România fără număr: Supradoza presei pe septembrie 2012

Am zis să vă ofer la fiecare final de lună o mică sinteză în care vă arăt cum stă treaba cu toate mizeriile, caterinca proastă şi lucrurile dubioase care s-au petrecut pe sub nasul vostru în ultimele 30 de zile. Aşa că am adunat aici acele știri în care nu se abordează niciunul dintre subiectele principale care au fost tocate zi de zi de toate cititoarele de prompter și moderatorii frenetici de talk-show-uri, acele ştiri în care vă daţi seama cât de bolnav poate fi poporul român. Luna asta nu voi vorbi despre Dan Diaconescu, urşi ucigaşi sau avioanele la mâna a zecea pe care le cumpărăm ca să le aruncăm.

Se ştie că în România se taie copaci într-o mare veselie şi se plantează la loc o pulă. Iniţial trebuia să fie pus un puiet nou în locul fiecărui arbore tăiat, dar de ceva vreme bucureştenii cu puţină influenţă pe la primărie pot scăpa de orice urmă de verdeaţă care le strică priveliştea spunând că e un pericol pentru locuinţă. Pentru că e campanie electorală, un parlamentar de care n-a auzit nimeni s-a trezit să bage o lege care să oprească măcelul ăsta interzicând tăierea copacilor romantici. El defineşte arborii ăştia libidinoşi ca fiind în formă de inimă, dădători de viaţă, înmiresmaţi sau inspiraţionali pentru îndrăgostiţi. Decizia finală o va lua un inspector silvic pe principii pur subiective. Astfel, dacă pe unul îl excită sălciile umede, altul poate avea un fetiş pentru stejarii vânjoşi. Ar trebui să rezolve în acelaşi mod problema maidanezilor ucigându-i doar p-ăia care nu le inspiră hingherilor afecţiune, pufoşenie şi sex violent zoofil. (foto via)

Când vorbim despre ce numesc ziarele „proteste la înălţime”, majoritatea ne gândim la hipiotul care a stat gol, în poziţie de meditaţie zen, pe macaraua de la Teatrul Naţional ca să protesteze împotriva maşinilor. Puţini îl mai ţin minte pe tipul care s-a urcat de pe un stâlp de lumină de lângă Cotroceni. Şi mai puţini ţin minte că el s-a dat jos doar ca să se cace, că-i dăduseră jandarmii o apă cu laxativ. Acum tipul a vrut să-şi spele ruşinea şi să-şi recapete faima, aşa că s-a urcat pe o macara din Bucureştii Noi, unde a zbierat timp de 20 de ore că vrea să-l vadă pe Băsescu. De data asta şi-a adus propria apă şi nişte cuţite cu care să alunge jandarmii care vor să-l prostească cu laxative. Spre final a tras şi o pişare peste lumea adunată sub el în spiritul democraţiei. E clar un om care ţine la excreţiile lui. Pe viitor, probabil va vomita de pe o macara din Pipera şi va da o labă de pe Podul Basarab. (foto via)

O femeie de vreo 40 de ani din Vâlcea a dat naştere unui copil mort şi a dat ortul popii şi ea la vreo oră după. Până aici nimic anormal, se ştie că rişti multe născând după 35. Dacă nu vi se pare că o căuta cu lumânarea destul, ea a mers şi trei kilometri pe jos, pentru că efortul face bine în ultima lună de sarcină. Pe urmă, deşi i s-a rupt apa, a decis că ar fi o idee mai bună să o ia pe jos la spital că ăia de la ambulanţă o să-i ceară bani. Ca să dovedească că inteligenţa e ereditară în familia aia, rudele au cerut ca fetusul să fie băgat înapoi în femeie de medici, pentru a face economie la cimitir. Desigur că nu le-a trecut prin minte nici ideea de a pune pruncul alături de mamă în sicriu, pentru că lor li se pare că dacă i-l îndeasă înapoi între picioare va fi ca şi cum nu s-ar fi născut niciodată şi înmormântarea va fi una creştinească în ochii Mântuitorului. Despre morţi numai de bine! (foto via)

Că tot vorbeam de rudele noastre răposate, ele au început să devină o problemă gravă în Botoşani unde, din lipsă de loc în cimitir, autorităţile au decis că ar fi o idee bună să extindă gropile cu morţi într-o parcare din apropiere. Ferească sfinţii să facă un cimitir nou undeva la periferia oraşului! Nu, mai bine să bage mortul în spatele caselor oamenilor. Chiar lângă cimitirul ăsta ad-hoc e sediul unei fundaţii unde activiştii or să-şi bea cafele şi o să fumeze lângă cadavrele coborâte în gropi sub urletele bocitoarelor. Sublim. După asta cimitirul urmează să se extindă pe o bază sportivă din zonă, pentru că nu contează condiţia fizică a viilor, cât contează cazarea morţilor în stil. Oricum cauza principală a suprapopulării de morţi e faptul că Biserica boicotează cimitirele private din oraş, aşa că nu pot merge spre viaţa de apoi cei îngropaţi acolo. Se ştie că în România nici să mori n-ai voie fără acordul popilor. (foto via)

Vreo zece români au dat lovitura prădând un magazin de bijuterii din Londra de bunuri în valoare de 630 000 de euro. Ei tot n-au fost prinşi, aşa că nu pot decât să mă întreb cum au decis vânzătorii de la magazin că ei erau români. Simplu. Erau de etnie romă şi asta s-a văzut şi pe camerele de filmat, aşa că au decis că ei clar nu puteau fi decât conaţionali de-ai noştri, pentru că, aparent, nu există alte naţionalităţi cu pigmentul ăsta de piele. E foarte frumos să ajungi la concluzii aşa rapid când te dai o ţară civilizată şi acuzi înapoiaţii din estul Europei de xenofobie. Poliţiştii de acolo, pe de altă parte, sunt de un complet alt calibru. Unul dintre ei a declarat imediat după faptă că era sigur că nu puteau fi decât români după metoda jafului – au intrat mascaţi şi cu ciocane, au spart vitrinele, au luat tot ce-au putut şi-au fugit. Noi am devenit deja un fel de deschizători de drumuri în furturi făcute complet de-a-n pulea, care reuşesc în ţări unde nu merg metodele avansate. Cel mai trist lucru e că şi vânzătorii, şi poliţiştii chiar au avut dreptate. Erau români. (foto via)

O tipă din Cluj a sunat la Serviciul de Urgenţe ca să-i ducă copilul bolnav la spital. În loc de o ambulanţă de la stat, ea s-a trezit cu una privată, că aşa e sistemul medical. Brancardierul de pe ambulanţă i-a spus că nu-i poate lua copilul fără să-i dea pe loc toate actele sale. Panicată că îi murea fetiţa de şase ani de apendicită, mama nu a mai găsit certificatul de naştere. Tipul de pe ambulanţă a zis că nu ar putea lua orice copil de pe stradă și a transportat fetiţa la spital doar după ce a primit vreo două milioane şpagă, pe care evident atât el, cât şi cei de la spital neagă că le-ar fi primit. Am trecut şi eu printr-o fază asemănătoare când a trebuit să caut pe stradă o femeie de 50 de ani care să-i spună dispecerului de la ambulanță că leşinase un om pe stradă, pentru că scârba nu mă credea pe mine sau pe prietenii mei, că ei nu primesc apeluri de la minori. Asta că tot e atât de lăudat serviciul de urgențe zilele astea. (foto via)

Am mai scris şi-n alte Supradoze despre pedofilii care-şi fac un fel de mini-harem din fetiţele din apropierea lor, dar nu încetează să mă surprindă încrederea care li se acordă unor astfel de oameni. Un tip de 30 de ani din judeţul Vaslui, care a fost deja închis pentru pedofilie, acum a reuşit performanţa de a molesta o droaie de copile de 13-14 ani, între ele fetiţele vecinilor, toate verişoarele lui şi, desigur, fata tipei cu care locuia, într-o comună. La sat cam toată lumea știe, dacă a fost cineva arestat pentru pedofilie, mai ales dacă e și eliberat, se întoarce fix de unde a plecat. Poliția rurală probabil a și avertizat inconștienții de acolo că vine înapoi obsedatul. Ce tot nu înțeleg e cum naibii lași pe mâna unui tip de genul ăsta atâtea fetițe. Dacă tot voiau să le trimită la dezvirginat, mai bine i le-ar fi lăsat goale, acoperite în miere și legate fedeleș pe prispa casei. Măcar așa le primeau înapoi fără vânătăi, când se plictisea de ele. (foto via)

Cu toții știm ce sumbre pot fi haznalele alea purulente numite bude ecologice, dar nici cel mai folosit closet din parcul Herăstrău nu se compară cu violul olfactiv prin care trec gălățenii la fiecare șantier nou. Șefii muncitorilor de acolo țin atât de mult la angajați, cât și la cetățeni, încât le-au dat cea mai sinistră budă portabilă din galaxie. E o hazna de tablă pe care muncitorii o pun peste canalele din mjlocul străzilor din apropierea șantierului. Pe lângă faptul că mașinile trebuie să ocolească silozul ăsta de fecale, oamenii care locuiesc prin apropiere trebuie să inhaleze o miasmă care rivalizează doar cu cea produsă de fabricile de porci. Eu zic să revenim la sistemul medieval când din fiecare casă curgea un pârâiaș de căcat îmbibat în ciumă, care se scurgea într-un canal în aer liber de unde venea aroma principală a Epocii Întunecate. (foto via)

Citeşte şi supradozele din lunile trecute.