie pe care a făcut-o Daft Punk n-a fost deformarea asta a pieselor. A fost transformarea a doi DJ francezi în raveri interstelari îndrăzneți. Generații de adolescenți și studenți frustrați,  crescuți cu o dietă de Star Wars și Transformers, au avut ocazia să intre în lumea muzicii dance.

Dar acum Daft Punk mai auzi doar ca soundtrack la Tron, au rar show-uri, bagă capetele alea de roboți în promo-urile lor de parcă ar fi un brand - și chiar sunt. Așa că prezentarea, continuarea mitului, este mult mai interesantă.

Să fie clar, nu intenționez să desconsider Daft Punk. Băieții fac și niște piese pop excelente. Dar prtea mișto la ei e că înțeleg că nu vrem doar să dansăm când ieșim într-o noapte de vineri. Vrem să dansăm pe o navă spațială. Vrem ca escapada noastră să se îndrepte spre viitor și vrem ca viitorul ăla să fie plin de chestii mișto și cunoscute.

Text: Brian Merchant

Traducere: Andra Olteanu

Citește și  Apariții Daft Punk mai puțin convenționale, în reclame la chestii