medi

Zilele astea sunt fascinat de una din problemele cele mai grave ale generaţiei Y, din care fac parte: narcisismul. Prin platforme de social media precum Facebook şi Instagram, noi am transformat toată existenţa noastră într-un film din mediul online, unde noi suntem actori, producători şi regizori. Oamenii pozitivi îşi elimină toate secvenţele negative în viaţă, ceilalţi fac invers şi te trezeşti pe o reţea de comunicare, unde toţi vorbim doar în idei absolute şi extreme, pentru că astea sunt rolurile pe care ni le asumăm.

Poate că cea mai tristă parte din cabaretul ăsta de social media pe care-l dansăm cu toţi e modul în care ne expunem relaţiile intime în public. De câte ori nu ai văzut câte o amică din listă cum trece într-o lună printr-un „is in relationship, is complicated, is no longer in a relationship" cu tot cu poze cu ei împreună, comentarii din partea unor cunoscuţi şi străini despre picanteriile din viaţa lor şi likeurile de rigoare. Treptat dezumanizezi complet ideea de intimitate şi ajungi să nu mai poţi să vorbeşti cu prietenul sau prietena ta, că ţi-e frică de ce postează.

O colegă de şcoală posta absolut tot ce-i trecea prin minte pe peretele ei de Facebook, inclusiv diverse lucruri insultătoare la adresa altor colegi şi personalităţi din ţară. La un moment dat, mai mulţi ne-am hotărât să-i trolăm profilul până se potoleşte. Ea s-a isterizat că aveam o problemă cu ceea ce făcea, iar argumentul ei suprem era că poate să spună orice pe peretele ei, pentru că este ca un jurnal de sub pernă. Asta e o logică cel puţin defectă. Un prieten de familie, care este preot, s-a trezit acum o lună cu o spovedanie postată pe peretele său de o enoriaşă. Femeia vorbea acolo de probleme de sănătate, probleme de relaţie, lucruri pe care i le-ai spune doar unui preot sau unui psiholog. Ea nu percepea că vedeau toţi ceilalţi spovedania, inclusiv soţul ei care era în aceeaşi parohie. Din fericire, preotul a şters imediat postul, dar nu ştii câţi din prietenii tăi au la fel de mult bun simţ.

Circulă foarte mult pe internet zilele astea campania Ice Bucket Challenge, care a prins şi în România, deşi mi se pare că puţine dintre personalităţile care participă la noi donează vreun ban. Ideea campaniei este că ori donezi nişte bani pentru tratarea unei boli periculoase, numite ALS, ori îţi torni o găleată de apă cu gheaţă pe cap şi rogi alţi trei oameni să doneze. Mulţi nu prea au înţeles că toată treaba se leagă de donaţii şi pur şi simplu îşi pun filmuleţe cu ei cum îşi toarnă apă pe ei, pentru că e la modă pe Facebook. Există bloguri întregi de oameni care nu reuşesc să-şi toarne găleata şi fac compilaţii haioase despre asta. Problema reală este că boala în sine a rămas undeva în planul secundar, la fel şi actul umanitar. Important a rămas să te lauzi pe Facebook că lupţi împotriva unei boli despre care nu ştii nimic şi că ai meritul că ai răspândit awareness despre ea. În plus ai arătat şi cum ai slăbit alea două kile care te deranjau pe la burtică şi e o ocazie bună să te lauzi cu asta, dacă n-ai bani de mers la mare.

Urmărește VICE pe Facebook:

Vezi și:
Cum arată viitorul rețelelor sociale văzut de VICE
De ce sunt managerii de social media niște tâmpiți?
Instituțiile publice din România sunt mai amuzante ca părinții tăi, pe Facebook