FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Fotbalistul care a făcut închisoare pentru că era talentat

Israelul l-a torturat trei ani de zile pe Mahmoud Sarsak pentru că era un jucător talentat de origine palestiniană.
5.7.13

Mahmoud Sarsak

În Occident, fotbaliștii au probleme cu poliția pentru că-și bușesc mașina când conduc beți, fac sex cu prostituate minore sau se iau la bătaie în cluburi. Mahmoud Sarsak, în schimb, a fost arestat doar pentru că era un jucător talentat de origine palestiniană. A fost săltat de forțele de securitate israeliene în luna iulie a anului 2009 în timp ce traversa fâșia Gaza spre Malul de Vest și a fost eliberat abia în iulie 2012 după ce a făcut greva foamei timp de 96 de zile. Israelienii l-au acuzat că ar fi membru al grupului militant islamic Jihad și au spus că a pus o bombă care a rănit un soldat israelian. Dar nu au avut niciun fel de dovezi și, după trei ani de tortură în închisoare, nu i-au putut smulge o mărturisire. Palestinienii bănuiesc că a fost arestat din cauză că israelienii se temeau că Mahmoud  - cel mai tânăr jucător din Liga Palestiniană, în vârstă de doar 14 ani – va ajunge foarte bun și va intra într-o echipă de fotbal renumită, după care își va scrie pe trup mesaje pro-Palestina și-și va folosi faima pentru a atrage atenția asupra acestei probleme.

Publicitate

Controversele s-au ivit din nou în iunie când în Israel s-a ținut Campionatul European Sub Vârsta de 21 de ani, spre consternarea susținătorilor Palestinei. Campionatul a folosit stadionul ce aparținea echipei Beitar Ierusalim, o echipă cu o galerie de fani rasiști care refuză să accepte jucători musulmani.

Mahmoud a vizitat Marea Britanie de curând și am profitat de ocazie să mă întâlnesc cu el și cu translatorul lui Ayman Abuawwad, ca să bem ceai de mentă, să vorbim despre fotbal și despre cum a fost torturat în închisoare.

VICE: Bună, Mahmoud. Spune-mi ceva despre cariera ta ca fotbalist înainte să fii închis.

Mahmoud Sarsak: Am crescut într-o tabără de refugiați din fâșia Gaza. Acolo era un club de fotbal unde mă antrenam des. Așa am început, după care am intrat în echipa națională de tineret a Palestinei, apoi în echipa națională a Palestinei și în echipa olimpică. Am fost înaintaș.

Care erau idolii tăi?

Del Piero, Zidane și Mohamed Aboutrika, unul dintre cei mai populari fotbaliști egipteni.

Ca să fiu sincer, în Marea Britanie nu se știe despre Gaza decât că e o mare închisoare deschisă care e bombardată ocazional. Cât de important e fotbalul acolo?

Fotbalul e o parte importantă a culturii palestiniene în general, mai ales printre refugiați. Dacă trăiești într-o tabără de refugiați, nu înseamnă că nu poți face sport.

Există o structură a ligii? Cum funcționează?

Nu știu nicio altă țară care să aibă două structuri separate ale ligii. Avem una pentru Malul de Vest și una pentru fâșia Gaza din cauza separării geografice. Ca a Malului de Vest e puțin mai organizată pentru că există mai multă stabilitate. În Gaza, avem noroc dacă se ține un campionat odată la patru ani. Suntem întrerupți mereu de atacuri, incursiuni, bombardamente și restul.

Mahmoud cu London Gaza FC

Sunt situații în care nu puteți juca pentru că terenul a fost distrus?

Publicitate

În 2009 și 2012, Israel a distrus niște stadioane de fotbal. Cred că vor să împiedice Palestina să-și arate o latură pozitivă și să se integreze în comunitatea internațională.

Deci fotbalul e un sport important în Palestina?

Avem puține resurse și e periculos ca oamenii să se adune la un loc, mai ales în Gaza. Totuși, palestinienii sunt fani devotați ai fotbalului – merg oricum la meciuri și la antrenamente. În Gaza există un club mare în Rafah, în tabăra de refugiați          al-Shati, și unul în Shejaia. Palestinienii mai sunt înnebuniți și după liga spaniolă. Unii susțin Barcelona, alții Real Madrid.

Crezi că ai intrat în vizorul Israelului pentru că erai fotbalist?

A fost o chestie foarte bizară. Am obținut un contract cu echipa națională de pe Malul de Vest. Am cerut Israelului hârtiile de care aveam nevoie și le-am primit. Eram la punctul de control final, în nordul fâșiei Gaza, la Fort Erez, când am fost chemat într-un birou pentru investigații. În urma întâlnirii, au hotărât să mă transfere la închisoarea Ashkelon pentru mai multe investigații.

Ce s-a întâmplat acolo?

Am fost reținut timp de 45 de zile fără să mi se spună de ce sunt acuzat, am fost umilit și torturat. N-au putut scoate nimic de la mine. Până la urmă au venit cu acuzația că eram un „Combatant Ilegal”.

Ce înseamnă asta?

Legea Combatantului Ilegal e o lege israeliană care se aplică non-palestinienilor. De exemplu, libanezii care sunt prinși în Israel sau la graniță pot fi declarați Combatanți Ilegali.

Publicitate

Ce dubios. De unde a venit asta?

Da, e ciudat. Cred că nu le-a trecut altceva prin cap.

Logoul Asociației Palestiniene de Fotbal (Foto via)

Și de ce crezi că au făcut-o?

Nu știu. Am fost șocat să văd în închisoare o grămadă de oameni cu diplome și fotbaliști profesioniști – tot locul era plin de palestinieni talentați. Cred că e politica Israelului să împiedice talentul palestinian să strălucească și să arate lumii o față civilizată.

Îmi pare rău dacă te răscolesc, dar îmi poți spune cum te-au torturat?

Folosesc tehnici diferite pentru fiecare. Pe mine m-au interogat zile în șir și nu m-au lăsat să dorm. O sesiune a durat 14 ore încontinuu, după care m-au legat de un scaun într-o încăpere cu muzică foarte tare ca să nu pot dormi. Apoi o luau de la capăt.

Căcat.

Uneori mă legau de scaun și transformau camera în frigider. Țineau camera la minus 12, minus 15 grade timp de jumătate de oră. După ce aproape îmi pierdeam cunoștința, mă duceau la spital, mă trezeau și începeau iar cu interogatoriul.

Ce fel de întrebări îți puneau?

Voiau să recunosc ceva ce n-am făcut, ca să își poată justifica gestul pe plan național și internațional.

Am auzit că ai primit aceleași acuzații de nenumărate ori, până te-ai săturat să le negi.

[Mahmoud pare vizibil frustrat] Am fost închis fără nicio acuzație. Când am ieșit, nu existau acuzații. Zioniștii mereu încearcă să ilustreze Israelul ca pe o țară civilizată care nu încalcă drepturile omului, pașnică etc. Israelul a cerut chiar unor țări europene să nu-mi permită accesul pe teritoriul lor sub acuzația că aș fi un terorist. Încearcă să discrediteze și să reducă la tăcere orice palestinian despre care scrie presa occidentală.

Publicitate

Cum au progresat lucrurile în timpul celor trei ani de încarcerare?

Primele 45 de zile au fost cele mai grele, cu tortură mentală, fizică și verbală. Apoi m-au transferat într-o celulă cu alți prizonieri timp de opt luni. După asta, m-au chemat înapoi pentru alte 12 zile de tortură și interogare. S-a întâmplat de trei sau patru ori în timpul încarcerării.

Mahmoud rememorează cele 96 de victime ale dezastrului de la Hillsborough. Prin coincidență, tot atâtea zile a fost în greva foamei.

Cum ai început să te gândești să te eliberezi?

Era în închisoare un tip Zakariya Issa. Era într-o celulă și avea cancer și nu l-au ajutat. A murit singur în celulă. Pentru mine, acela a fost un punct de cotitură. Am început să mă gândesc: „Trebuie să mă ajut singur, altfel n-o să mă ajute nimeni.” De exemplu, FIFA nu mă ajuta atunci.

Și ce ai făcut?

Am făcut greva foamei timp de 96 de zile ca să arăt lumii că în celule sunt oameni de a căror existență au uitat.

Fiind atlet, probabil a dăunat mult corpului tău greva asta.

Mi-am pierdut jumătate din greutate și mi-am afectat puternic mușchii.

Și după acele 96 de zile ai fost eliberat. E ciudat că te-au eliberat dintr-o dată, după atâta timp.

Greva foamei a atras atenția tuturor pe plan național și internațional. FIFA și UEFA au început să pună presiune. Personalități importante din lumea fotbalului precum Eric Cantona, Abou Diaby, Frédéric Kanouté șiLilian Thuram s-au implicat într-o campanie internațională de strângere de semnături pentru o petiție care cerea eliberarea mea.

Publicitate

Cum te-ai simțit când ai fost eliberat?

Era cât pe ce să mor în timpul grevei. Când am ieșit, am simțit că m-am născut din nou. Am fost atât de fericit să-mi văd familia din nou. În același timp, am fost trist să-mi las frații din închisoare să sufere în continuare.

Ți-ai pus pe hold cariera. E încheiată de tot?

Mi s-au răpit trei ani din viață. Am fost în închisoare între vârstele de 21 și 24 de ani – cei mai buni ani din viața unui fotbalist, când ești tânăr și agil. Am fost afectat atât pe plan fizic, cât și pe plan psihologic. După închisoare, mi-a luat opt luni să redevin apt de exerciții fizice. Nu mi-am pierdut speranța. Voi continua antrenamentele și sper să îmi pot continua și cariera.

Grozav. Mulțumesc, Mahmoud, pentru timpul acordat.

Mulțumiri lui Ayman Abuawadd pentru traducere.

@SimonChilds13

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și:

În Brazilia, Cupa Confederațiilor s-a încheiat cu gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc

Am vorbit cu fanii Beșiktaș despre rolul lor în revoltele din Turcia

Ziua Presei la Super Bowl… pe acid!

Suporterii spanioli o iau razna în Madrid