Soju e de vină pentru coreenii care leșină pe străzi

Om beat în Seul via

Soju nu pierde vremea deloc. Trece direct la subiect și te face praf rapid. Știu asta de la vârsta de 16 ani, pe când eram un adolescent coreean-american bețiv crescut în Queens. Dar teoria mi s-a confirmat complet abia când m-am mutat în Seul pentru o scurtă perioadă acum trei ani. Era prima mea noapte în capitala Coreei de Sud. Am ieșit cu vărul meu și gașca lui de prieteni bețivani pe străzile aglomerate din jurul stației Kang-Nam. Una dintre cele mai frecventate stații de metrou din Seul, zona era plină de baruri aglomerate cu petrecăreți care se întâlneau acolo ca să-și urmeze pasiunea: consumul de alcool în cantități nelimitate.

Era încă devreme când grupul nostru a ieșit să-și pună planul în aplicare. Era cu puțin înainte de șapte seara, soarele încă strălucea într-un colț al cerului, iar străzile erau pline de alți bețivani ca noi, în căutare de un bar în care să se facă praf. Pentru prima oară locuiam în țara natală a părinților mei, unde toată lumea arăta ca mine și mă integram perfect între cei din jur. Era momentul să mă simt una cu concetățenii mei coreeni și să cântăm împreună „Arirang”, în cadrul unei scene idilice. Dar în realitate, eram doar o grămadă de bețivi care mișunau pe străzi.

Entuziasmul de vineri seară plutea în aer. Tinerii coreeni își întâmpinau prietenii cu îmbrățișări călduroase și stăteau toți în cercuri, făcând planuri pentru noaptea aceea. Alții erau deja la al treilea bar.

Dar erau și unii care nu participau la nebunia asta. De exemplu, bărbatul între două vârste care zăcea întins pe jos pe stradă. Era leșinat și avea în față o sticlă verde goală. Când am trecut pe lângă el sforăia și puțea a soju. Nimeni nu l-a observat, nimănui nu i-a păsat de bețivul ăsta leșinat într-un colț. Oamenii au trecut pe lângă el l-au ocolit fără să clipească, de parcă ar fi fost un căcat de câine. În scurt timp, am observat băltoacele de vomă de la fiecare colț de stradă – nici ele nu surprindeau pe nimeni. Deci ăsta era Seulul. Toți își făceau griji despre lucruri mai importante la ora șapte seara. Eu nu eram încă beat.

Coreea e cel mai mare consumator de băuturi spirtoase din lume, așa că e clar că sud-coreenilor le place să bea la greu. Soju, alcoolul național neoficial al țării, e băutura spirtoasă care se vinde cel mai bine în toată lumea. Depășește chiar și vodca, whiseky-ul și romul, cu 90 de milioane de lăzi vândute în fiecare an. Soju se servește la rece și se consumă în shoturi. Cel mai des se distilează din orez, dar poate fi făcut și din alte ingrediente precum grâul, ovăzul, tapioca și cartofi dulci. Campaniile coreene de marketing sunt puternice: trântesc pe eticheta sticlei vedete coreene de prim rang sau un model coreean atrăgător pe jumătate dezbrăcat.

Foto via

Piața de soju din Coreea are mai multe branduri a căror popularitate variază în funcție de regiune, dar există două care domină palatul consumatorilor coreeni și globali: Chamisul și Cheoeum Cheoreom. Chamisul clasic are 20,1% alcool și e produs de Hite-Jinro, principalul furnizor de alcool de pe planetă. Tot Hite-Jinro produce și Chamisul Fresh, care are un conținut de alcool puțin mai mic, de 19,5%. Singura concurență  a lui Chamisul e Cheoeum Cheoreom, care conține un nivel de alcool de 19,5%, produs de Lotte. Războiul dintre ele e similar cu cel dintre Cola și Pepsi. Ambele băuturi pot fi comandate la aproape orice bar sau restaurant coreean fără să trebuiască să te uiți mai întâi în meniu.

În 2012, în Coreea de Sud s-au vândut trei miliarde de sticle de soju. Consumul de alcool – în special de soju – e atât de înrădăcinat în cultura coreeană, încât nicio sărbătoare sau dramă coreeană n-ar fi la fel fără să dai peste cap o sticlă întreagă de soju. E ieftină – costă puțin peste un dolar la orice supermarket – și se vinde non stop. Într-o țară în care e aproape imposibil să faci rost de droguri ilegale, dependenții de soju și alcoolicii din Coreea sunt reuniți de dragostea lor pentru drogul la sticlă.

Când mă gândesc la experiența cu bețivul leșinat din prima noapte în Coreea, înțeleg de ce niciunul dintre noi nu i-a observat prezența. Dacă l-am fi observat, ne-ar fi făcut să ne întoarcem acasă și să nu mai ieșim nicăieri. Pentru mine, soju e ca prietenul ăla bun la care te duci când ai nevoie de ceva. Îți poate schimba starea în bine rapid. Și poate fi și umărul pe care să plângi după o despărțire nasoală. Soju e serul adevărului care te duce exact unde vrei să fii, chiar dacă dorința ta e să fii întins pe jos, făcut praf, în mijlocul străzii.

Citiți mai multe articole de Tae Yoon la Thwany.blogspot.com.

Traducere: Oana Maria Zaharia