Știri

Între două violuri și un furt de porci beți: interviu cu un polițist într-un sat din Vaslui

În zonă nu există semnal nici măcar pentru stația de poliție.

de Alexandra Kaschuta
30 Septembrie 2014, 10:51am

Mihai (i-am schimbat numele pentru că mai dă din casă) e polițist într-o comună din Vaslui. După studenția la Academie a ajuns în una dintre cele mai sărace zone ale țării și patrulează un perimetru unde nu numai că nu este semnal la telefon, nu este semnal nici la stația de poliție. Am mers până în satul din măruntaiele Moldovei în care lucrează, ca să vorbesc cu el despre experiența de a trăi de peste doi ani ca organ în poliția rurală din Vaslui, mai ales că este unul dintre județele cele mai violente.

Evenimentul social al sezonului: apariția mea, a vrăjitoarei cu plete mov.

Traficul către satul lui Mihai este limitat, iar animale domestice pot face baie în craterele de pe șosea. Localnicii ies din case când aud sunet de mașină. Pentru că merg cu doi kilometri la oră, reușim să schimbăm priviri pline de înțelesuri; unele sunt sexuale.

Cu Mihai m-am întâlnit la o răscruce de drum și era atât de entuziasmat să vadă o mașină cu număr de Bihor, că îmi zâmbea de parcă venise Iisus cu pizza și stripperițe. Ne-am băgat în mașină la un grand tour al locului și la o poveste.

Tiptil îl urmărim pe Mihai printre arături. Aici e încă ultimul tronson de autostradă înainte ca drumul să se transforme integral într-un șanț.

VICE: Cum ai ajuns în Vaslui?
Mihai: Eu aș fi dorit un post în Ardeal, dar am fost repartizat de Poliție aici, pentru că nu mai erau posturi în alte regiuni. Țin minte că ne uitam cu colegii de academie la știrile de la ora cinci și era plin ca întotdeauna de violuri, decapitări și șure incendiate. Râdeam pe atunci că prin Moldova e altă lume și ne îngrozeam pentru săracii nenorociți care trebuie să patruleze satele alea. Imediat după am aflat că voi fi și eu repartizat direct la sursă. Acum partea cea mai tragicomică e că gluma e viața mea.

Sperietoare de ciori sau sculptură postmodernistă? Casca de motociclist e mărturie despre calibrul ciorilor din Vaslui.

Care e diferența cea mai mare între Ardeal și Moldova ca muncă în poliția rurală?
În primul rând e o diferență de cantitate. Prin satele din Ardeal ai cam în jur de zece dosare pe an. Aici numărul ajunge la în jur de 160 pe an. Alta e diferența de calitate. În Vaslui lumea apelează mai des la violență fizică ca să-și rezolve disputele. În familie, între vecini, e cam legea junglei. Noi ne facem treaba, prindem infractorii, iar sistemul juridic le dă drumul pe ușa din dos, deoarece, culmea, nu prezintă pericol social, deși peste câteva luni comit o infracțiune gravă. Așa că lumea de aici nu este intimidată de poliție si nu se așteaptă ca problema să se rezolve vreodată.

E violența o problemă atât de mare?
Aici violența e un fel de a fi. Dar localnicii nu trăiesc într-o stare de asediu. Așa e traiul lor de zi cu zi, se așteaptă. Violuri, incendieri, furturi, sunt chestii comune. Nici nu reacționează la ele cum te-ai aștepta. Aici se trece peste violuri ca și peste violența domestică. Se vindecă vânătăile și se merge înapoi la viața de zi cu zi. Am avut chiar și o situatie în care s-a reclamat violul strict pentru ca nu a fost mulțumită respectiva de prestație. Deci cazurile de la tv care devin subiecte de glumă nu sunt singulare. Altădată am fost chemat la o reclamație de furt în care un vecin îl acuza pe celalalt ca i-ar fi luat ceva din curte și cum l-am adus pe acuzat în curtea cu pricina, ăsta și-a găsit televizorul furat cu câteva săptămâni în urmă. Se tot ciupesc între ei.

E un ciclu nesfârșit de viol-furt?
Omuciderile sunt rare. Furtul de animale e o infracțiune tradițională. Ca să fure diferite animale, care în mod normal ar face zgomot și s-ar zbate, trezind proprietarii, hoții îmbibă bucăți de pâine sau mămăligă cu spirt și le dau animalelor să mănânce, care se îmbată prompt și nu mai opun rezistență. Dar se întâmplă și incidente mai neobișnuite. Am fost chemat odată la unul, iar când am ajuns în curte, un bărbat cu ambele picioare amputate alerga după nevastă-sa pe cioatele alea, folosindu-se și de una din mâini, iar cu sapa din mâna liberă mai că nu i-a crăpat capul de față cu noi. A trebuit să încătușăm handicapatul. A fost probabil cel mai penibil moment din viața mea.

Citește și Alți violatori care nu au fost arestați, deși nu sunt din Vaslui

Își mai dau și autogol?
Uneori. Odată, mai mulți indivizi au mers la furat de lemne, noaptea, în pădure, și ca să nu treacă pe drum, unde riscau să fie văzuti, au luat-o pe râpe. Căruța, încărcată la maximum, a alunecat și s-a întors cu fundul în sus, prinzându-l sub ea pe unul dintre infractori. Evident, colegii de breaslă au fugit și l-au lăsat pe ăla să zacă acolo până dimineața, când l-a găsit pădurarul.

De ce sunt atât de multe infracțiuni în Vaslui?
Lipsa unei educatii corespunzatoare. First of all, sistemul educațional în mediul rural nu oferă mari șanse tinerilor care ar vrea să învețe. În al doilea rând, părinții nu își lasă copiii să studieze, pentru că-i pun la munca câmpului sau la curul vacii. E un cerc vicios: ăia se căsătoresc la 18 ani și fac la fel cu copiii lor. Mai e și alcoolul. Sunt familii în care și tatăl și mama beau, copiii numai asta văd zilnic, se apucă și ei și ajung să se păruiască reciproc. În al treilea rând, cel mai mare income pe care îl au oamenii de acolo e agricultura pe scară mică, din care rezultă venituri extrem de mici, dacă nu nonexistente. Iar de aici pornește the need to steal. Se bat ăștia pe pământuri de n-ai idee.

Izolația cu scotch e o invenție născută din necesitate. Așa evită Mihai să-i pice bucățele de tavan în mămăligă.

Cazarea ta e în gazdă la localnici. Cum te împaci cu casa nouă si vecinii?
Oamenii la care stau sunt chiar foarte de treabă, însă locuiesc într-o anexă foarte veche, din chirpici. Nu vreau să mă plâng prea tare, dar e o luptă constantă cu o familie de șoareci care mănâncă tot și își fac nevoile peste lucrurile mele. De curând m-am trezit plin de pipi de șoarece pe picior. Sunt momentele în care îmi vine să-mi bag piciorul în tot. În șoareci, în nebunii de moldoveni, în singurătate. Dar deja am rezistat mai mult de un doi ani pe aici și cu toate astea, iubesc meseria asta, îmi place rolul de protector social.

Vedere din curtea lui Mihai. Pitoresc meets apocaliptic.

Condițiile la locul de muncă cum sunt?
E destul de greu. Nu prea avem echipament sau consumabile. Eu trebuie să îmi iau din banii mei spray paralizant sau cătușe. De foarte multe ori pun eu benzină în mașina noastră, ca să ne putem face treaba și să nu ne oprim în pana prostului când urmărim pe cineva. Unele piese pe mașini le schimbăm din banii noștri, pentru că dacă soliciți de la garaj, te lovești de eternul „nu avem, lasă că mai merge așa încă o mie de kilometri".

Citește și Cum era viața româncelor în Evul Mediu, între bătăi, urzeli și violuri

Se întâmplă des să fii atacat?
Da, destul de des. Odată am intrat într-o casă la o intervenție și primul lucru pe care l-am văzut a fost un topor care mi-a zburat pe lângă cap. O babă îl aruncase. În unele situații trebuie să mă folosesc de pistol să-i ameninț, este limbaj universal, se înțelege la fel și în moldovenește. Și cel mai important, îți salvează viața – dacă nu aveam pocnitoarea aia, probabil nu mai vorbeam acum cu tine.

Deci nu prea se agită localnicii de grija poliției.
Nu, s-a ajuns la un fel de simbioză cu ei. Sunt câteva familii mai înstărite în sat care și-au făcut averi pe sub nasul autorităților, mai ales prin contrabandă cu țigări. După ce am ajuns eu în sat, am pus piciorul în prag cu ei, însă e o problemă complicată. Dacă eu nu închid ochii la măgăriile lor, îi închide altul. Orice pădure are uscături și din cauza lor, inclusiv oamenii muncitori din poliție ajung să fie catalogați prost. Singur împotriva tuturor sună eroic, în special pentru că iubesc munca de poliție, dar nu merge tot timpul. Când dai peste belele, șefii și cei care ar trebui să îți țină spatele sunt primii care te aruncă sub tren.

O pungă de McDonalds rămâne o relicvă a vieții la oraș. Nu prea ajută însă la astuparea tunelurile făcute de cârtițe până în conacul de chirpici.

Cu atenția feminină cum te descurci în zonă? Sunt moldovencele chiar așa de mitologic de grozave?
Nu prea aș putea să-ți spun. Aici în sat fetele sunt ori plecate în alte țări la diverse munci mai mult sau mai puțin dansante sau sunt în așteptare de soț. Nu prea e lejer pe aici cu fetele. Chiar când m-am mutat și încă nu eram sigur la cine stau în gazdă, veneau mamele fetelor la mine să mă mut la ei în gospodărie fără plată, că au și fată. Vorbeau de ele de parcă erau finisaje, ca parchetul sau o cadă. Ideea era, evident, să le iau fata de pe cap și să o duc poate și înapoi Ardeal cu mine.

Ce faci când ajungi acasă?
Mă bucur. Merg la toate fast-food-urile, pub-urile, merg la film, mă văd cu prietenii. Trăiesc cu piciorul pe accelerație, că știu că e doar concediu. Lunea următoare cel târziu am iarăși topoare care-mi zboară pe lângă cap.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre Poliția Română:
Ce muzică ascultă Poliția Română?
România fără număr: Genuflexiuni cu prietenii mei de la poliție
Lasă-ți drepturile la intrare dacă ajungi la secție