Bazinul Polo din Giulești

Văzut de pe turnul IFMA din Basarab, bazinul polo din vecinătatea stadionului Rapid seamănă cu un gândac de bucătărie mort. Când mergeam cu tramvaiul 41 pe podul Grant observam de multe ori reclama Banc Post ce-i bântuia fațada. Acum știu că nu este singura utilitate a ruinei.

În incinta ei se întâlneau suporterii Rapidului care petreceau probabil victoriile meciurilor. Dar acest loc n-a fost destinat de la bun început pentru astfel de întruniri. Prin anii ’80 a funcționat ca bazin descoperit pentru înotătorii giuleșteni. Ulterior a fost acoperit pentru a permite pregătirea lor și pe timp de iarnă, însă din motive neștiute Elena Ceaușescu a ordonat cu puțin timp înaintea Revoluției să fie decopertat. Așa se face că după 1990, s-au terminat fondurile chiar în cursul unei noi reconstruiri a acoperișului. De atunci situația bazinului a fost pecetluită, prăpădindu-se de la an la an. Probabil au mai existat tentative de reabilitare prin 2007, când se vorbea de o mărire a bazinului. Cei 33 metri lungime și 16 metri lățime nu satisfăceau standardele Ligii Naționale care cerea 33 x 20 metri. Cert este că nimic nu s-a mișcat, iar planul, dacă a fost conceput vreodată, nu a fost niciodată pus la cale. Mai degrabă s-ar ivi o demolare, deoarece vechea structură nu va putea vreodată îndeplini toate condițiile necesare bazinelor moderne.

După ce-am trecut printr-o zonă CFR interzisă, m-am strecurat în curtea bazinului. Mă așteptam la câini și paznici ieșiți de nicăieri, gata să mă prindă în flagranta acțiune. Dar le-am dibuit traseele și le-am ocolit.

Cum am intrat au început brusc să latre mai multe javre din curțile vecine. Mi-au simțit prezența, dar s-au obișnuit cu ea. Interiorul m-a copleșit instant, mai ales prezența geamurilor colorate prin care se cernea o lumină tropicală.

E fantastic de știut că aici, pe timp de iarnă încă mai au loc antrenamente cu echipele de juniori. Când afară e viscol, temperatura din interior e mai blândă. Dar asta nu face ca structura bazinului să fie mai sigură, din contră. Antrenorii chiar își asumă riscuri.

Am coborât în bazin ca să imortalizez mesajele ultrașilor, vorbe de duh despre viață și alte echipe de fotbal. Toate vorbesc despre cei care au trecut pe aici în urmă cu doar câțiva ani. Avem și câteva skill-uri în arta urbană. În spatele injuriilor se regăsesc taguri desenate cu măiestrie.

GSU – God Save Ultras

Aici există o forță spirituală reală pe care eu nu o pricep. Mă simt ca un neinițiat într-o lume a societăților secrete.

Am avut și vom avea mereu… boală pe rasiști proști cărora le curge scuipatul din gură.

Ori aici a concertat trupa de vamaioți Niște băieți, ori ultrașii nu mai au inspirație și urmează exemplul lui Ponta. Tagul ăsta e preferatu meu.

Ca într-un film cunoscut cu exorcizări satanice, în care preotul întreabă posedatul: „Care ți-e numele?” Și el răspunde: „Spune-mi Legiunea Chitila, că suntem mulți într-un singur trup”.

Emblema desenată misterios ca cercurile din lanurile de grâu. Totuși dacă s-ar face extratereștrii ultrași, nu am mai scăpa niciunii de probe anale.

La trei se sare. Pentru că nu avem apă, vă rugăm să fugiți sau să săriți în cap.

În ultimul moment, când mă pregăteam să ies din  văgăuna asta, am întâlnit o reptilă grăbită. Explora și ea bazinul aproape nevăzută. Dacă ar fi fost radioactivă, aș fi ajuns un reptilian pur sânge.

Anterior: Spitalul Caritas