FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Cum a ajuns roșia storcită în poala lui Dan Șova

Prietena cu roşia de la protestul de vineri a ieşit din prefectură fără nicio problemă. Nici măcar n-a fost legitimată. Aviz cetăţenilor cu idei.
1.7.13

Mihnea Blidariu este parte din trupa Luna-Amară, poet și activist în campania Salvați Roșia Montană. Acesta este un text despre protestul de vineri 28 iulie, față de ministrul Dan Șova, delegat pentru proiecte de infrastructură de interes național și investiții străine. Protestul a fost organizat în 30 de minute iar „succesul” său de presă s-a datorat unei… roşii. Ceea ce arată că, dacă pentru noi oamenii sunt mai importanţi decât aurul, pentru presa română Roşia e mai importantă decât oamenii…

Sună telefonul. O prietenă din Bucureşti vrea să ştie dacă avem de gând să facem ceva cu privire la prezenţa la Cluj a lui Dan Şova, ministrul marilor proiecte (sau al marilor corporaţii, cum îi spunem noi…). Dan Şova, care ridică în slăvi proiectul Roşia Montană şi a cărui mamă adoptivă a fost avocata RMGC. Păi n-a plecat aseară? „Nu, uite, e încă la voi, acum e la prefectură.” Ştiam că fusese cu o seară înainte la o emisiune pe un post local, cu Ioan Rus şi Emil Boc, vorbind despre autostrăzi niciodată terminate şi promisiuni niciodată onorate (şi pe care cică o să le onoreze el, dar cine să-l creadă?…). Eram aproape toţi cu lucru pe cap: seara bilunară de documentar activist, atelier de făcut insigne, plăsuţe, magneţi, cercei cu Salvaţi Roşia Montană pentru pre-eventul FânFest. Dar am crezut că Şova plecase…

Mă hotărăsc pe loc. Sun, mai întâi să văd pe unde e Şova în momentul ăsta. Alţi prieteni află că la ora 13 e conferinţă de presă la prefectură, cu el şi alţi politicieni locali. De obicei nu vorbim la telefon despre proteste, dar acum nu e timp. E 12.30 şi în 30 de minute trebuie să ne strângem şi să stabilim ce şi cum facem. Sun pe toată lumea. Nu prea mulţi pot veni aşa, din scurt. Contrar diversiunilor energice ale postacilor de serviciu, agenţilor sub acoperire şi politicienilor, activiştii sociali şi de mediu au slujbe, care mai de care mai subversive: stomatologi, avocaţi, profesori universitari, chineto-terapeuţi, web-designeri, muzicieni la Filarmonică, arhitecţi, jurnalişti. Până la urmă, suntem vreo opt. Luăm două bannere, două steaguri şi plecăm.

Publicitate

E ora 13. În faţa prefecturii, trei maşini de MAI, doi jandarmi şi un poliţist. Una din maşinile MAI e postată la intrarea de serviciu. Nu ştim cât va dura conferinţa. Jurnaliştii intră pe rând. Unii ne cunosc, se uită la noi şi zâmbesc, ştiind că prezenţa noastră acolo înseamnă că „ceva o să se întâmple”. Stăm, cât de cât, separaţi, ca să nu atragem atenţia. După vreo 15 minute, Boc şi Rus ies din prefectură şi pleacă. Ne stresăm un pic: nu ştim dacă s-a terminat conferinţa sau l-au lăsat pe Şova să răspundă singur la întrebări. Hotărâm să ne postăm chiar în faţa intrării şi să desfăşurăm banner-ele. Între maşinile de protocol parcate pe trotuar şi uşa prefecturii e un spaţiu de nici doi metri. Imediat ce desfăşurăm banner-ele, poliţistul apare lângă noi şi începe să recite poezia cu „protestul neautorizat”. Îi răspundem că ne aflăm în faţa unei instituţii publice şi nu ne trebuie autorizaţie. Încep nuanţele: e instituţie „de interes public”, nu „publică”. Nu cedăm, ştim legea şi aici rămânem. Intervin negocierile, dar nu le conduce poliţistul: vine un jandarm, să ne roage să trecem vizavi şi să continuăm acolo. E tânăr de tot, mă uit la el şi îmi dau seama că atunci când spune „Haideţi să nu aibă nimeni probleme, vă rog frumos” vrea să zică, de fapt: „Aş vrea să nu am eu probleme”. Îl înţeleg, dar problemele nu i le cauzăm noi, ci ăştia care dau legi strâmbe şi vor să otrăvească oamenii cu cianura lor. E politicos, dialogul decurge pe un ton amabil, dar nu plecăm.

Iese un tip, pare a fi consilier sau aşa ceva, se uită la unul din bannere: Avize ilegale de la ministere penale!Da, aşa e, corect!”Apoi se uită la celălalt:Salvaţi Roşia Montană!Păi mai dă-o dracului de Roşia Montană, că m-am săturat de ea!” Îmi vine să-i zic să se ducă el dracului, dar mă abţin - s-ar crea un conflict inutil şi nu de asta ne aflăm aici. O prietenă trece pe lângă noi, fără să ne privească şi intră hotărâtă în prefectură. După cinci minute, primim mesaj: „Sunt lângă individ”. Zâmbim, dar suntem stresaţi – nu ştim ce are de gând să facă, sigur va fi ceva de impact, dar ne îngrijorăm că va ajunge la secţie.

Publicitate

Mai trec încă 15 minute. Între timp am fost legitimaţi, nu doar noi, ci şi un prieten care ne văzuse şi se oprise, din curiozitate, să ne întrebe ce facem. Deodată, începe o mică vânzoleală în rândul oamenilor în uniformă: iese Şova! Îl văd şi sar direct pe el: „Domnule Şova, cum staţi cu conştiinţa azi? Cum staţi cu ruşinea? De ce distrugeţi vieţile oamenilor din Roşia Montană? De ce distrugeţi patrimoniul şi natura? Oamenii nu vor pleca, domnul Şova, vor rezista acolo! O să ajungeţi jos, cum au ajuns şi ceilalţi!” Sincer, cred că asta am zis, dar nu sunt sigur, când văd unul din ăsta, primul impuls e să-l strâng de gât şi între încercarea de a stăvili acest impuls şi compunerea unor fraze coerente, e greu să rămâi complet lucid. Şova o ia repejor la picior şi intră în hotel Victoria, chiar lângă prefectură. Jandarmul mă scapă de tot din mână, în timp ce fug după ministru, în hotel. Un paznic bătrân şi mititel se uită disperat la mine: „Gata, domnu, vă rog, n-aveţi voie!” Îl privesc şi mă blestem că-mi pasă prea mult de alţii: nu vreau ca bătrânelul ăsta să-şi piardă slujba din cauză c-am fugărit noi un ministru prin hotelul lui…

Stăm pe trotuar cu banner-ele întinse. Presa ne pune întrebări. Deodată apare un individ şi mă întreabă: „Blidariu, de ce nu protestaţi şi împotriva barajului de la Tarniţa? Că ăia distrug tot acolo!” Un prieten îi răspunde: „Dar dumneavoastră de ce nu protestaţi, dacă vă pasă?” Tipul zice: „Păăăi…voi aveţi timp, că oricum n-aveţi slujbe şi oricum sunteţi plătiţi să protestaţi!” Ahaaaa, am înţeles. Brusc, prietenul se enervează: „Domnule, eu te ştiu! Ştiu cine eşti, eşti de la SRI! Toată iarna ne-ai făcut poze la proteste, în 2012, ia, valea de-aici!” Individul se face că n-aude şi pentru c-a văzut că eu n-am spus nimic, tot încearcă să mă tragă de-o parte, să „povestim”. Nu mai merge figura, mai ales după chestia cu „sunteţi plătiţi”, iar el ştie asta. Îşi dă seama că a făcut o gafă şi spre surprinderea noastră, încearcă să se ţină după noi pe stradă, în timp ce plecăm. „Hai, mă, băieţi, că nu v-am făcut poze chiar tot timpul!” Prietenul meu e nervos la culme, se întoarce din când în când şi strigă la el: „Valea, bă! Securistule!”

Acasă aflu că prietena care a intrat la conferinţa de presă i-a storcit ministrului o roşie în braţe. Apar primele filmări, apoi absolut toată presa vuieşte despre incident. Antena3 şi B1 reuşesc performanţa de a da ştirea fără să pronunţe numele Roşiei Montane. „O femeie nemulţumită de activitatea ministrului”, asta e prietena noastră pentru madama de la Antena3. Mă uit la gestul prefectului de Cluj, care bagă cu piciorul roşia storcită sub un fotoliu şi îmi dau seama că, dacă vrem să salvăm ceva în ţara asta, trebuie să ţinem roşiile la vedere, să scoatem mizeria de sub fotoliile ministeriale, să fugărim politicienii prin hoteluri şi să arătăm presei că şi ea (nu doar clasa politică) ne împinge la gesturi „extreme”: fără roşia storcită în braţele lui Şova, ştirea asta n-ar fi existat. Ne-ar fi plăcut să rămânem la bannere, dar dacă altfel nu se poate…

P.S. Prietena cu roşia a ieşit din prefectură fără nicio problemă. Nici măcar n-a fost legitimată. Aviz cetăţenilor cu idei.

Citește și restul articolelor Goana după aur - varianta românească