Anarhiștii bieloruși prevăd mai multe proteste în masă

Bietul Belarus – lucrurile nu par să meargă spre bine în ultima dictatură a Europei. Acum nu mai are atenția presei din cauza controverselor care au avut loc în Rusia, dar e în continuare sufocat de un regim în timpul căruia mii de dizidenți au fost băgați în închisoare. În timp ce Pussy Riot au furat inimile tuturor, golanii politici din Belarus au trecut aproape neobservați. În luna martie, aproape 100 de persoane au fost arestate pentru că au participat la un concert de punk și nimeni n-a auzit nimic despre asta.

V-am spus de mai multe ori despre protestele din Belarus, dar tot ce trebuie să știți e că sunt o activitate periculoasă. Săptămâna aceasta Belarus intră în a patra sesiune de alegeri electorale sub conducerea președintelui Alexander Lukashenko, cu o hârtie de vot care le oferă practic o singură opțiune. Deci ne-am gândit să luăm legătura cu rebelii care îndrăznesc să se opună regimului.

Undeva în liniște, un grup de tineri bieloruși frustrați opun rezistență. Inspirați de celulele de foc ale Greciei, au lansat atacuri împotriva simbolurilor statului, concentrate în special pe Lukashenko, despre care am mai scris câteva articole în trecut. Lukashenko e la putere din 1994 și i s-a interzis să participe la Jocurile Olimpice din 2012 din cauză că deține recordul pentru încălcarea drepturilor omului. Mișto tip. De curând, i-a numit pe membrii opoziției din alegerile belaruse „lași” pentru că au boicotat un vot care se presupunea a fi aranjat. Belarus are nevoie de o pauză, iar într-o țară în care demonstrațiile de stradă sunt înăbușite cu brutalitate, poate că atacurile surpriză ale unui grup anarhist vor putea să le ofere oamenilor ignorați și oprimați platforma de care au nevoie.

Am vorbit cu un anarhist dinăuntrul regimului, care a explicat că motivația pentru atacuri s-a născut din frustrarea legată de faptul că nu există un mod legal de a atrage atenția oamenilor sau de a face un eveniment public pentru mai mult de 10 minute. Asta, împreună cu popularitatea protestelor grecești, a dus la noi metode de luptă. Au puține opțiuni – la urma urmei, cele mai multe forme de opoziție legitime sunt interzise.

„E aproape imposibil să înregistrezi un partid sau o mișcare politică în Belarus,”îmi spune contactul meu, „și există o lege care interzice activitatea organizațiilor neînregistrate. Fiecare acțiune trebuie să fie aprobată. Acțiunile ilegale sunt pedepsite prin arestări. Dacă nu te supui regulilor guvernului, poți fi expulzat din facultate, sau concediat, dacă asta e dorința forțelor speciale. Uneori nici nu e nevoie să ceară asta – managerii o fac preventiv ca să nu atragă atenția KGB-ului asupra lor. Simpla distribuire de fluturași poate fi considerată producție de mass media ilegală.”

Mișcarea actuală anarhistă are rădăcini în scena punk și hardcore și tot mai multe proiecte culturale au început să răsară în Belarus în ultimii zece ani. De fapt, în ciuda trecutului zbuciumat, în care a fost zdrobit de diverși dictatori, Belarusul a avut parte de destul anarhism încă din 1905, cu Propaganda Faptei. Dacă are anarhia în sânge, există un grup de motive s-o scoată la iveală chiar acum, după „creșterea dezamăgirilor în 2008 și 2009 față de metodele și ideile opoziției.” Creșterea bruscă a numărului lor, mi-a explicat, a fost evidentă în special „în timpul marșului anual Cernobâl, organizat de către opoziție dar susținută de către anarhiștii care militau împotriva unei construirii unei noi uzine în Belarus”. Se pare că blocul anarhist a depășit ca număr orice mișcare a opoziției în ziua aceea.

Incendierile au început în 2009, când anarhiștii underground au lansat o campanie clandestină, atacând sediul armatei cu o grenadă cu fum. Au dat foc cazinourilor deținute de ruși, unei secții de poliție, ambasadei ruse și unei bănci de stat. După ce filmările atacurilor au fost postate online pentru a-i inspira pe alții, iar KGB-ul a început să aresteze oameni, a urmat un lanț de atacuri solidare cu bombă asupra închisorilor și a sediilor KGB.

Astăzi, cinci anarhiști acuzați de atacuri se află în colonii, ispășind pedepse de la trei până la opt ani. Acești prizonieri, printre mii de alții, îndură condiții de trai de coșmar în închisorile post-sovietice care impun structurări ierarhice brutale între deținuți. Bizarul sistem de caste se întinde de la Blatnye (criminali profesioniști) până la Opuschennye (paria), care sunt adesea ținte ale violenței sexuale.

În 2010, alegerea lui Lukashenko a provocat proteste în masă, iar regimul rămâne indiferent. Un autocrat le-a comunicat nu demult cetățenilor că „nu avem nevoie de revoluții și de neliniște”. De fapt, ăsta e singurul lucru de care chiar au nevoie, dar guvernul face tot posibilul să nu-l obțină. Săptămâna trecută, ofițeri de securitate îmbrăcați în civil au bătut un fotograf de la Associated Press și au reținut alți șapte jurnaliști, doar pentru că au scris despre un protest la care participaseră doar patru activiști din opoziție.

Dintre cei 109 candidați victorioși anunțați ieri dimineață, toți erau din partide pro-Lukashenko. Ca reacție, anarhiștii sunt sigur că e doar o chestiune de timp până se vor isca din nou proteste în masă cărora li se vor alătura un număr tot mai mare de tineri deziluzionați de impotența opoziției. Alegerile parlamentare nu sunt niciodată populare, avem mai puțin de trei candidați mediocri pentru o poziție. Majoritatea membrilor opoziției le boicotează și tot timpul se organizează proteste în urma lor. În orice caz, e greu să te bazezi pe susținerea oamenilor, îmi explică el. Chestia e că țara noastră e autocrată, nu dictatorială, ceea ce înseamnă că dacă nu te legi de politică și nu-ți pasă de violarea drepturilor omului, atunci ești OK. Când oamenii n-o să mai aibă nimic de pierdut, atunci majoritatea o să iasă în stradă. Dar cât timp regimul e susținut de Rusia, va supraviețui protestelor mai mici.

Traducere: Oana Maria Zaharia